Legile lui Kepler sau murături? - altfel, despre… şcoala motivantă

Cristian ŞTEFAN
Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Legile lui Kepler sau murături?   altfel, despre… şcoala motivantă jpeg

„Decît să le spun de legile lui Kepler sau despre alte formule abstracte, mai bine aş face lucruri practice cu ei. De exemplu, le-ar prinde mai bine să le arăt cum se combină substanţele între ele, ori să le spun de reacţiile care apar cînd pui murături. Mă gîndesc să transform nişte lecţii practice în tutoriale video, că aproape toţi au acum tablete şi telefoane smart.“ Auzite din gura unui profesor, vorbe ca acestea ar fi ultragiat o asistenţă formată din „oameni de la catedră“, cu ani în urmă (şi nu din cauză că pe atunci nu erau tablete). Dar cei mai bine de 100 de profesori veniţi la conferinţa cu tema „Bune practici în educaţia celor vulnerabili“ (Sinaia, 23-24 octombrie) au primit aproape firesc intervenţia dnei Claudia Vladislav-Guina, profesoară la Şcoala Gimnazială nr. 5 din Drobeta-Turnu Severin, cu experienţă în programele de tipul „A doua şansă“.

Tema conferinţei a plecat de la experienţa organizatorului, Asociaţia C4C – Communication for Community, în derularea proiectului „Cu mic, cu mare, din nou la şcoală“. Prin acest proiect cu fonduri europene, aproape 400 de adulţi din 13 comunităţi sărace s-au reîntors în bănci, pentru a absolvi cel puţin clasele primare, după zece, chiar douăzeci de ani de cînd au abandonat şcoala. Motivul invocat de mulţi dintre ei: familiile sărace nu şi-au permis să-i mai „ţină“ pe copii la şcoală.

Şcoala de azi, prin oamenii săi de la catedră, pare să înceapă să conştientizeze ravagiile abandonului şcolar asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului apropiat. Şi că problema abandonului nu e la elev, oricît de vulnerabil ar fi el, ci la şcoală, oricît de invulnerabilă s-ar simţi.

Dincolo de teorie (care oricum nu s-a pus de acord asupra modului cum se defineşte/măsoară abandonul şcolar) există o cauză esenţială care naşte acest fenomen – „şcoala nu este suficient de motivantă“. Iar aceasta se vede cel mai clar în sărăcie şi nevoi, în mediile cu oameni vulnerabili, care au nevoie de motive puternice pentru a învinge riscul de abandon şcolar asociat în mod „natural“ cu aceste comunităţi. Iar cel mai bun motiv sînt perspectivele concrete de-a avea

Săracii din ţărîna periferiilor ştiu bine nu e nici o lege de la stat care să le dea măcar de muncă la mătură, chiar dacă au opt clase. Cu ce i-ar ajuta legea a doua a lui Kepler, prin care

Şi atunci vin şi ei cu legea lor: copilul se mişcă în jurul şcolii doar dacă şcoala asta exercită şi ea o forţă de atracţie, acolo.

Un concurs de forţe - de atracţie şi de respingere

Profesorii cer acum ca măcar programele de tipul „A doua şansă“ să fie personalizate în funcţie de participanţi, răspunzînd nevoilor acestora de a se angaja, de a se integra în comunitate ori de a fi părinţi mai buni. Cu cît beneficiarii actuali simt că le-a fost de folos reîntoarcerea la şcoală, cu atît mai puternic va fi mesajul „şcoala are rost“, în rîndul copiilor acestora şi al generaţiei tinere. 

De exemplu, reprezentanţii Asociaţiei C4C au arătat că principalul rezultat al proiectului „Cu mic, cu mare, din nou la şcoală“ este creşterea prezenţei la şcoală a… copiilor beneficiarilor. Or, acesta este un rezultat suficient de puternic pentru a continua cu programele de tipul „A doua şansă“, dar şi de a imagina formule mai bune care să asigure dreptul la

Aplicată la momentul oportun, prima şansă e întotdeauna mai ieftină şi mai eficientă decît a doua.

Prima şansă pleacă, în primul rînd, de la conceptul de incluziune, fie că vorbim de copiii din comunităţile sărace, fie de cei catalogaţi ca fiind din categoria CES (cerinţe educaţionale speciale).

La Sinaia, am văzut o dorinţă reală în rîndul oamenilor şcolii ori al celor care susţin şcoala – ONG-uri, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ba chiar şi inspectorate şcolare (Iaşi, Vrancea etc.) – de a face schimburi (de a

-ui, cum ar spune elevii de azi) de bune practici.

