Lecturi alternative din romanul românesc modern

Ștefan BAGHIU
Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image

Devine tot mai dificil să gîndim literatura în termenii oricărei obligativități. Nimic nu face literatura mai puțin frecventabilă ca listele canonice gîndite în sensul acesta: liste de lecturi fundamentale, majore, formatoare etc. Asta se întîmplă și pentru că, odată fixate, ele par să împlinească o singură funcție (mai ales de a legitima un curent didactic), dar și pentru că orice e impus devine dintr-o dată neinteresant. Orice altă lectură în afara celor formatoare pare să formeze mai mult și mai real.

În ceea ce mă privește, încă din liceu am preferat autoare și autori care nu făceau parte din nici un pachet oferit drept fundamental, am citit Christa Wolf, Goffredo Parise, Ernesto Sábato sau Susan Sontag fără să le pun cărțile în vreo ordine anume, fără nici un scop și fără să știu că vor fi fundamentale cărțile lor pentru felul în care văd literatura. Mai mult, ideea de lecturi fundamentale mi se pare cît se poate de periculoasă în lumea de azi, dincolo de faptul că nu ține cont de realitatea producției literare (milioane de cărți publicate în culturile lumii, dependente toate de traducerile din culturi-țintă care mai de care mai capricioase).

Căci, mai exact, care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral? Dacă da, în direcția cărei morale? Să creeze caractere puternice? Dacă da, pentru ce anume? Cred că lecturile formatoare trebuie să ne învețe în primul rînd să punem sub semnul întrebării structurile pentru care ne pregătesc în același timp.

De aceea mă voi limita foarte clar la o anumită perioadă (perioada modernă și modernismul literar inclusiv), la o anumită cultură (cultura română) și la un fel de literatură (ca să preiau termenul lui Alastair Fowler din Kinds of Literature), la roman. Pe scurt, voi încerca să propun cîteva lecturi fundamentale astăzi din romanul românesc de pînă la perioada comunistă. Atît pentru că cu asta ne-am ocupat în ultimii ani extensiv la revista Transilvania, prin Muzeul Digital al Romanului Românesc, cît și pentru că în această perioadă e cea mai mare concentrație de autori canonici la nivel didactic și general cultural – de la Ioan Slavici la Liviu Rebreanu, Camil Petrescu sau Mircea Eliade –, și cred că ceea ce se poate face astăzi pentru lărgirea și chestionarea acestui cerc restrîns de nume hipercanonice este exact găsirea unor alte romane de propus ca lecturi formatoare sau fundamentale pentru tinerii de azi.

Canon & entertainment

Într-un eseu destul de faimos în lumea academică, „World Literature in a Postcanonical, Hypercanonical Age”, David Damrosch propunea, în 2006, o perspectivă tripartită asupra „canonului” literar. Există, spunea el, un „hipercanon”, un agregat de autoare și autori care au căpătat un statut extrem de impunător în istoria literaturii și care, odată cu trecerea timpului, cîștigă și mai mult „capital cultural”, plasîndu-se în poziții „sacre”. Există, apoi, conform logicii lui Damrosch, un „contracanon” format din autoare și autori care contestă – mai ales din poziții subalterne – poziția acestor sfinți cultural hipercanonici. În fine, în al treilea rînd, există în logica asta un „canon umbră” în care intră mulți autori care au deținut poziții importante în cîmpul literaturilor naționale sau al literaturii globale, dar care – datorită impunerii lor forțate în aceste poziții – și-au pierdut în timp orice poziție canonică.

Cred că e ușor să ne dăm seama care sînt în literatura română aceste poziții. Aș zice că hipercanonul pornește de la Eminescu și merge pînă la Marin Preda și Nichita Stănescu – și poate chiar Mircea Cărtărescu are toate șansele să poată fi definit astfel. Iar contracanonul poate veni să lărgească felul în care înțelegem pluralismul literaturii. Pe de altă parte, cum zice și Damrosch, deseori contracanonul nu face decît să sporească puterea hipercanonului.

O altă împărțire de actualitate a literaturii – mai ales în dezvoltarea ei modernă –, pornind de la funcția pe care o deține ea în societate, a fost propusă de Galin Tihanov într-o carte apărută la Stanford University Press, The Birth and Death of Literary Theory. Oricît de simplificat voi prezenta lucrurile, cred că e extrem de utilă împărțirea lui: el spune că literatura a deținut o funcție politică în romantism, una estetică în modernism și deține una de entertainment în societatea contemporană.

