<i>Excepţia</i> românească

Publicat în Dilema Veche nr. 184 din 16 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dracula, Ceauşescu şi Nadia Comăneci alcătuiesc triada de imagini din mintea majorităţii străinilor cînd sînt întrebaţi pe fugă "ce-informaţii-aveţi-despre-România?". Cei mai mulţi români sînt deranjaţi, îi acuză pe străinii respectivi de necunoaştere, dacă nu chiar de incultură: "România - spun ei - înseamnă mai mult decît un vampir, un dictator şi o gimnastă, înseamnă istorie zbuciumată, o geografie minunată şi oameni ospitalieri". Servesc la ceva lamentările? Probabil că nu. După aproape 18 ani de jelanie privind "imaginea proastă" sau "lipsa brand-ului de ţară", clişeele despre români au rămas în mare parte neschimbate. Poate oare însă un cetăţean mediu (din orice ţară a lumii) să judece altfel decît în clişee? Nu este normal să gîndim în stereotipii cînd vine vorba despre un stat pe care nu îl cunoaştem, nu e logic să punem etichete, nu facem şi noi acelaşi lucru cînd ne dăm cu părerea despre alte ţări şi alte popoare? În viziunea românului mediu, germanii sînt organizaţi, francezii - preţioşi, italienii - vorbăreţi, iar spaniolii - petrecăreţi. Avem şi stereotipuri negative: ungurii sînt naţionalişti, trebuie să te fereşti de şoselele bulgarilor, în timp ce mafia ucraineană e de temut. Le cerem celorlalţi să aibă cunoştinte vaste şi o analiză fină a spiritului românesc, dar, cînd sîntem întrebaţi, îi judecăm la fel de sumar. Acum ceva vreme, un diplomat european care petrecuse mai mulţi ani în ţările din regiune remarca o particularitate: românii vor să fie iubiţi necondiţionat, vor ca meritele să le fie recunoscute, tînjesc după o imagine bună a României în străinătate, chiar dacă România are o imagine proastă în România, în primul rînd. "Uitaţi-vă la ce s-a întîmplat cu aderarea la Uniunea Europeană", spunea diplomatul respectiv. Aici, apartenenţa la Europa este considerată drept ceva natural, ceva ce nu ar trebui în nici un caz pus în discuţie, potrivit discursului "sîntem europeni de 2000 de ani şi nu ne bateţi la cap cu regulamentele voastre despre dimensiunile roşiilor sau reforma din justiţie!". Orice ezitare din partea Uniunii, privind acceptarea unei ţări cu restanţe democratice şi economice evidente, era percepută - de românul mediu - ca fiind o excludere de pe harta Europei, un afront adus "României europene de-a pururi". "Cum?! - se întreba românul mediu - cum să nu ne primească Europa pe noi, cei care am fost pavăza Occidentului în faţa invaziei otomane, noi, care sîntem o insulă de latinitate într-o mare slavă?" (apreciere cam pripită, vecinii unguri fiind şi ei o insulă, chiar dacă nu latină... ). "Dar - continua diplomatul - spre deosebire de unguri sau de polonezi, pe români îi interesează ce spun ceilalţi despre ei." Şi avea dreptate. Remarc asta zilnic, răsfoind presa de la Bucureşti, unde "părerea celorlalţi" despre România este atent monitorizată. O simplă ştire a agenţiei France Presse este cîteodată catalogată drept un "comentariu al prestigioasei agenţii franceze de presă", în timp ce o informaţie economică, dată de Reuters sau de Associated Press, este tradusă ca fiind o "analiză de substanţă a economiei româneşti". S-a mers pînă acolo încît unele publicaţii sau posturi de televiziune au creat rubrici: "Străinii despre noi". Un articol din Le Monde sau The Economist despre România e prilej pentru interminabile emisiuni televizate în care moderatori şi invitaţi se întreabă insidios "ce interes au avut ziariştii de la publicaţia X să scrie asta?" În plus, dacă se află că ziaristul cu pricina este român sau de origine română, e repede catalogat ca fiind vîndut unor interese oculte, "că doar ştim noi că sînt unii care n-au nici un interes ca România, ţară mică, să strălucească în Europa". Românii se consideră ca fiind speciali, deosebiţi, excepţionali şi sînt furioşi cînd străinii nu le recunosc meritele, adevărate sau închipuite. N-am fost noi pionieri în aviaţie? Nu am inventat noi insulina? Nu i-am sprijinit noi pe cehi în vara lui 1968 (şi ce nerecunoscători sînt ei acum!)