Legea transparenţei decizionale

Simona CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Legea transparenţei decizionale jpeg

Odată cu momentul 1989 şi, odată în plus, după aderarea la Uniunea Europeană ne-au intrat în atenţie şi în vocabular o serie de expresii „mari“, cum ar fi „transparenţa decizională“, „politici publice“, „decizie publică“, „implicare cetăţenească“, „implicare comunitară“, „informaţii de interes public“ ş.a.m.d. Conţinutul acestor expresii adaugă valenţe noi relaţiei stat – cetăţean, solicitînd ambelor părţi responsabilitate şi diligenţă sporite.

Dincolo de motivele punctuale care le-au generat, protestele de stradă de la începutul anului 2012, precum şi cele de acum sînt o dovadă indubitabilă că cetăţeanul obişnuit are nevoie să participe la decizia publică – prin aceasta înţelegînd decizia autorităţilor publice şi a instituţiilor statului – şi în perioada dintre două scrutinuri electorale.

Ne aflăm la zece ani distanţă de apariţia legii privind transparenţa decizională în administraţia publică (Legea nr. 52/2003). Raţiunea unei asemenea legi, după cum se declară, de altfel, în primul său articol, este de a stabili acele reguli minimale pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei şi a instituţiilor care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi cu asociaţiile legal constituite ale acestora.

Pe scurt, cetăţenilor li s-a recunoscut dreptul de a participa la elaborarea de acte normative şi de a nu rămîne doar simpli subiecţi ai acestora. Cum? Prin transmiterea de recomandări către iniţiator şi solicitarea de a discuta faţă în faţă aceste proiecte de acte normative (ceea ce presupune automat obligaţii de publicizare a acestora în sarcina iniţiatorilor şi de organizare obligatorie a dezbaterilor cînd există solicitări în acest sens).

În acelaşi timp, cetăţeanul trebuie să fie conştient că are aceste drepturi, de a rămîne „vigilent“ şi de a urmări permanent activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice, pentru a fi la curent cu intenţiile de reglementare ale acestora şi, nu în ultimul rînd, să acţioneze.

Cetăţeanul poate începe reconstrucţia relaţiei cu autoritatea publică prin paşi mici, pornind de la problemele sale cotidiene, care, în primă fază, nu necesită o expertiză de specialitate: atenţia faţă de ceea ce se întîmplă în jurul blocului, iluminatul stradal (sau lipsa acestuia), existenţa unor rampe pentru cei care folosesc cărucioare, oportunitatea de a asfalta de mai multe ori aceeaşi alee sau schimbarea bruscă a destinaţiei unor spaţii verzi.

Legea transparenţei decizionale oferă pîrghiile de început pentru acţiuni care, în timp şi făcute în mod consecvent, au un dublu efect: cresc responsabilizarea autorităţilor publice faţă de cei pe care trebuie să-i servească, determinîndu-i să administreze cu atenţie şi mai judicios resursele publice, creînd cetăţeanului oportunitatea şi – de ce nu? – obişnuinţa de a se implica efectiv în treburi care depăşesc spaţiul său privat.

Acţiunea individuală e mai dificilă pentru că presupune resurse de timp, expertiză şi voinţă – lucruri care nu sînt neaparat disponibile permanent. Prin urmare, alternativa mai eficientă e asocierea într-o organizaţie nonguvernamentală, fie prin iniţierea uneia noi, fie prin aderarea la una deja existentă (conform Atlasului Economiei Sociale, emis de FDSC, în România există, în prezent, peste 26.000 de organizaţii nonguvernamentale active).

Potrivit aceleiaşi legi, cetăţeanul are dreptul de a participa la şedinţele publice în care se adoptă decizii administrative. E drept că, în practică, există şi situaţii neaşteptate, în care se stabileşte pentru şedinţa publică o sală nepotrivit de mică – ceea ce oferă autorităţii publice pretextul convenabil de a invoca „lipsa de spaţiu“ – sau în care participantului i se oferă cuvîntul în timpul şedinţei, dar abia la final, după ce decizia administrativă se va fi luat deja (situaţia obstacolelor participării la şedinţele publice ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti a fost deja îndelung adusă în atenţia publicului de către mai mulţi cetăţeni şi organizaţii nonguvernamentale, printre care Centrul de Resurse pentru Participare Publică şi Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei). În esenţă, aşteptarea noastră de la decidenţii publici e să folosească această lege astfel încît ea să funcţioneze, şi să nu o rezume numai la un set minimal de proceduri, eventual necorelate, menite să răspundă doar în mod formal exigenţelor a ceea ce numim „democraţie participativă“.

În final, modalitatea prin care organizarea internă a unei autorităţi sau a unei instituţii publice e gîndită, astfel încît să transparentizeze procesul deciziei publice, nu ţine decît într-o mică măsură de lege; voinţa şi capabilitatea de a genera schimbări profunde de comportamente şi cultură organizaţională publică sînt cele care prevalează.

Legea este, evident, perfectibilă, deficienţele sale au fost deja observate şi amendate chiar de către organizaţiile nonguvernamentale care au militat pentru adoptarea lor (APADOR-CH a elaborat ghiduri de aplicare a legii, însoţite de propuneri concrete de îmbunătăţire, care pot fi puse în practică nu neapărat prin alte legi, dar prin schimbarea comportamentelor la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, în 2012 formîndu-se chiar o coaliţie – Coaliţia 52 –, care are misiunea de a apăra, promova şi stimula dialogul civic).

Esenţial rămîne însă ca legea să fie aplicată – cu bună-credinţă de către administraţia publică şi cu consecvenţă de către cetăţean, realizîndu-şi menirea de instrument util pentru ambele categorii. 

Simona Constantinescu este director al Departamentului de Dezvoltare şi Advocacy din cadrul FDSC. Foto Lucian Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.