Legenda primului sintetizator - o întîlnire cu Bibi IONESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Legenda primului sintetizator   o întîlnire cu Bibi IONESCU jpeg

Care a fost momentul 0 al muzicii electronice româneşti? Cine, cînd şi unde a cîntat, în România, la primul sintetizator?

Răspunsul îl oferă o legendă transmisă pe cale orală. În ceea ce mă priveşte, am aflat-o citind un interviu acordat lui Nelu Stratone, pentru revista Art&Roll, în vara anului 2000, de către Dan Andrei Aldea, celebrul chitarist al trupei Sfinx, plecat din ţară definitiv în ’81: „Bibsynthesizer a fost porecla primului nostru synthesizer, construit de Bibi Ionescu. Legenda spune că Bibi l-a construit împreună cu mine. Nu e adevărat. Eu eram doar «omul de hei-rup»: «Bibane, mai pune un condensator! Hai, că mîine-poimîine primeşte Spitzi de la Phoenix un synthesizer; vrei să aibă ei primii?» La primul concert cînd l-am folosit, nici nu era gata, se dezacorda grav din cauza temperaturii. Nici nu mai ştiu dacă Spitzi a avut înaintea noastră, sau totuşi al nostru a fost primul synth auzit vreodată în România. Nici Spitzi nu mai ştie. Dar nici nu mai contează.“ (Interviul integral poate fi citit la stratonelu.webnode.ro.) 

Adrian Enescu, eroul prin excelenţă al muzicii electronice româneşti, povestea într-un interviu mai vechi, citat ulterior de Doru Ionescu în cartea sa Club A – 42 de ani. Muzica tinereţii tale (Casa de pariuri literare, 2011): „Pentru mine, fenomenul muzicii electronice a început cu Dan Andrei Aldea. Eram colegi la Conservator – el era la vioară, eu la compoziţie – cînd am ascultat într-o noapte, la Radio Vocea Americii, o prelucrare electronică de muzică simfonică a lui Isao Tomita. Aparatul – aveam să aflu mai tîrziu – purta numele inventatorului său: Moog. În ’70 am fost cu Dan la o expoziţie americană de la Sala Dalles unde se afla expus – era cît un perete – şi astfel am putut cînta amîndoi la el. A fost fantastic, tulburător. Mai apoi, Dan şi Bibi Ionescu au construit un astfel de sintetizator, iar ulterior mi-am cumpărat şi eu unul. Aşa a început aventura muzicii electronice la noi.“

Corneliu Bibi Ionescu (n. 1945), pentru cine nu ştie nimic din istoria rock-ului românesc, este membrul fondator şi basistul trupei Sfinx, singurul care a cîntat fără întrerupere din 1962 pînă în 1994, cînd, după mai multe schimbări de componenţă şi de stil, trupa s-a desfiinţat. Dacă legenda bibsynthesizer-ului circula reprodusă de mai mulţi muzicieni, în căutările mele nu o găsisem niciodată confirmată sau povestită în detaliu de protagonistul ei. Pe Internet nu exista nici un interviu cu Bibi Ionescu, devenit între timp om de afaceri, actualmente preşedintele firmei Stage Expert Ltd., care se ocupă cu sisteme profesionale de sunet, video şi lumină pentru concerte. I-am cerut ajutorul lui Doru Ionescu, jurnalistul de la TVR căruia îi datorăm descoperirea şi valorificarea video-arhivei muzicale de dinainte de ’89 în seria de emisiuni începute cu Timpul chitarelor. Doru Ionescu, el însuşi interesat de posibilitatea unui prim interviu cu legendarul constructor de instrumente, l-a căutat pe Bibi Ionescu, a intermediat întîlnirea cu el şi, în cele din urmă, m-a şi însoţit, conducîndu-mă cu maşina în afara Bucureştiului, unde-şi are sediul Stage Expert Ltd.

