<i>Loisir</i> în Epoca de aur
Fireşte că a existat viaţă în comunism. Lumea se distra şi atunci, poate cu mijloace precare, supusă nenumăratelor constrîngeri şi umilinţe " necazul din haz ", dar cu inventivitate şi, deseori, mai intens. Din păcate, viaţa (privată) din comunism nu apare consemnată nici în ziarele epocii, nici în emisiunile TV de atunci şi, din păcate, nici în literatură. Citind romanele româneşti ale anilor ’70-’80 nu vei afla, de pildă, cît costa o bere la terasă, nu vei citi despre vacanţe pe litoral, nici despre piesele de teatru sau filmele la care oamenii mergeau în timpul liber. Tot la amintirile de familie, tot la istoriile orale trebuie să apelăm dacă vrem să aflăm momentele de viaţă frumoase şi amuzante din spatele cortinei unei istorii teribile. Dacă ar fi să enumăr distracţiile trăite alături de părinţii mei, aş pune pe acea listă călătoriile cu maşina "proprietate personală" (un Aro 10 cu prelată) la mînăstiri sau pe munte (cînd dormeam în maşină şi cînd prăjeam cartofi la o micuţă butelie de voiaj), concediile (lor) şi vacanţele (mele) la mare (Vila "Cravata roşie" din Eforie Sud) ori prin staţiuni " Amara şi Herculane " cu spectacole de muzică uşoară şi filme indiene rulînd seara în grădinile de vară (Lanţul amintirilor, O floare şi doi grădinari, Sandokan), filmele văzute la cinematograful Flacăra din cartier unde trebuia să luăm bilete din timp (Biciul fermecat, Sora 13 sau Atenţie la pana de vultur! cu tata, sau Vacanţă la Roma, Vă place Bhrams?, Desculţ în parc şi Mic dejun la Tiffany la matineu, cu mama), apoi filmele la video cînd dădeam ocol cartierului ca să schimbăm, între noi, casetele (odată ai mei au încărcat portbagajul Aro-ului cu carne de la ţară şi au plecat la Bucureşti să vadă filme porno un week-end întreg la video-ul unui prieten de familie cu rude în Italia) şi serialele de pe Sat1, RTL şi Pro7 de pe cablul tras de tata de la un vecin cu antenă parabolică (căruia îi plătea o taxă, inconvenientul fiind că doar vecinul putea schimba canalele, astfel că vedeam ce alegea el), petrecerile la care punea muzică la magnetofon unchiul meu (de la Azur la Phoenix, de la Boney M la Queen) şi cînd beam Pepsi şi mîncam mici (bunătăţi aduse de mătuşa recepţioneră la un hotel de cadre), meciurile de handbal de la Sala Polivalentă şi cele de fotbal transmise la televizor sau, invariabil, ascultate la radio-ul din bucătărie narate de inconfundabilul Ilie Dobre, jocurile de remi şi de table (existau campionate între vecinii de palier şi chiar între scările blocului), "Piticot" sau "Nu te supăra, frate!", Cenaclul Flacăra venit odată la Olăneşti, plimbările cu Pegas-ul pe la Zoo, pescuitul, ieşirile la iarbă verde în prima pădure întîlnită, prăjiturile şi limonadele de la cofetăria "Ursuleţul", meciurile de fotbal din spatele blocului cu "mingea de 35" (costa 35 de lei) la care se băgau şi taţii noştri întorşi din tură de la Combinat... Dacă m-aş lăsa prins de mrejele nostalgiei, aş spune că oamenii se distrau atunci mai puţin variat, dar poate mai educativ (cînd aţi jucat ultima oară Scrabble sau cînd aţi stat la coadă pentru un roman?), poate mai intim (de cînd n-aţi mai dansat împreună cu familia, în sufragerie, pe muzică de ABBA?), poate mai simplu şi mai sănătos (în loc de computer şi mall, cînd aţi plecat la munte cu cortul şi cu butelia de voiaj?), poate mai memorabil (ce film aţi povestit ani în şir după ce l-aţi văzut stînd în picioare într-un cinematograf ticsit?)... Şi nu pentru că ar fi fost mai bine, nu, ci pentru că atunci oamenii nu aveau libertatea, nici condiţiile, să-şi risipească bucuriile. (M. C.)
