<i>Boala mea psihică e una colectivă</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Teoretic, da. Ba chiar, în virtutea unui drum lung, parcurs pe sub paturile Secţiei de Neuropsihiatrie a Spitalului Militar Central, aş putea să-mi scot şi acte "în regulă" - în care să figurez cu o grămadă de manii şi fobii (începînd cu "mania persecuţiei", desigur) care converg într-un "sindrom discordant". Practic, nu. M-am comportat ca un nebun în acel loc, vreme de trei săptămîni - pînă am izbutit să fug, din cauza tratamentului barbar. Psihiatria românească folosea (cred că o mai face şi azi) o metodă inumană: medicamente foarte tari care încearcă să provoace reacţii adverse, reacţii de rezistenţă... Cel puţin din prima săptămînă de internare - cît am fost "injectabil" - eu, unul, nu mai ştiu nimic. Mi s-a povestit apoi că mă înhăitasem cu alt injectabil, un maistru militar bătrîn - "Preşedintele" - cu care vînam fantomele securiştilor pe sub paturi, ca să apărăm patria lui şi proiectul lui de Dacie turbo-decapotabilă. Altfel, sînt convins că nu sînt nebun: am făcut lucruri pe care puţini oameni "întregi la minte" ar putea să le facă. Un cenaclu din care au ieşit scriitori de primă mînă, o revistă, cărţi, meserii nu tocmai uşoare etc. Dacă o să am chef vreodată să trăiesc pe banii MApN, o să fie simplu - pe fişa mea scrie că "bolile" au fost dobîndite "în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor militare" - şi eram la o vîrstă la care astfel de îndatoriri nu ar trebui permise... am făcut liceul militar în Breaza şi povestea e de atunci. Boala psihică de care sufăr, de fapt, e colectivă. Nu trebuie să vină o armată de psihiatri ca să spună că se numeşte disperare. Şi trei sferturi dintre români suferă de ea... Poate că în cazul meu e ceva mai accentuată - am trei tentative de sinucidere "la activ"... Două dintre ele "din dragoste", ce-i drept, dar tot motivate cumva de mizeria în care trăiam. Nu aveam atîţia bani cîţi avea amicul ales de respectiva tînără... Azi o prozatoare interesantă, dar cvasianonimă. De ce ai nevoie de scandal ca să exişti? Nu am. Am nevoie de lucrurile de care are nevoie orice om: de bani (din păcate), de un strop de iubire, de recunoaştere, de puţin respect... Dar, în primul rînd, de un "mediu sănătos", o lume curată moral (dar nu numai). În mintea oamenilor crescuţi şi formaţi pe vremea lui Ceaşcă trăieşte semnul lui: un fel de fluture cap-de-mort pe fond de seceră şi ciocan. Sau moartea aia de pe stîlpii de curent electric. Sînt ipocriţi, perfizi, manipulatori, răi, peste limitele omeneşte admise. Sînt înglodaţi pînă în gît în minciună, iar fiinţa lor a devenit minciună. O să vă rog să îmi îngăduiţi să nu argumentez aici aceste acuze. Pregătesc o carte despre toate astea: Cuib de mitralieră. Pe de altă parte, îmi dau seama că ar trebui să încerc să mă înţeleg cu aceşti oameni, oricum ar fi ei, pentru simplul motiv că alţii nu-s. Poate "scandalul" este forma mea de "înţelegere"/comunicare cu ei. Din punctul meu de vedere, chiar e mai bine să te cerţi cu oamenii pe diverse subiecte de doi lei, decît să stai pe balcon şi să te gîndeşti să te arunci în cap. (Da, subiecte de doi lei, la urma urmei, dacă le privim dintr-un punct al Cosmosului de unde ne distingem ca nişte furnici...) Altfel, scandalurile "mele" din lumea literară nu au fost personale, au avut o cauză şi şi-au îndeplinit obiectivul. Despre asta or să vorbească poate alţii, cîndva. Care sînt standardele tale în viaţă, standarde pe care nu le-ai înjura? Libertatea, democraţia, adevărul, dreptatea, protejarea naturii. Pentru mine nu sînt vorbe goale: pe blogul literar alternativ hyperliteratura.ro am impus un sistem de conducere colectivă bazat pe principiul libertăţii absolute de exprimare Şi pe cel al