Întîlnirea

Parcurg holul firmei cu emoţie, oprindu-mă să admir uriaşele afişe de concerte cu semnăturile unor Césaria Évora, Al di Meola sau Sting. Sîntem conduşi în sala de şedinţe pe pereţii căreia se află înrămate zeci de diplome de excelenţă acordate, de-a lungul anilor, firmei Stage Expert. Sîntem serviţi cu ceai roşu, moment în care apare însuşi Bibi Ionescu, pe care-l recunosc din fotografii: un domn cu barbă albă, îmbrăcat într-o geacă de piele neagră, care ne salută cu o voce bărbătească, de bariton. Discuţia se încheagă imediat şi cît se poate de firesc, înainte să dau drumul reportofonului, şi mi-e clar că nu va urma linia trasată de întrebările mele formulate cu grijă acasă. Bibi Ionescu face salturi în timp, trece de la o povestire la alta, „ajutat“ de faptul că şi eu, şi Doru Ionescu nu ştim ce să-l întrebăm mai întîi.

Înainte de toate însă, ne aflăm acolo datorită bibsynthesizer-ului, iar Bibi Ionescu nu se lasă rugat: „Ascultasem albumul Pictures at an Exhibition de la Emerson, Lake & Palmer, după care, nu mai ştiu cum, am făcut rost de o poză a Moog-ului unde se vedeau diverse prescurtări: VCO, adică Voltage Control Oscilator; TCF, adică Tunable Control Frequency; VCA, adică Voltage Control Amplifier şi tot aşa. Cum n-aveam schema tehnică, am mers pe la tot felul de electronişti şi ei ne spuneau: «VCO este folosit în înalta frecvenţă, dar în audio ce sens ar avea?» Aşa că, nu numai că nu ştiam ce citeam, dar nu aveam nici un fel de documente din care să aflăm aplicaţia acelor termeni în audio. Acum toate acestea sînt chestiuni banale, dar la începutul anilor ’70, România era mult în urmă cu electronica; abia mai tîrziu s-a construit platforma Pipera şi a apărut Rom Control Data. Ne-a ajutat însă Freddy Negrescu, inginerul de sunet de la Electrecord, un om cu auz absolut şi pasionat de electronică, era şi radio-amator, care ne-a spus că ne trebuie un tranzistor cu efect de cîmp... În cele din urmă, am folosit claviatura de la un clavicord românesc marca Doina şi, după ce am ars vreo trei tranzistori (FET / Field Effect Transistor) – costa 100 de lei bucata –, am reuşit să construim un oscilator; dar care nu era liniar, se dezacorda din cauza temperaturii şi care oricum era o ciudăţenie: dacă apăsai din greşeală pe două clape, se adunau două tensiuni ce produceau un sunet mai înalt, dar, totuşi, situat între cele două note. Muzical, suna absolut ciudat, dar tocmai această imperfecţiune ne ajuta teribil... Prima dată am cîntat cu acest oscilator la Casa Studenţilor, în ’73. Cum să vă spun!? Era un rahat, dar oamenii vedeau şi auzeau aşa ceva pentru prima dată. Cînd am apărut cu el pe scenă – îl vopsisem în verde, că vopsea din aia aveam pe-acasă – a fost un fel de revoluţie. A contat foarte mult momentul. Cînd ne-am luat pe urmă un Korg, deja nu mai conta, nu mai impresionam pe nimeni...“

