<i>Pilonii strămoşilor</i>
În urmă cu doi ani, mai mulţi prieteni organizau o expoziţie care reconstituia viaţa într-un sat din lunca Dunării, acum mai bine de 7000 de ani. Organizatorii, pasionaţi arheologi, dar şi geologi şi biologi, de la Centrul de Cercetări Pluridisciplinare de pe lîngă Muzeul Naţional de Istorie a României, îşi dedicaseră mai bine de 10 ani din viaţă studierii aşezărilor străvechi din zona Dunării de Jos. În 2005 fiind, expoziţia nu avea însă mari şanse de a fi remarcată de către mass-media, care naviga atunci pe prea multele valuri ale inundaţiilor care măturau întreaga ţară. Ceva însă ar fi trebuit să atragă atenţia celor implicaţi în organizarea acţiunilor de salvare a sinistraţilor. Ceva legat de modul în care erau construite pe atunci casele. Dar - cum arătau casele locuitorilor din lunca Dunării acum 7 milenii? Prietenul arheolog îmi spune că locuinţele nu erau foarte diferite atunci, faţă de cele de acum. Cu o excepţie. Casele străvechi erau supraînălţate pe piloni de lemn, pentru a nu cădea pradă inundaţiilor. Iar această tehnică a construcţiilor s-a menţinut în zonă pînă în perioada recentă. Adică pînă cînd învăţătura ultimelor decenii ne-a făcut să credem că putem stăpîni natura. Învăţăturile din bătrîni au fost uitate, iar digurile, barajele, devierile de rîuri, desecările de lunci şi multe alte asemenea "îndrăzneţe" intervenţii ne-au făcut să credem că nici un dezastru natural nu ne mai poate atinge. Tristă iluzie, care a durat pînă la primul torent care, venind la vale pe dealurile defrişate, a măturat totul în cale. Chiar şi casele construite în luncă. Care nu mai erau însă pe piloni. Aşa că, o fi clima în schimbare şi natura nemiloasă, dar nici noi nu mai sîntem cum eram. ( A. S. )