democraţiei participative. Cîtă vreme am activat eu pe el, acel blog nu a fost condus de administratori - care să poată aduce/scoate oameni şi texte după bunul lor plac, ci prin votul membrilor lui. Totuşi povestea de pe hyperliteratura a clacat. Se pare că e o idee prea nouă pentru România (chiar şi pentru tinerii ei)... La ora asta, sînt un ecologist feroce - am un copil şi vreau "să îi ofer" o lume cît de cît curată. Visez o lume ecologistă (există tehnologiile necesare ca să renunţăm la combustibilii fosili, dar marile puteri nu o vor din cauza milioanelor de oameni implicaţi în industria de gen şi a milioanelor de posesori de autovehicule... putem renunţa la E-urile alimentare, prin interdicţii clare "Nu avem voie să vindem otravă", dar, la fel, "interesele economice"... În chestiile asta e ceva de un cinism feroce... nici un studiu asupra îmbolnăvirilor de cancer din ultimii ani, nimic despre cauzele lor), ultrasindicalistă, non-ierarhică (în care patronii, dacă vor să facă bani cu ajutorul altor oameni, să îi trateze pe aceştia ca pe egalii lor), foarte liberă, condusă după sistemul democraţiei participative - ne putem imagina că, odată cu ajungerea Internetului în fiecare casă şi cu personalizarea lui, cetăţeanul poate vota în fiecare zi, în orice problemă. Pentru ce defecte te-ai înjura singur? Modelul meu uman este Iisus Hristos. Dar eu sînt un om care urăşte, un om de multe ori rău... Îmi doresc din tot sufletul să ajung într-o bună zi la bunătatea extremă pe care o practica "maestrul meu". Pînă atunci îmi înjur, în rînd cu contestatarii mei, "firea sucită". Ai o constituţie fizică bună ca să rezişti la "palmele" celorlalţi? Nu înţeleg exact întrebarea. În vremuri apuse, pe cînd mă cam lăsam dus de valurile alcoolului, m-am mai bătut prin baruri - inclusiv prin cele ale scriitorilor -, dar aceste lucruri sînt incidente minore, alcoolice, eu port războaie exclusiv în lumea cuvintelor. Pe de altă parte, liceul militar m-a ajutat enorm din punct de vedere fizic. Fără el nu ştiu dacă reuşeam să trec cu bine prin mizeria pe care mi-a dăruit-o lumea în care am trăit şi prin excesele pe care mi le-au impus nervii mei. Cuvîntul urît, trivial e banal. Cum îl foloseşti? Cum îl iubeşti? Nu îmi plac cuvintele "tari". În limbajul curent eu folosesc eufemisme ale lor - "pene", "pisici", "fir-ar" şi surogate de gen. Dar nici nu am nimic împotriva lor. Cînd liniile de tensiune ale unui poem dur se adună într-un loc unde astfel de vorbe "sînt cerute", le folosesc fără să clipesc. Totuşi, din păcate, ca pentru orice om format în mediul "exclusiv masculin" apevist (A.P.V. = armată pe viaţă) - preşedintele Băsescu e un bun exemplu în cazul ăsta -, pentru mine ştacheta lucrurilor care "se pot spune" e ceva mai jos decît pentru intelectualii non-apevişti. Dar ea există: aş putea scrie acum aici o înjurătură de cinci cuvinte, fără adresă precisă, care ar face acest interviu ultranepublicabil, dar nu o fac. a consemnat Eugen ISTODOR

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

ronaldo twitter jpg
Cele mai tari glume după golul fantomă al lui Ronaldo
O serie de glume circulă pe rețelele sociale după ce fotbalistul lusitan Cristiano Ronaldo a fost lăsat fără primul gol din meciul cu Uruguay de la Campionatul Mondial Qatar 2022.
 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.
Sabia lui Ștefan cel Mare FOTO Mariana Iancu jfif
Cum a ajuns sabia lui Ștefan cel Mare la turci. Misterul nedezlegat de peste 400 de ani
În muzeul Topkapî din Istanbul, marele palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, se află sabia lui Ștefan cel Mare. Românii care vizitează impozantul edificiu oriental se opresc cu evlavie lângă vitrina unde este expusă spada.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.