Leo

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Leo jpeg

Ultima dată cînd am vorbit la telefon cu Leo (era internat la Spitalul Fundeni), mi-a propus o masă bună la un restaurant ştiut numai de el. „Abia aştept să ies de-aici şi să cinăm împreună.“ Leo a reuşit să-mi transmită încrederea lui în această reîntîlnire, deşi ştiam că sănătatea lui e serios zdruncinată. Voi rămîne multă vreme suspendat în aşteptarea pe care mi-a indus-o. Urma să-l vizitez la spital lunea trecută. L-am vizitat, dar la Uniunea Scriitorilor, pe catafalc. Ar fi fost stînjenit. Nu-i plăcea să te primească nepregătit, inert, incapabil să îndeplinească oficiile de gazdă. Eleganţa lui nativă, bunul lui gust, buna lui creştere ar fi suferit.

Dilema veche începe să-şi piardă vechimea. Generaţia „întemeietorilor“ se subţiază, scaunele goale se înmulţesc. Redacţia în care evoluau Lena Boiangiu, Zigu Ornea, Tita Chiper şi Alex. Leo Şerban are acum, inevitabil, un alt sunet, un alt portret. Ştiu, e normal. Sînt normale şi moartea, şi „înnoirea“ instituţională, şi uitarea. Dar normală ar trebui să fie şi continuitatea. Iar continuitatea are nevoie de oameni ai continuităţii, de naturi în care îndrăzneala şi inventivitatea se bizuie pe acumulări temeinice şi pe tradiţie. O astfel de natură era Leo. N-avea prejudecăţi, n-avea crispări estetice sau ideologice, n-avea inhibiţii „principiale“. Era gata să experimenteze, să accepte surpriza, să rişte. Dar o făcea înzestrat cu o cultură solidă, cu fineţe şi haz, cu stil. Rareori am văzut un personaj în care actualitatea imediată şi atemporalitatea să coexiste atît de armonios. Leo era simultan „la curent“ cu tot, şi „nicely old-fashioned“, „enfant terrible“, şi interlocutor „vieux jeu“.

Avea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii politicoase, al subminării regulilor, fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii. Dar nu ştia să fie nici înfumurat, nici indiscret, nici trivial. Era o „pasăre rară“, tot mai rară, în lumea contemporană. Lecturile lui erau abundente şi voluptuoase, frecventarea asiduă a literaturii nu-i anesteziase – cum se întîmplă de obicei – pasiunea (şi competenţa) pentru cultura vizuală. Dimpotrivă. Era un „expert“, un „connaisseur“, un rafinat. În plus, avea un umor savuros şi un tip de bună dispoziţie, de afabilitate, care contamina rapid societatea în care se mişca. Ştia să fie prezent cu promptitudine, cu graţie, dar fără complezenţe roz, fără compromisuri. Putea fi şi capricios, imprevizibil, acid în replică, excesiv în opinii. Dar nu putea fi nici crud, nici prost-crescut. Sînt încîntat că am avut şansa de a-l fi cunoscut şi regret că n-am zăbovit mai mult în preajma lui. Pe obrazul Dilemei, dispariţia lui lasă o nevindecabilă, perfidă cicatrice.

La un moment dat, cu ani în urmă, am avut ocazia unei mici dezbateri cu Leo pe teme esenţiale. A venit vorba despre Dumnezeu. Mi-am dat seama că vorbesc cu cineva care punea între paranteze transcendenţa, cu un fel de radicalitate doctrinară. Avea cultul bucuriei, al plăcerii, al corporalităţii degustătoare, al frumosului, în variantele lui estetizante. Detesta orice aluzie la durerea fizică, la suferinţă în genere, la jumătatea sumbră a destinului. Practica amnezia euforică. Am încercat să-i spun că e „subiectul“ ideal al îngrijorării divine. Că tocmai oamenii ca el, excepţionali, dar recalcitranţi, sînt „ţinta“ acţiunii sacre. Nu adormiţii în certitudini, nu cei bine instalaţi în „cursa“ mîntuirii proprii, nu cei „rezolvaţi“ şi senini pînă la nesimţire. Ci chinuiţii, ezitanţii, risipitorii. Nu cred că l-am convins. Dar sînt sigur că va reevalua lucrurile din perspectiva pe care i-o deschide noul său voiaj. După cum sînt sigur că Dumnezeu îi ştie inocenţa de fond şi se amuză de farmecul inimii lui.

