Legea transparenţei decizionale

Simona CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Legea transparenţei decizionale jpeg

Odată cu momentul 1989 şi, odată în plus, după aderarea la Uniunea Europeană ne-au intrat în atenţie şi în vocabular o serie de expresii „mari“, cum ar fi „transparenţa decizională“, „politici publice“, „decizie publică“, „implicare cetăţenească“, „implicare comunitară“, „informaţii de interes public“ ş.a.m.d. Conţinutul acestor expresii adaugă valenţe noi relaţiei stat – cetăţean, solicitînd ambelor părţi responsabilitate şi diligenţă sporite.

Dincolo de motivele punctuale care le-au generat, protestele de stradă de la începutul anului 2012, precum şi cele de acum sînt o dovadă indubitabilă că cetăţeanul obişnuit are nevoie să participe la decizia publică – prin aceasta înţelegînd decizia autorităţilor publice şi a instituţiilor statului – şi în perioada dintre două scrutinuri electorale.

Ne aflăm la zece ani distanţă de apariţia legii privind transparenţa decizională în administraţia publică (Legea nr. 52/2003). Raţiunea unei asemenea legi, după cum se declară, de altfel, în primul său articol, este de a stabili acele reguli minimale pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei şi a instituţiilor care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi cu asociaţiile legal constituite ale acestora.

Pe scurt, cetăţenilor li s-a recunoscut dreptul de a participa la elaborarea de acte normative şi de a nu rămîne doar simpli subiecţi ai acestora. Cum? Prin transmiterea de recomandări către iniţiator şi solicitarea de a discuta faţă în faţă aceste proiecte de acte normative (ceea ce presupune automat obligaţii de publicizare a acestora în sarcina iniţiatorilor şi de organizare obligatorie a dezbaterilor cînd există solicitări în acest sens).

În acelaşi timp, cetăţeanul trebuie să fie conştient că are aceste drepturi, de a rămîne „vigilent“ şi de a urmări permanent activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice, pentru a fi la curent cu intenţiile de reglementare ale acestora şi, nu în ultimul rînd, să acţioneze.

Cetăţeanul poate începe reconstrucţia relaţiei cu autoritatea publică prin paşi mici, pornind de la problemele sale cotidiene, care, în primă fază, nu necesită o expertiză de specialitate: atenţia faţă de ceea ce se întîmplă în jurul blocului, iluminatul stradal (sau lipsa acestuia), existenţa unor rampe pentru cei care folosesc cărucioare, oportunitatea de a asfalta de mai multe ori aceeaşi alee sau schimbarea bruscă a destinaţiei unor spaţii verzi.

Legea transparenţei decizionale oferă pîrghiile de început pentru acţiuni care, în timp şi făcute în mod consecvent, au un dublu efect: cresc responsabilizarea autorităţilor publice faţă de cei pe care trebuie să-i servească, determinîndu-i să administreze cu atenţie şi mai judicios resursele publice, creînd cetăţeanului oportunitatea şi – de ce nu? – obişnuinţa de a se implica efectiv în treburi care depăşesc spaţiul său privat.

Acţiunea individuală e mai dificilă pentru că presupune resurse de timp, expertiză şi voinţă – lucruri care nu sînt neaparat disponibile permanent. Prin urmare, alternativa mai eficientă e asocierea într-o organizaţie nonguvernamentală, fie prin iniţierea uneia noi, fie prin aderarea la una deja existentă (conform Atlasului Economiei Sociale, emis de FDSC, în România există, în prezent, peste 26.000 de organizaţii nonguvernamentale active).

Potrivit aceleiaşi legi, cetăţeanul are dreptul de a participa la şedinţele publice în care se adoptă decizii administrative. E drept că, în practică, există şi situaţii neaşteptate, în care se stabileşte pentru şedinţa publică o sală nepotrivit de mică – ceea ce oferă autorităţii publice pretextul convenabil de a invoca „lipsa de spaţiu“ – sau în care participantului i se oferă cuvîntul în timpul şedinţei, dar abia la final, după ce decizia administrativă se va fi luat deja (situaţia obstacolelor participării la şedinţele publice ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti a fost deja îndelung adusă în atenţia publicului de către mai mulţi cetăţeni şi organizaţii nonguvernamentale, printre care Centrul de Resurse pentru Participare Publică şi Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei). În esenţă, aşteptarea noastră de la decidenţii publici e să folosească această lege astfel încît ea să funcţioneze, şi să nu o rezume numai la un set minimal de proceduri, eventual necorelate, menite să răspundă doar în mod formal exigenţelor a ceea ce numim „democraţie participativă“.

În final, modalitatea prin care organizarea internă a unei autorităţi sau a unei instituţii publice e gîndită, astfel încît să transparentizeze procesul deciziei publice, nu ţine decît într-o mică măsură de lege; voinţa şi capabilitatea de a genera schimbări profunde de comportamente şi cultură organizaţională publică sînt cele care prevalează.

Legea este, evident, perfectibilă, deficienţele sale au fost deja observate şi amendate chiar de către organizaţiile nonguvernamentale care au militat pentru adoptarea lor (APADOR-CH a elaborat ghiduri de aplicare a legii, însoţite de propuneri concrete de îmbunătăţire, care pot fi puse în practică nu neapărat prin alte legi, dar prin schimbarea comportamentelor la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, în 2012 formîndu-se chiar o coaliţie – Coaliţia 52 –, care are misiunea de a apăra, promova şi stimula dialogul civic).

Esenţial rămîne însă ca legea să fie aplicată – cu bună-credinţă de către administraţia publică şi cu consecvenţă de către cetăţean, realizîndu-şi menirea de instrument util pentru ambele categorii. 

Simona Constantinescu este director al Departamentului de Dezvoltare şi Advocacy din cadrul FDSC. Foto Lucian Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.