Legea şi protecţia presei

Liana GANEA
Publicat în Dilema Veche nr. 291 din 11 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Potter Stewart, judecător la Curtea Supremă a Statelor Unite, arăta într-un discurs în 1974, la Yale Law School, că presa este "singura afacere privată căreia i se dă protecţie constituţională explicită". Judecătorul afirma că libertatea presei reprezintă o componentă structurală a Constituţiei Statelor Unite şi sublinia ideea că acest drept este diferit de dreptul la libera exprimare. În virtutea faptului că joacă rolul "celei de-a patra puteri în stat", presa beneficiază de drepturi speciale în a critica liber persoanele publice şi a fi protejată în procesele de defămaire, în a-şi proteja sursele, în a avea acces în locuri în care publicul nu are acces, în a decide asupra conţinutului informaţiei pe care o difuzează către public. Cetăţeanul simplu are şi el un drept la libera exprimare, dar nu beneficiază de aceleaşi protecţii speciale. "Presa liberă însemna o monitorizare organizată, expertă, a autorităţilor. (...) Această formidabilă supraveghere a puterii oficiale este lucrul de care s-a temut Coroana Britanică şi ceea ce Fondatorii Americani au decis să rişte" " mai spunea judecătorul Stewart. Realitatea ne arată că încă mai există cazuri în care dreptul la libera exprimare este restrîns în mod nejustificat de autorităţi, inclusiv de către instanţele de judecată Iată că şi autorii Constituţiei României şi-au asumat acest risc. Constituţia, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, reglementează libertatea de exprimare şi libertatea presei prin articolele 30 (Libertatea de exprimare) şi 31 (Dreptul la informaţie). Primele patru paragrafe ale art. 30 statuează inviolabilitatea dreptului la libera exprimare, interdicţia cenzurii, faptul că libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii şi că nici o publicaţie nu poate fi suprimată. Însă paragrafele 6, 7 şi 8 impun o serie de restricţii severe, formulate imperativ, asupra dreptului la libera exprimare: interdicţia de a prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei, dreptul la propria imagine, interdicţia de a defăima ţara şi naţiunea, răspunderea editorului sau a autorului pentru informaţia publicată ş.a. Aceste formulari restrictive au consecinţe practice în protejarea dreptului fundamental la libera exprimare. Astfel, realitatea ne arată că încă mai există cazuri în care dreptul la libera exprimare este restrîns în mod nejustificat de autorităţi, inclusiv de către instanţele de judecată, deşi România este semnatară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Prevederile acesteia " ca şi jurisprudenţa Curţii Europene (CEDO) " sînt parte a dreptului intern şi ar trebui să primeze în cazul unui conflict cu legea internă. Un caz recent relevant este cel în care o jurnalistă din Constanţa a fost condamnată de instanţele interne pentru o afirmaţie pe care aceasta o făcuse bazîndu-se pe materiale deja publicate în presă. Jurnalista a trebuit să-i plătească primarului Constanţei 57.000 de lei daune morale şi cheltuieli de judecată (cam de 30 de ori venitul mediu al unui jurnalist), să-i ceară scuze printr-o scrisoare publică şi să publice hotărîrea judecătorească într-un ziar din Constanţa şi unul de circulaţie naţională. Interesant că primarul Mazăre nu a dat în judecată, pentru acele afirmaţii, sursa primară " unul dintre cele mai mari ziare din România ", ci a preferat să o dea în judecată individual pe jurnalista care le-a reprodus. Astfel de pedepse, care suferă în primul rînd de o lipsă a proporţionalităţii, au ca rezultat faptul că descurajează discutarea liberă a unor chestiuni de interes public. Bazîndu-se pe legea fundamentală, Curtea Constituţională a marcat în mod nefericit intrarea României în Uniunea Europeană prin declararea în ianuarie 2007 ca neconstituţională a unei legi care dezincrimina insulta şi calomnia. Organizaţiile de drepturile omului şi organizaţiile jurnaliştilor cereau de ani de zile eliminiarea posibilităţii unei pedepse penale pentru exprimare. Argumentul este acela că este suficientă pedeapsa civilă. Aceasta trebuie aplicată cu respectarea principiilor CEDO. O condiţie este să se aibă în vedere buna-credinţă a jurnalistului şi caracterul de interes public al informaţiei publicate şi să se respecte principiul proporţionalităţii. Atît jurnalistul cît şi orice altă persoană care se exprimă nu trebuie transformaţi în infractori cu cazier penal. Dezincriminarea insultei fusese acceptată de Parlament în perioada guvernării PSD, iar în 2006 Macovei, ministrul Justiţiei la acea dată şi important promotor al dezincriminării defăimării în perioada în care activa ca avocat de drepturile omului, a convins legiuitorul să elimine şi calomnia din Codul penal. O decizie istorică a Parlamentului, care a fost spulberată