Evident, Tihanov nu crede în puritatea acestei împărțiri – literatura are și astăzi un rol politic evident și există și evaluări estetice ale ei în lumea contemporană. Dar ce observă e mai ales felul în care gîndirea literaturii s-a făcut în raport cu aceste funcții pe care ea le-a deținut. De aceea, aș urmări în literatura română cîteva lecturi fundamentale sau formatoare mai ales pentru regimul de relevanță în care au fost create și pentru felul în care acesta rezistă sau se modifică astăzi. Pentru că majoritatea cărților pe care le citim au relevanță tocmai pentru că pun carne peste idei care reapar, peste contexte care se repetă.

Din secolul al XIX-lea și din prima parte a secolului XX aș miza pe romanele sociale și sentimentale și pe miza lor politică esențială. Pornind pe urmele traducerilor din Harriet Beecher Stowe, cu Coliba unchiului Tom, tradusă la noi în 1956 cu prefața lui Kogălniceanu, „O ochire asupra sclaviei”, aș zice că merită citită Coliba Măriucăi al lui V.A. Urechia, la pachet cu filmul din 2015 al lui Radu Jude, Aferim!. Sigur, propun asta mai ales în contrast cu celebrul Ciocoii vechi și noi care, oricît de interesant ca scriitură și structură pentru secolul al XIX-lea, nu cred că mai răspunde vreunei curiozități de astăzi.

Invers, cred că prozele sentimentale și sociale – consumate cu predilecție în Europa și SUA în secolul al XIX-lea pentru potențialul lor politic, cum a arătat Margaret Cohen în The Sentimental Education of the Novel – pot vorbi astăzi despre lucruri tot mai prezente în discursul administrativ și cultural: discuțiile despre inegalitate, subalterni și modernitate rasializată. Expediate rapid drept capricii ale mediilor universitare liberale din SUA, ele sînt, de fapt, probleme reale ale unei moșteniri culturale sufocate de tendința de a-i transforma în „alții” sau în „ceilalți” pe cei care ne înconjoară.

Aș recomanda, la fel, romanele Sofiei Nădejde de la începutul secolului XX – pe care le-am citit și prefațat în ultimii doi ani, Patimi din 1903 și Părinți și copii din 1907 –, mai ales pentru a înțelege lumea care ne-a precedat. Nădejde construiește acolo lumi destul de schematice și prefabricate ca plot, dar integrează în romane un realism documentar extrem de important prin scenele cu saloanele medicale clandestine în care merg femeile și fetele tinere să facă avort, medicina rurală de la începutul secolului etc. Puse în contrast cu romanele hipercanonice ale unui Ioan Slavici, romanele Sofiei Nădejde pierd la construcție și stil, dar cîștigă la realism documentar, sînt mult mai interesate de realitatea din jur decît de proiectarea unei lumi verosimile.

Aș adăuga la aceste romane cîteva curiozități. În primul rînd, romanele de aventuri care au dat un gen specific în secolul al XIX-lea, anume romanul haiducesc, unde avem un caz extrem de interesant și relevant astăzi, G. Baronzi, Mina haiduceasa din 1894, unde actele justițiare sînt comise de o protagonistă. Apoi, primul roman SF românesc, Victor Anestin, Anul 4000 sau o călătorie la Venus din 1899. Cred că ele pot completa înțelegerea literaturii exact prin aerul de epocă suprapus peste un subgen extrem de slab reprezentat în discuțiile despre lecturi fundamentale sau canonice.

Din perioada interbelică, unde se află cea mai mare concentrație canonică de nume pentru elevii de azi, aș recomanda romanele care deschid lumea. Cu toate realizările realismului psihologic și ale modernismului românesc, romanele discutate în școală dau senzația că modernitatea e statică, că lumea nu se deschide pentru romancierii noștri. Hipercanonul interbelic conține romane care acoperă aproape integral realitățile sociale de la noi – mediul rural la Rebreanu, urbanii cosmopoliți la Camil Petrescu, gaze colonial la Mircea Eliade etc. –, dar problema aici e una metodologică. Aș înclina să cred că pot forma conștiințe ale lumii romanele lui Panait Istrati. Romane ale adolescenței și de călătorie, nuvele sau, cum le-ar numi astăzi Victor Cobuz, ficțiuni compozite (care pot fi citite și pe bucăți, și ca ansamblu structurat), poveștile și aventurile acestui „povestitor din Orient” (cum îl numea Romain Rolland, fascinat de multiplele meserii practicate de Istrati și de țările străbătute) sînt printre cele mai asumate investigări ale realului pe care le avem. Într-o eră în care privim lumea de pe scaune, din fața unui monitor, etica de cunoaștere a lui Istrati devine o necesară lecție de realitate.

