<i>Deci</i> mă joc

Dragos TUDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt Dragoş şi sînt dependent de jocuri pe computer. Bună ziua tuturor! Am început să joc pe vremea cînd computerele se numeau "Cobra" şi erau realizate pe platforma Pipera. Costau 12.300 de lei bucata şi nu se puteau cumpăra decît aşteptînd luni întregi să-ţi vină rîndul sau dînd şpagă cuiva pe la poarta fabricii. Nu mai ştiu cum, dar în final am luat şi eu unul. Fireşte, cu motivaţia că îmi va servi, în primul rînd, la studiul matematicii şi al fizicii, materii cărora le eram dedicat cu tot trupul. Sufletul umbla brambura prin lecturi din camera cu cărţi interzise de la biblioteca oraşului, sau pe la echipa de handbal a oraşului, aflată în campionatul naţional la juniori. Din acea zi am jucat la greu cam orice se putea găsi atunci pe casete audio. Dacă sînt persoane, care mă ascultă întîmplător, fără să facă parte din club, atunci le explic. Orice soft, la acea vreme, se salva şi se instala pe/de pe casete audio. Informaţia se putea chiar auzi - să auzi informaţia, ce s-a pierdut prin apariţia DVD-urilor! - sub forma unui scîrţîit foarte apropiat de tonul de fax. Casete audio nu se găseau, dar le foloseam pe cele cu muzică populară, care erau lungi (unele chiar de 90 de minute) şi se găseau peste tot pentru că nu le asculta oricum nimeni. Pe cea care se numea "Ieşi mîndruţo la portiţă" am înregistrat Winter Games şi Swamp, două dintre jocurile care mi-au mîncat zile şi nopţi din viaţă. Pentru mine, trecerea de la ficţiunea din carte, la acţiunea din jocuri s-a produs lent, fără conştientizare. Trebuia oricum să citesc în continuare pentru bac, pentru teze, pentru orgoliile părinţilor şi, ce-i drept, din cînd în cînd şi pentru ale mele. Dar de jucat, nu poţi juca decît din plăcere. Şi mai apoi, din nevoie. Nu te mai poţi stăpîni, nu mai poţi amîna, viciul devine presant, te macină. Trecerea la alt nivel, progresul în scenariul jocului, curiozitatea, nevoia de competiţie cu tine însuţi au devenit de atunci plăceri prea mari pentru a mai fi refuzate. În plus, intrasem în club. Schimbam casetele. Aveam mereu noutăţi. Timpul devenise scurt. Orice joc trebuia terminat la timp pentru că veneau continuări, serii noi sau, pur şi simplu, alte jocuri. Trebuia să le primeşti la timp, relaxat, fericit că eşti în grafic şi că poţi să îi ajuţi pe codaşi cu sfaturi sau trucuri utile. O carte merge frunzărită, fără să pierzi prea mult. Un joc îl sorbi cu pasiune sau nu-ţi place. Lara Croft a fost prima femeie virtuală din lume. Şi asta nu se uită! Acum nu cred că m-ar mai interesa aventurile ei, dar primesc de fiecare dată cu emoţie vestea lansării unui nou joc care îi poartă numele. Şi sînt deja vreo nouă. Am intrat greu în atmosfera primei părţi. Ideea de a mă pune în pielea unei fete, la 16 ani ai mei, cînd hormonii mărşăluiau prin sînge în pas de defilare, mi s-a părut o prostie. Sistemul de comenzi, aflat exclusiv pe taste, fără nici un sprijin de la mouse, a fost aproape de neîndurat. Şi totuşi Lara nu m-a lăsat indiferent. Codiţele şcolăreşti, alergarea puţin cam mecanică şi stîngace, icnetele din momentul căzăturilor, avîntul eroic spre lianele pe care trebuia să le prindă exact la mijlocul săriturilor peste abisuri... sînt lucruri care nu se uită! Am încercat - jur că am încercat - să îmi imaginez, încă de atunci, un Făt-Frumos sau un Harap-Alb ca personaje pe care să le joc. Îi cunoşteam din lecturi, îi admiram, le trăisem aventurile cu sufletul la gură. Dar ce ar fi putut face ei în jocul meu? În lumea virtuală nu ai prieteni. Eşti singur, de la început pînă la sfîrşit, şi nu ai decît o opţiune: să învingi în fiecare secundă. Aşa cum se întîmplă în Max Payne, Deus Ex, Silent Assasin, Medal of Honour. Poveştile şi jocurile sînt două tipuri de aventuri diferite, chiar dacă au multe locuri comune. Jocul este pentru simţuri, se percepe direct, emoţionează prin orice: prin imagine, prin sunet, prin tactilitatea specială a atingerii tastelor mai violent sau, dimpotrivă, foarte subtil, în funcţie de efectul pe care doreşti să îl produci. Poveştile citite, cele de pe diafilm sau cele transpuse pe discuri de vinil au farmecul lor: vocile personajelor, desenele pline de culoare, mirosul cernelurilor aruncate pe hîrtie... Dar nu te lasă să treci dincolo de pragul imediat al imaginaţiei. Nu poţi fi eroul principal decît imaginînd, în secundele de dinaintea inevitabilului somn, poveşti paralele şi isprăvi la care participă personajele. Comparaţia devine inegală aici. În joc, personajul depinde de tine. Tu eşti personajul. Ai o responsabilitate directă şi o misiune pe care trebuie neapărat să o îndeplineşti pentru a merge mai departe. E gamer cel care termină un joc, de la început pînă la final, fără coduri, fără walkthrough-uri, fără cheating-uri. Nu poţi trece, ca în lectură, peste pasajele care nu-ţi plac. Şi mai ales, e lipsit de sens să te întorci la capitolele deja rezolvate. E ca în viaţă: fiecare clipă trece, ireversibil, indiferent de modul în care ţi-ai bătut joc de ea. Sînt Dragoş şi sînt dependent de jocuri pe computer. Mulţumesc tuturor pentru atenţie!

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Referendum in zonele ocupate din Ucraina FOTO Profimedia jpg
Ucrainenii încearcă să scape din teritoriile care urmează a fi anexate: „De ce fugiți din Rusia?"
În timp ce Rusia se pregătește de anexarea teritoriilor ocupate, după ce a organizat așa zisele referendumuri în patru provincii, sute de ucraineni au reușit să scape din aceste zone.
fostul sanatoriu scos la licitatie de CJ Olt   foto theodora trusca jpeg
Fost sanatoriu TBC, chilipir scos la licitație. Povestea spitalului, impresionantă
Consiliul Județean Olt a scos din nou la licitație o clădire în care a funcționat sanatoriul TBC din Slatina. Prețul stabilit de evaluator pentru clădire și pentru terenul de 3.000 mp este un chilipir.
shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.