de decizia ulterioară a Curţii Constituţionale. Aceasta a afirmat că eliminarea încalcă paragraful 8 al art. 30 din Constituţie: "(…) Delictele de presă se stabilesc prin lege". Curtea a lăsat să se înţeleagă că doar pedeapsa penală este remediul eficient pentru protejarea dreptului la demnitate al persoanei. În acest moment putem vorbi de o dispută asupra efectelor deciziei Curţii, existînd voci care afirmă că abrogarea abrogării nu echivalează cu o repunere în vigoare a articolelor dezincriminate. În fapt, autorităţile judiciare au interpretat decizia Curţii ca o revenire a insultei şi calomniei în Codul penal. Din fericire, noul Cod penal adoptat de Parlament anul acesta nu mai conţine articole care să reglementeze insulta şi calomnia. Însă o serie de alte prevederi restrictive la adresa libertăţii de exprimare rămîn în ambele noi coduri " civil şi penal (cele două acte normative nu au intrat încă în vigoare). Au existat contestatari ai procesului de adoptare a celor două coduri. Aceştia au criticat în principal lipsa unei suficiente dezbateri publice asupra textelor de lege şi lipsa studiilor de impact. De exemplu, în cazul prevederilor care vizează presa, Ministerul Justiţiei a ignorat complet consultarea cu organizaţiile breslei. Rezultatul a fost dezastruos. Proiectele de cod civil şi penal înaintate spre dezbatere Parlamentului conţineau o serie de prevederi care restrîngeau dreptul la libera exprimare şi puneau jurnaliştii şi pe cei care ar fi dorit să aducă în atenţia publicului chestiuni de interes public în imposibilitatea de a o face. La negocierile dure din Parlament, organizaţiile de media nu au obţinut decît jumătate din ceea ce ar fi trebuit modificat. Comisia de redactare a Codului civil a reglementat presa ignorînd total obligaţia de a proteja dreptul la libera exprimare. De pildă, a existat încercarea de a introduce obligativitatea publicării unui drept la replică pentru presa scrisă, o obligativitate care a fost considerată neconstituţională în Statele Unite şi nedemocratică în Marea Britanie. Comisia de redactare a copiat reglementările în vigoare în legislaţia audiovizuală, dar a şters din articolele copiate acele paragrafe care detaliau modul de publicare a dreptului la replică şi care sînt rezultatul înţelegerii de către Consiliul Naţional al Audiovizualului a necesităţii protejării dreptului la libera exprimare. Alte prevederi care vor sta desupra capului jurnaliştilor, precum sabia lui Damocles, sînt cele referitoare la dreptul la viaţă privată, reglementat şi în noul Cod penal şi în cel civil. Din fericire, capitolul referitor la dreptul la replică a picat la votul din Parlament. Au rămas totuşi o serie de alte prevederi restrictive care vor da bătaie de cap presei, din momentul intrării în vigoare a Codurilor. Dacă a fost eliminată posibilitatea confiscării tirajului unui ziar sau posibilitatea interdicţiei publicării unui articol (aici argumentul organizaţiilor de media a fost că cenzura este interzisă de Constituţie, argument contestat de comisia de redactare prin apelul la paragrafele 6, 7, 8 menţionate mai sus), noul Cod civil introduce totuşi posibilitatea unei interdicţii temporare a publicării. Nu este clar cum va funcţiona acest lucru în practică. Ar putea avea efecte pozitive " de exemplu, interdicţia de a redifuza filmul cu profesoara "porno" ", dar ar putea avea efecte negative grave prin oprirea de la publicare a unor anchete difuzate în serial. Asigurările pe care organizaţiile de media le-au primit de la comisiile de redactare şi de la parlamentari " că judecătorii vor şti cum să ţină dreaptă balanţa justiţiei " nu sînt liniştitoare. Nu pentru că nu există încredere în sistemul de justiţie, ci pentru că sistemul poate să comită erori, aşa cum s-a întîmplat în nenumărate cazuri, atunci cînd legea nu îl ajută pe judecător. Alte prevederi care vor sta desupra capului jurnaliştilor, precum sabia lui Damocles, sînt cele referitoare la dreptul la viaţă privată, reglementat şi în noul Cod penal şi în cel civil. Noul Cod penal mai conţine cîteva infracţiuni care afectează libertatea de exprimare: compromiterea intereselor justiţiei, comunicarea de informaţii false, propaganda pentru război, divulgarea secretului care periclitează siguranţa naţională (ele se regăsesc în forme asemănătoare şi în Codul în vigoare). Cum lupta pentru păstrarea garanţiei constituţionale la libertatea de exprimare şi libertatea presei acordată în primele paragrafe ale art. 30 este una ce nu se va încheia curînd cu un tratat de pace, trebuie să fim atenţi la cum vor fi adoptate noi legi care vizează libertatea de exprimare " vezi legea criminalităţii informatice, legea audiovizualului, legea serviciilor publice de radio şi televiziune, legea pornografiei şi cine ştie ce se mai pregăteşte…

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.