Aș mai recomanda Europolisul lui Jean Bart – tot pentru felul în care arată o realitate plurală. Pentru potențialul tematic, aș recomanda romanul semnat de Alice Gabrielescu, Marșul femeilor, din 1933, roman care ar putea avea un succes imens la publicul tînăr, care va descoperi în mijlocul interbelicului niște preocupări contemporane.

Ștefan Baghiu este scriitor și asistent universitar la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Nicusor Dan sedinta Consiliul Primariei  Foto Inquam Photos george Calin (4) jpg
Cine vrea Bucureștiul. Val de candidaturi pentru Primărie și miza susținerii lui Nicușor Dan
Pregătirea alegerilor pentru Primăria Capitalei aduce o listă lungă de posibili candidați. Printre numele anunțate, dar și vehiculate, se regăsesc atât personaje mai puțin cunoscute publicului larg, cât și cu notorietate. Sociologii punctează că anumite elemente pot reprezenta un avantaj.
Aglomerația din „Ibiza Greciei” – Mykonos vs  farmecul autentic al „Insulei de Smarald” – Thassos Colaj Tourism&DMS
Insula din Grecia cea mai aproape de România care a învins turismul de masă. Farmec autentic vs lux exclusivist
Descoperă care este cea mai apropiată insulă grecească de România și de ce „Smaraldul Egeei” rămâne o oază de autenticitate într-o lume dominată de turism de masă, spre deosebire de aglomeratul Mykonos.
tunsoare istock jpg
Cum ar trebui să te tunzi după 50 de ani, pentru a părea mai tânără cu câțiva ani, potrivit Inteligenței Artificiale. Tunsoarea ce te transformă
După vârsta de 50 de ani, multe femei încep să-și regândească stilul – de la garderobă la modul în care își poartă părul.
Bungalourile Rosewood Mayakoba, din Playa del Carmen Mexic Foto Resortul Rosewood Mayakoba
Vacanță transformată în coșmar: româncă refuzată în Mexic din cauza suspiciunilor de imigrare
O româncă rezidentă în Marea Britanie a povestit cum după un adevărat interogatoriu în care i s-au cerut inclusiv diploma universitară și dovada că este antreprenor, i-a fost refuzat accesul în Mexic pe motiv de „risc de imigrare”. Este o situație prin care trec zeci de români.
image png
Inna vorbește sincer despre căsătorie și copii cu Deliric la 3 ani de la logodnă: „Îmi doresc să fiu mamă”
Au trecut deja trei ani de când Inna, una dintre cele mai de succes cântărețe românești, recunoscută totodată și pe plan internațional, a fost cerută în căsătorie de iubitul eu, Deliric. Timpul a trecut și iubirea lor pare să fie la fel de frumoasă, însă artista a vorbit recent despre planurile de c
Vitamina D sau vitamina Soarelui Colaj Arhiva Adevărul
A fost descoperit elixirul tinereții. Super-vitamina care reduce îmbătrânirea cu minim trei ani
Un grup de cercetători de la importante centre de studii și spitale americane au ajuns la concluzia că există o vitamină care poate reduce semnificativ procesul de îmbătrânire. După cinci ani de studii aceștiau au realizat că această vitamină ne poate întineri cu cel puțin trei ani.
dus pexels jpg
Ce să nu faci niciodată după duș și cum să ai o piele sănătoasă pe termen lung, potrivit dermatologilor
Descoperă ce greșeli să eviți după duș pentru a-ți proteja pielea. Dermatologii explică de ce dușurile fierbinți pot usca și irita pielea și oferă sfaturi esențiale pentru hidratare și sănătate.
Ozempic Foto WellMed Bangkok Clinicdms jpg
Slăbești cu Ozempic, dar te îngrași la loc: ce spun specialiștii despre efectul de rebound după întreruperea tratamentului
Ozempic ajută la slăbit, dar specialiștii avertizează: kilogramele revin rapid după întreruperea tratamentului, iar riscurile pentru sănătate – inclusiv cele oculare – nu sunt deloc neglijabile.
river 5936686 1280 jpg
Un animal extrem de drăguț a fost redescoperit după 185 de ani. Toată lumea zâmbește când îl vede. FOTO
Un eveniment rar și emoționant a avut loc recent în Nepal: o vidră asiatică cu gheare mici (Aonyx cinereus) – cea mai mică specie de vidră din lume – a fost observată pentru prima dată în această țară după aproape două secole de absență.