Odată stîrnit, Bibi Ionescu continuă să vorbească cu pasiune despre potenţiometre, condensatoare şi rezistenţe, despre scale algoritmice şi „treceri de la liniar la exponenţial“– eu nu înţeleg nimic, dar îl ascultăm fascinaţi. Îl întreb dacă avea la bază studii de electronică şi rîde: „Toţi ceilalţi făcuseră Conservatorul, dar eu eram de formaţie inginer. Ştiam foarte bine trigonometrie şi fizică, căci am făcut vreo zece ani de facultate...“ Îl întrebăm ce alte instrumente a mai construit şi ne spune: chitare, difuzoare, amplificatoare - "Ştiu totul despre amplificatoare, sînt Împăratul Amplificatoarelor!" Ne povesteşte chiar şi cum în locul fundurilor de plastic la tobe foloseau piele de capră sub care ţineau becuri aprinse pentru a le păstra calde, să nu se dezacordeze. „Cum construiam o chitară? Mai întîi mergeam la un lutier cu un grif şi cu restul, apoi aplicam dozele, făcute tot de mine din magneţii extraşi din cinescoapele televizorului  – ieşeau nişte doze ca de Stratocaster. Ca să aflu cum se face, mergeam la Biblioteca Naţională la secţia de Periodice, ceream Revue du Son şi aşa, pas cu pas, m-am lămurit cum se construiesc toate....“ Îl întreb cîte chitare a construit cu totul, dar nu mai ştie, spune că a făcut pentru toată lumea: „Era foarte problematic atunci să ai instrumente. Eu i-am construit lui Aldea prima chitară, la care am folosit o doză adusă din RDG. Aldea era genial prin felul în care ştia cum să se folosească de toate imperfecţiunilor sculelor...“

Îl întreb ce s-a întîmplat cu bibsynthesizer-ul şi ne povesteşte că, după ce l-a perfecţionat, a făcut schimb sau i l-a vîndut (nu-şi mai aduce aminte exact) lui Nicolae Enache, clăparul care a cîntat în Sfinx, dar şi în Mondial sau în Compania de Sunet. Căutînd ulterior pe Internet, am dat absolut întîmplător (calandrinon.ro/povestea) peste un text semnat de Mihai Gherman, chitaristul şi fondatorul trupei Geneze, mai puţin cunoscute, dar contemporane cu Sfinx, care povesteşte: „Am reuşit pînă la urmă să cumpărăm sintetizatorul făcut de Corneliu Bibi Ionescu, la care cîntase Dan Andrei Aldea. Clapa se găsea din întîmplare la Ciocîrdel, pianistul formaţiei Azur R din Ploieşti. Eram încîntaţi, aveam un clăpar excepţional, pe Cornel Văcariu, cu o clapă de legendă, BibiMoog. A reuşit să dea o perspectivă psihedelică muzicii noastre, prin intervenţiile sale monofonice (clapa atîta putea)...“

Mai vorbim despre Sfinx şi bine facem că îl întrebăm, căci ne spune un detaliu absolut inedit: numele trupei l-a dat prietenul său Doru Georgescu, arhitect, împreună cu care a început să construiască chitare înainte ca trupa, practic, să existe. Ne povesteşte că Zalmoxe este albumul lui favorit şi vorbeşte cu emoţie despre perioada conceperii lui în atmosfera de creaţie de după colaborarea lui Dan Andrei Aldea cu Dorin Liviu Zaharia pentru coloana sonoră a filmului Nunta de piatră (regia Mircea Veroiu şi Dan Piţa, 1973): „Am discutat atît pînă să concepem acel album, încît am ajuns să credem cu adevărat în ceea ce creasem.“ Îl întreb, în cele din urmă, de ce nu a rămas, ca Dan Andrei Aldea, în străinătate, în timp ce Sfinx concerta în Belgia şi în Franţa, în anii ’80-’81: „De fapt, cîntam în cabaret de dimineaţa pînă seara, şi nu repertoriul nostru. N-aveam cum reuşi. Eram în Belgia cînd am mers la un concert cu Genesis – plecase Peter Gabriel, iar Phil Collins cînta deja cu vocea – şi totul suna atît de bine, ei erau atît de buni, încît am rămas năuc. Am mers şi la Gentle Giant şi cînd am văzut şi acolo lejeritatea şi perfecţiunea cu care cîntau, mi-am dat seama că noi nu eram la acel nivel. În plus, totul era o afacere, un business, show-business, n-aveam nici o şansă să răzbim...“

S-a făcut tîrziu şi Bibi Ionescu ne povesteşte de aproape o oră şi jumătate. Ne-a spus atîtea („Tehnologia a condus la căderea comunismului“), dar ştiu că odată ajuns acasă, o să-mi vină în cap alte şi alte întrebări. E însă primul interviu acordat de Bibi Ionescu şi sînt onorat că a stat de vorbă cu mine (în fond, pe cînd înregistra Zalmoxe, eu nici nu mă născusem!), detaliind povestea primului sintetizator hand-made din România. Pentru că de acum bibsynthesizer-ul nu mai e doar o legendă. 

