Legea, între trecut şi prezent

Publicat în Dilema Veche nr. 169 din 7 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În România a existat o lege a organizaţiilor şi fundaţiilor încă din 1924 - Legea Mîrzescu. Chiar dacă asociaţii caritabile existau şi funcţionau şi înainte de apariţia acesteia, ele se creau pe o bază a dreptului civil. În 1924 prin această lege România intră şi ea în rîndul "ţărilor civilizate" (în Franţa, de exemplu, asociaţiile caritabile funcţionau după o lege promulgată încă din 1901). La noi, una dintre funcţiile acestei legi a fost şi de a controla finanţarea, de către Uniunea Sovietică, a organizaţiilor prosovietice şi probolşevice din România. Partidul Comunist fiind interzis, adepţii acestuia nu puteau să se manifeste decît sub forma unor ONG-uri, ca "Ajutorul roşu". Statul a vrut să se asigure că poate controla astfel aceste finanţări. (De exemplu, pe vechea lege nu puteai să primeşti o donaţie pe asociaţie decît dacă aveai un aviz de la autorităţile statului, iar asociaţiile şi fundaţiile aveau repartizat, din partea acestora, cîte un funcţionar care să le supravegheze activitatea, să le cerceteze actele, pentru a se asigura că organizaţia face întocmai ce a zis şi că este compatibilă cu cadrul juridic). Legea Mîrzescu nu a fost abrogată de comunişti, rămînînd aproape neschimbată pînă în anul 2000. Bineînţeles, vorbim de o funcţionare de faţadă. Pentru că ONG-urile în perioada comunistă, rînd pe rînd, deveneau obiectul cîte unei Hotărîri de Guvern în statul comunist, prin care erau desfiinţate, iar patrimoniul lor trecea fie pe la un minister, fie pe la un sindicat. Pînă au dispărut toate. Însă nu şi legea, care a fost de altfel "îmbunătăţită". Astfel, dacă pe legea veche aveai nevoie de un aviz din partea ministerului, pentru a obţine personalitate juridică, în urma modificării efectuate prin anii ’50 a mai apărut, pentru înfiinţarea unei asemenea organizaţii, necesitatea unui "drept de utilizare prealabilă", adică un fel de binecuvîntare a statului. (Prin anii ’70, o doamnă adresa o scrisoare Ministerului Muncii, solicitînd acest "drept de utilizare prealabilă". Avea un copil cu handicap şi, întîlnindu-se cu alte cîteva persoane care se aflau în aceeaşi situaţie, s-a gîndit să pună bazele unei asociaţii, plecînd de la legea din 1924. Răspunsul ministerului, prompt şi fără drept de replică: "Tovarăşă, în Republica Socialistă România, Statul are grijă de toate problemele cetăţenilor, ca atare nu este nevoie să faceţi acest ONG".) Între 1990 şi 2000, cînd s-a modificat din nou această lege (schimbîndu-se prevederile constrîngătoare, de genul: "nu primeşti nici un ban, dacă nu ai avizul autorităţii" sau "fiecare organizaţie trebuie să aibă cîte un supraveghetor"), prevederile respective nu s-au aplicat. Dar chiar dacă se putea vorbi despre o abrogare tacită, în România de după ’90 nu se putea rămîne doar la buna înţelegere, statul putînd oricînd interveni să spună: "de mîine, legea se aplică!". * În 2000 s-a votat noua lege, cu modificările de rigoare, printre care avizul din partea statului cădea, iar dacă Legea lui Mîrzescu cerea 20 de oameni pentru înfiinţarea unei asociaţii, de data aceasta numărul s-a redus la 3. A dispărut şi supraveghetorul, iar ideea cu aprobarea donaţiilor de către stat a fost complet abrogată. * Actuala lege? Comparativ, este net superioară. Ca orice lege, este însă optimizabilă. Probleme au apărut în 2003, cînd legea a fost din nou modificată, reintroducîndu-se avizul ministerului. În 2004 s-a modificat şi legea de finanţare a partidelor politice, prin care ONG-urile aveau dreptul să finanţeze partidele. După vechea lege, un partid nu putea să primească bani de la stat, de la cetăţenii contribuabili. De asemenea, nu avea voie să primească bani de la administraţia locală sau centrală şi de la societăţile comerciale cu capital de stat. Dar, cum un ONG poate primi finanţări din orice parte, modificarea legii şi permisiunea ca partidele să poată fi finanţate de către ONG-uri au introdus cumva în legitimitate deturnarea de fonduri, toate partidele susţinînd această modificare. Una dintre argumentaţiile acestei noi prevederi îi aparţine lui Antonie Iorgovan, şi anume că "astfel partidele vor putea fi mai aproape de cetăţeni". Au urmat proteste din partea ONG-urilor. Mai multe organizaţii, printre care CENTRAS, CenRes, AID, Centru de resurse ONG Cluj şi Ceras, au semnat o scrisoare deschisă, cerîndu-i preşedintelui statului, Ion Iliescu, să nu promulge legea finanţării partidelor, care nu ar fi făcut decît să menţină corupţia în România. Demersul a rămas însă fără ecou. (informaţiile ne-au fost oferite de Ion Olteanu, coordonator de proiecte CENTRAS)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.