De la Institutul Dezvoltării Evaluării în Educaţie (IDEE), reprezentat de Diana Nădejde, am aflat despre rezultatele unei educaţii antreprenoriale, prin care 200 de elevi au fost îndrumaţi să-şi înfiinţeze firme de exerciţiu – un exerciţiu în sine al managementului relaţiei profesor-elev-părinte. Ionela Cristea, de la Roma Education Fund Romania, a explicat despre experienţa unui alt program de tipul „A doua şansă“, adresat adulţilor care au abandonat, dar şi copiilor cu faimosul risc PTŞ (părăsirea timpurie a şcolii).

În acest context, faptul că Salvaţi Co¬piii, în 25 de ani de activitate, a reuşit să includă în proiectele sale peste

este… şi trist (pentru că atîţia copii au nevoie de ajutor!), dar şi îmbucurător (pentru că a fost acordat sprijinul respectiv). De asemenea, a fost o surpriză plăcută să aflăm că, în condiţiile discrepanţelor dintre mediul rural şi cel urban, există şi organizaţii cu experienţă îndelungată (tot de 25 de ani), precum World Vision, care urmăresc dezvoltarea comunitară şi sînt prezente pe termen lung în sate.

Despre gestionarea altui risc major, temutul CES, au vorbit Cornelia Dediu şi Silvia Chiţan, directoare la cele două şcoli speciale din Ploieşti, iar Iulia Hălăngescu a explicat proiectele derulate de Amurtel România, pentru promovarea aşa-numitei „educaţii neoumaniste“, cu rădăcini hinduse. De la United Way, am aflat despre mentorat şi despre Academia Profesorilor şi cea a Părinţilor. Iar de la Asociaţia ROI am aflat despre impactul voluntariatului. În general, am văzut că ONG-urile ştiu să vorbească despre cifre şi fapte, nu sînt cu capul în nori, aşa cum s-ar crede.

Trăim și trebuie să învățăm să con¬vie¬țuim în aceeași societate, cum spune dna Livia Marcu, directoarea Școlii nr. 95 din București, o școală veche (clădirea e chiar monument istoric) din acel creuzet de lumi care este Bucureștiul vechi. E mîndră de școala ei, „o școală unde sînt și copii olimpici, inclusiv de etnie romă, dar și copii cu nevoi speciale“. 

Riscuri sînt peste tot, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lupţi. Mihaela Ene, profesoară de română, merge în week¬-end-uri să predea copiilor „de performanţă“, de la centrul de excelenţă din Ploieşti (primul de acest tip din ţară). Apoi, cu această experienţă, se întoarce la elevii ei din comuna prahoveană Fulga. Aici, la şcoala unde este directoare de zece ani (acum are 36 de ani), a înfiinţat şi un centru de lectură, tocmai pentru că nici un copil nu trebuie să fie afectat de „riscul de trăi la ţară“.

Experienţe noi, puse-ntr-o altă hai¬nă: Mihăiţă Stoica, de la Liceul Tehnologic Auto din Craiova, vorbeşte de beneficiile unui proiect precum „Adoptă un liceu“. Este o iniţiativă realizată cu sprijinul ONG-urilor şi în parteneriat cu un grup de companii prezente la nivel local, convinse de avantajul pe ca¬re-l au prin implicarea în viaţa şcolii (altădată, liceele industriale erau înfiinţate pentru a supravieţui pe lîngă o fabrică).

Avem şi alternative educaţionale reale, care de douăzeci de ani încoace produc efecte, inclusiv asupra sistemului educaţional clasic. Monica Cuciureanu, de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – instituţie care vine şi ea cu experienţa celor 25 de ani de la reînfiinţare –, a explicat cît de importantă este abordarea personalizată, unu-la-unu, în alternativele educaţionale care merită să fie cunoscute.

Aşa cum are, totuşi, nevoie de Kepler, şcoala are nevoie măcar de un sistem în care să se-nvîrtă informaţiile despre aceste bune practici, pentru a ajunge la cît mai mulţi (în definitiv, cine nu e vulnerabil?). La atîta experienţă strînsă în acelaşi spaţiu, de ce ar fi aşa de greu să găsim soluţii? Şi, cum spunea cineva din sală, avem Salvaţi Copiii, de ce n-am avea şi Salvaţi Profesorii? Ca o fundaţie (de casă), unde să caute ajutor pentru a respecta o lege esenţială:

Cristian Ştefan este jurnalist freelancer.

Foto: C4C

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.