? De ce nu se vorbeşte despre meritele noastre, de ce nu ni se dă Nobelul? (întrebare supremă cînd vine vorba despre recunoaşterea internaţională). Ne considerăm ieşiţi din comun şi cînd vine vorba de părţile proaste. "Am intrat ultimii în UE, dar le-am arătat noi ce înseamnă o criză politică!" - mărturisea, cu o satisfacţie de-abia disimulată, un coleg jurnalist. "N-au mai văzut ei, în Europa, meciuri ca între Băsescu şi Tăriceanu!" Ei bine, n-avem nici aici monopolul. Crizele politice au zguduit aproape toate ţările nou intrate în UE, de la Cehia care a stat anul trecut timp de 7 luni fără guvern, la Ungaria, unde prim-ministrul a recunoscut că "a minţit poporul", ca să nu mai vorbim de Polonia, guvernată de o coaliţie excentrică, ministrul Culturii încercînd să îi scoată din manuale pe Kafka şi pe Goethe, pe motiv că unul e evreu şi celălalt, german. Cît despre personaje politice excentrice - unde îl scoatem în faţă pe Gigi Becali, care consideră că România şi Europa vor fi salvate prin graţia divină - nu sîntem nici aici singuri: preşedintele Sloveniei, Janez Drnovsek, a devenit vegetarian în urma unor probleme de sănătate şi s-a retras într-o cabană de unde s-a angajat într-o luptă titanică: vrea să salveze lumea de războaie, de foamete şi de energii negative... Sînt românii hoţi, leneşi, delincvenţi (după cum putem citi în unele ziare italiene exasperate de atitudinea unor conaţionali)? Probabil că nu. (Italienii ar putea să îşi amintească de altfel că francezii le aplicau aceleaşi epitete pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd a existat un val masiv de imigraţie italiană în Hexagon.) Dar nu sîntem nici cei mai buni, blînzi, toleranţi sau ospitalieri. Drept exemplu, potrivit unui sondaj Readers’s Digest, bucureştenii ar fi cei mai nepoliticoşi oameni din Europa! Nu are rost să ne îmbătăm cu apă rece şi să recurgem la stereotipuri în ceea ce ne priveşte. E evident că, asemeni altor popoare, avem un amestec de calităţi şi defecte şi că n-are nici un rost să le exagerăm pe primele sau să le ascundem pe cele din urmă. Cît despre clişee, bune sau rele, ele vor continua să existe: felul în care ne percep alţii nu va fi aproape niciodată cel în care ne percepem noi. Cîteodată însă pot exista schimbări rapide: pînă de curînd, Polonia avea o imagine bună, imaginea unei ţări care s-a opus dictaturii comuniste, dînd lumii modele de conduită, cum ar fi Lech Walesa sau Adam Michnik. În ultimii doi ani, aceeaşi Polonie e percepută ca un stat reacţionar, un laborator de ordin moral în care au loc experimente nocive pentru democraţie. Ce-ar fi dacă s-ar întîmpla invers în cazul României? Dintr-un loc al cîinilor vagabonzi, al copiilor orfani şi al hoardelor de mineri care invadează periodic Capitala, să se transforme într-un stat "miracol economic", cu şomaj aproape de zero, în care performanţele economice se îmbină cu progresul social? Primele articole "româno-pozitive" au apărut deja în presa internaţională. Credeţi însă că, dacă se vor schimba clişeele, se va schimba şi realitatea?

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.
iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.
lemne de foc shutterstock
Cea mai eficientă metodă de încălzire a locuinței. Centrala pe lemne versus centrala pe peleți
Pentru o casă de 100 de metri pătrați bine izolată, în care locuiesc patru persoane, costurile pentru încălzirea cu lemne sunt de 7.000-9.000 lei/sezon de încălzire. La peleți vorbim de un plus de 2.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.