În ceea ce mă priveşte, mi-e foarte dor de colegul meu de redacţie. Şi regret, între multe altele, că nu voi afla niciodată cum se numeşte restaurantul acela ştiut numai de el, unde trebuia să cinăm împreună, după ieşirea din spital…

(articol apărut în Dilema veche, nr. 374, aprilie, 2011)

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

tren in jurul lumii 01 foto Adventures by Train jpg
O agenție de turism britanică organizează ocolul lumii în 100 de zile cu trenul. Unde va fi oprirea în România. Doar 12 locuri disponibile
O companie de turism din Marea Britanie a lansat o inedită ofertă de circuit: Ocolul lumii cu trenul în 100 de zile. Circuitul va avea opriri de mai multe zile în 14 țări, România fiind printre acestea. Prețul unei asemenea experiențe unice de călătorie este foarte mare.
1 astm bronsic jpg jpeg
Planta care ameliorează astmul și calmează durerile provocate de reumatism
În medicina populară românească, cimbrul (Thymus vulgaris) ocupă un loc de cinste printre plantele cu efecte terapeutice dovedite. Cunoscut mai ales ca ingredient aromat în bucătărie, cimbrul este mult mai mult decât un simplu condiment.
locuri de munca angajari
Cum poți găsi un loc de muncă în 2025, fără să apelezi la firme de recrutare. Sfaturi de la specialiști
Găsirea jobului ideal poate fi mai dificilă în acest an, în contextul unei piețe în continuă schimbare și mai competitive ca oricând, cei care sunt în căutarea unui loc de muncă recomandându-li-se să nu se limiteze la o singură metodă de aplicare.
image png
Rugăciunea pe care este bine să o rostești pe 18 aprilie. Te scapă de probleme
Pe 18 aprilie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, o figură remarcabilă a monahismului bizantin din secolul al IX-lea
culori amenajare living  Foto pinterest webp
Ce culori alegem și pe care trebuie să le evităm când amenajăm locuința
În domeniul amenajării interioare, culorile pentru care optăm în renovarea sau schimbarea unui spațiu reprezintă un subiect important și poate aduce multe provocări în ceea ce privește deciziile pe care le luăm pe termen lung.
Jandarm montan Ion Florin 03 foto arhiva personala jpeg
Povestea jandarmului-erou care a salvat numeroși oameni, inclusiv un bărbat atacat de urs
În această primăvară, plutonierul adjutant-șef Ion Florin, șef în cadrul Postului de Jandarmi Montan Rucăr, a primit distincția „Jandarmul de Onoare al Anului în România” pentru numeroasele acțiuni și intervenții prin care a pus mai presus de orice binele semenilor săi.
manchester united fb jpg
ten tanar suplimente
De ce unele femei sunt pur și simplu irezistibil de atractive? Secretul care le ajută să atragă mereu atenția! Îl poți aplica și tu
Unele femei sunt observate imediat. Nu trebuie să spună nimic, nu trebuie să facă eforturi. Pur și simplu, prezența lor atrage priviri. Altele, în schimb, rămân neobservate, chiar dacă arată bine. Care este diferența?
cafea in oua de ciocolata
Tarifele vamale contra iepurașului de Paște: o poveste dulce-amăruie
În timp ce iepurașii și ouăle de ciocolată umplu rafturile magazinelor, industria dulciurilor se confruntă cu un amestec complex de vânzări dulci și provocări amare.