<i>Fericirea nu este starea cerebrală perfectă</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 230 din 10 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fericirea poate fi definită ca o sumă de bucurii care induc, pentru o perioadă scurtă de timp, o anume stare de bine. Acesta ar fi cea mai simplă definiţie a fericirii. Cît despre depresie, ea nu este neapărat opusul fericirii. Schimbările din societate, problemele de ordin personal (pierderea slujbei, a banilor, a poziţiei, a puterii, a unor oameni dragi etc.), toate acestea riscă să-ţi dea simptome depresive: eşti mai puţin activ, îţi pierzi din motivaţii, devii trist ş.cl. Aceste simptome însă, atîta timp cît nu depăşesc anumite limite, fac parte dintr-un ciclu firesc de reglare a creierului. Într-o stare continuă de fericire n-am mai avea motive să ne reanalizăm activităţile, să ne facem proiecte, să fim creativi. S-ar produce exact acelaşi tip de efect ca în cazul celor care cad în depresie şi nu mai sînt interesaţi de nimic. Cînd fericirea şi stările depresive nu se succed, ieşim dintr-o stare de normalitate a fiziologiei creierului. Ce se întîmplă în creier atunci cînd sîntem fericiţi? Creierul este o structură care funcţionează cu substanţe chimice. Există cîteva sute de substanţe chimice şi, pentru a avea o funcţionare normală a creierului, trebuie ca aceste substanţe să se afle în locul care trebuie, în cantitatea care trebuie şi în secvenţa de variaţie de concentraţie care trebuie. În momentul cînd, în anumite zone din creier, aceste substanţe nu mai au nivelul indicat, apar simptomele depresive. Dar, dacă în cazul depresiei scad anumite substanţe chimice - este vorba, în principal, de scăderile de serotonină sau de dopamină -, asta nu înseamnă că în cazul fericirii nivelul acestor substanţe creşte. Este vorba, de fapt, de stimularea unor circuite neuronale. Să-ţi explic, de pildă, cum luăm noi deciziile. În partea orbitală a lobului prefrontal are loc un întreg proces în care punem în balanţă ceea ce e bine şi ceea ce e rău conform înţelegerii noastre a posibilelor urmări, proces care duce la o descărcare de substanţe chimice. În stările depresive, avem tendinţa să amînăm luarea unor decizii; nu ne mai face plăcere acest lucru şi nu mai avem iniţiativă, spre deosebire, de pildă, de momentele în care sîntem îndrăgostiţi şi ni se schimbă automat lista de priorităţi. Atunci creierul îşi îndreaptă atenţia către lucrurile care ne fac plăcere printr-un sistem de recompense legat de acest mediator care e dopamina. Cum fiecare gînd, senzaţie, activitate sînt însoţite de activarea unor circuite din creier, atunci cînd sîntem îndrăgostiţi, circuitele legate exclusiv de ceea ce ne-a produs plăcere, adică de persoana iubită, devin predominante, iar altele sînt ignorate cu totul. De aceea fericirea seamănă foarte mult cu starea de îndrăgostire. Din aceeaşi cauză însă fericirea nu este tocmai o stare perfectă de funcţionare a creierului. "The brain is moving" În ce fel îi pot ajuta pe depresivi tratamentele medicamentoase? Există studii interesante care arată că autosugestia şi psihoterapia au dat aceleaşi rezultate ca tratamentul medicamentos, numai că acestea durează mai mult pînă la reglarea circuitelor neuronale şi, uneori, nu ai timpul necesar. Cei care ajung să se sinucidă au ghinionul de a atinge punctul critic al depresiei cînd circuitele de motivaţie şi recompensă nu mai funcţionează deloc. Dacă depresia nu e acută, e bine să se apeleze numai la psihoterapie. De cele mai multe ori însă e nevoie ca aceste două metode să fie combinate. Creierul nostru are capacitatea de a se autoregla fără ajutor exterior, însă aceasta depinde foarte mult de determinarea individului. Ce "determină" această determinare? Psihoterapeuţii ştiu în funcţie de fiecare caz în parte; există întotdeauna lucruri de care se pot agăţa pentru a redezvolta zonele lipsite de motivaţie. În neuroştiinţe se spune "the brain is moving". În creierul nostru se creează şi se desfac în permanenţă neurocircuite. Sîntem victima propriilor noastre activităţi care influenţează încontinuu activitatea cerebrală. Creierul este de departe cel mai complex organ. Dacă în cardiologie, de pildă, există un număr mult mai mare de reuşite, asta se datorează şi faptului că în cord există doar cîteva tipuri de celule, pe cînd în creier se află nu mai puţin de 1500 de tipuri de neuroni, fiecare cu particularităţile lui. Creierul este, anatomic şi funcţional, o îmbinare unică, în bună parte încă insuficient cunoscută. Există firi predispuse la depresie? Da, se ştie deja că există baze genetice ale depresiei, un polimorfism genetic cu o anumită structură a genelor care predispun la depresie. Ca orice afecţiune, şi depresia este o combinaţie între gene şi ceea ce ni se întîmplă de-a lungul vieţii, începînd cu copilăria. Dar predispoziţie la fericire