Legenda foto: Sfinx şi Dida Drăgan - fotografie de A. Mihailopol

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
CRBL recunoaște greșelile care au dus la ruperea căsniciei cu Elena: „Au fost prea multe, prea dese și prea nebune”
La câteva luni de la divorțul de Elena, CRBL recunoaște care au fost greșelile făcute de el care au condus la destrămarea relației. Cântărețul care în prezent se află implicat cu o tânără mult mai mică decât el mărturisește că în fostul mariaj a greșit atât el, cât și fosta soție.
Horatiu Potra soseste la sediul IGPR  Foto Inquam Photos Octav Ganea (10) jpg
Dosarul lui Horaţiu Potra: Tribunalul Prahova judecă vineri contestaţiile la măsura controlului judiciar
Tribunalul Prahova judecă, vineri, contestaţiile procurorilor şi ale inculpaţilor faţă de măsura controlului judiciar dispusă de Judecătoria Ploieşti cu privire la Horaţiu Potra şi Andrei Florin Lup, cercetat în aceeași cauză.
Ciorcila jpeg
netflix pixabay jpg
Serial de pe Netflix care a făcut furori în toată lumea. Și criticii au doar cuvinte de laudă la adresa lui
Un serial recent lansat pe Netflix a reușit să capteze atenția publicului global, devenind viral în scurt timp. „The Cage” este considerat de critici și spectatori drept unul dintre cele mai bune seriale ale platformei de streaming, datorită combinației sale de acțiune intensă
durere sold jpg
De ce simțim durerea diferit. Descoperă adevărul din spatele pragului durerii și cum îți influențează viața
Durerea este o experiență complexă, modelată nu doar de factorii fizici, ci și de psihologia și cultura noastră. De multe ori, auzim oameni spunând că au un „prag al durerii ridicat”, considerând-o dovadă de putere sau reziliență. Dar ce înseamnă, de fapt, acest „prag al durerii”
James Acuna fost ofiter CIA foto arhiva personala (1) jpg
Un fost ofițer CIA explică modul în care Rusia l-a ajutat pe Bashar al-Assad să fugă din Siria
Fost ofițer superior CIA timp de două decenii, James Acuna explică foarte clar modalitatea prin care Rusia l-a ajutat pe fostul președinte sirian Bashar al-Assad să fugă din Siria și să ajungă la Moscova.
luxemburg istock jpg
Țara care are o capitală cu același nume ca statul. Este una dintre cele mai faimoase și bogate din lume
Deși este o țară mică, acest loc este unul dintre cele mai faimoase și bogate din Europa. Însă, pe lângă frumusețea și opulența pe care o are, un alt detaliu poate să atragă atenția celor mai mulți dintre noi! Este una dintre puținele țări a căror capitală are același nume cu cel al statului!
Cadouri de Crăciun. FOTO
Ghidul cadourilor de Secret Santa pentru toate zodiile: Cum să alegi darul perfect
Pentru cei care caută cadoul perfect de Secret Santa, astrologii oferă sugestii inspirate în funcție de zodie, astfel încât fiecare dar să fie potrivit personalității destinatarului.
Romania   Schengen Foto shutterstock 2345910601 jpg
Intrarea în Schengen nu ne scapă de tot de controalele la graniță. Cât timp și în ce situații ne vor fi cerute actele la frontieră
Controalele la frontierele interne ale Uniunii Europene pot fi reintroduse temporar, în funcție de riscurile de securitate sau de fluxurile de migrație. Chestorul (r) Marian Tutilescu explică cum pot evolua aceste măsuri și ce implică pentru România.