există? E o întrebare foarte bună! Există o predispoziţie genetică către aşa-numita psihoză maniaco-depresivă care alternează stările de foarte bine cu cele de tristeţe profundă, dar o predispoziţie la fericire nu cred să existe. Sîntem însă destul de aproape de stimularea anumitor circuite neuronale - acest proces se numeşte stimulare cerebrală profundă - care, cel puţin teoretic, ar face posibilă implantarea în creier a unor electrozi ai fericirii. Nu e doar ciudat ceea ce spun, dar este şi periculos pentru că ne îndreptăm către scenarii totalitare în care populaţii întregi ar putea fi subordonate unor puteri care le-ar asigura fericirea permanentă. Aşadar, fericirea nu e starea supremă a psihicului uman? Fericirea nu este nicidecum un obiectiv în sine, fericirea este un proces individual, un stimulent, nu un scop. Starea de fericire nu este starea cerebrală perfectă. Din punct de vedere neurologic, starea perfectă înseamnă receptivitate maximă plus creativitate maximă. Să percepi cît mai mult din ce se întîmplă în jurul tău, să captezi cît mai multă informaţie şi să poţi prelucra la maximum - aceasta ar fi starea supremă a creierului uman. Fericirea se poate învăţa Sîntem mai predispuşi la simptome depresive în capitalism, sub presiunea consumerismului şi a bombardamentului mediatic? E adevărat că în România a crescut, în ultimii 10-15 ani, numărul de persoane care acuză diverse simptome depresive. Pe lîngă schimbările aduse de o societate care trece de la totalitarism la democraţie, a crescut însă şi gradul de conştientizare al populaţiei faţă de problemele psihice. Există însă suficiente elemente care îi fac pe oameni să trăiască mai acut depresia acum decît înainte de Revoluţie. Unul dintre acestea este numărul mult mai mare de informaţii la care sîntem supuşi. Cu cît avem acces la mai multă informaţie, cu atît gradul de aspiraţie este mai mare, iar acest lucru creează un conflict al aptitudinilor psihice, principala cauză a stresului cronic care - dat fiind că duce la eliberarea unui număr mai mare de hormoni, cum este cortizolul - este direct legat de depresie. Aşadar, avem argumente pentru a susţine ideea că modificările aduse de societate şi modul în care trăim noi astăzi faţă de cum o făceam acum 15 ani creează premise clare pentru mai multe cazuri de depresie. Dacă abundenţa informaţiei dăunează, înseamnă că ignoranţa este de preferat? Bombardamentul cu informaţii, dincolo de cantitatea pe care noi o putem prelua, gradul de aspiraţie mai mare, concurenţa profesională, toate acestea ne condiţionează să facem mai multe lucruri cu un consum psihic şi de energie deseori peste limitele normale. În acelaşi timp însă, libertatea (informaţiei, de iniţiativă etc.) ne dă posibilitatea de a alege şi aceasta este o sursă de fericire în sine. Un factor asociat fericirii este raportul dintre ceea ce dorim şi ceea ce obţinem. Faptul că băncile acordă uşor împrumuturi şi, astfel, îţi poţi satisface anumite nevoi sau dorinţe materiale este un factor de fericire, dar, în acelaşi timp, este şi factor de stres cronic în măsura în care te îngrijorează scadenţa ratelor. Se poate învăţa fericirea? Da, cred că fericirea se poate învăţa, dar nu din cărţi sau reviste. Apropierea, însoţirea cu oameni de spirit, cu caractere puternice, asta ajută întotdeauna. Cultura ajută fericirii? Numai dacă ai receptorii necesari. În funcţie de educaţie se creează un anume neurocircuit care declanşează plăcerea atunci cînd te afli în preajma artei. Un fotbalist nu va fi fericit niciodată în faţa unui Miró. Sigur, nu poţi fi chiar fericit privind un tablou, dar resimţi plăcerea, iar aceasta stimulează circuitele neuronale despre care vorbeam mai sus. Lucrurile care pot declanşa fericirea sînt însă foarte variate; inclusiv clima ne influenţează stările psihice. De aceea în ţările scandinave, unde iarna ziua durează doar cîteva ore, rata sinuciderilor este atît de ridicată, deşi nivelul de trai este cel mai bun din lume. Este dificil de cuantificat, la modul absolut, ce anume contribuie la fericirea noastră atîta timp cît, în cercetările de specialitate, este evident faptul că fiecare respondent înţelege fericirea în funcţie de personalitate, nivelul de educaţie, amplasamentul geografic, apartenenţa la o cultură etc. Dacă am încerca, totuşi, să ne imaginăm un tipar de viaţă fericită, atunci am alege, aşadar, un loc din sud, cu mult soare şi în mijlocul naturii, o slujbă creativă, cu salariu mare şi aducătoare de plăcere, să faci mişcare, să fii sănătos şi îndrăgostit... Să fii îndrăgostit din cînd în cînd, să ai o viaţă variată, să călătoreşti şi să cunoşti tot timpul lucruri noi... Alternanţa stărilor e extrem de importantă. Avem nevoie de elemente noi şi de variaţie prin care să evităm monotonia vieţii. Nimic nu e bun încontinuu. a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.