Lecturi alternative din romanul românesc modern

Ștefan BAGHIU
Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image

Devine tot mai dificil să gîndim literatura în termenii oricărei obligativități. Nimic nu face literatura mai puțin frecventabilă ca listele canonice gîndite în sensul acesta: liste de lecturi fundamentale, majore, formatoare etc. Asta se întîmplă și pentru că, odată fixate, ele par să împlinească o singură funcție (mai ales de a legitima un curent didactic), dar și pentru că orice e impus devine dintr-o dată neinteresant. Orice altă lectură în afara celor formatoare pare să formeze mai mult și mai real.

În ceea ce mă privește, încă din liceu am preferat autoare și autori care nu făceau parte din nici un pachet oferit drept fundamental, am citit Christa Wolf, Goffredo Parise, Ernesto Sábato sau Susan Sontag fără să le pun cărțile în vreo ordine anume, fără nici un scop și fără să știu că vor fi fundamentale cărțile lor pentru felul în care văd literatura. Mai mult, ideea de lecturi fundamentale mi se pare cît se poate de periculoasă în lumea de azi, dincolo de faptul că nu ține cont de realitatea producției literare (milioane de cărți publicate în culturile lumii, dependente toate de traducerile din culturi-țintă care mai de care mai capricioase).

Căci, mai exact, care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral? Dacă da, în direcția cărei morale? Să creeze caractere puternice? Dacă da, pentru ce anume? Cred că lecturile formatoare trebuie să ne învețe în primul rînd să punem sub semnul întrebării structurile pentru care ne pregătesc în același timp.

De aceea mă voi limita foarte clar la o anumită perioadă (perioada modernă și modernismul literar inclusiv), la o anumită cultură (cultura română) și la un fel de literatură (ca să preiau termenul lui Alastair Fowler din Kinds of Literature), la roman. Pe scurt, voi încerca să propun cîteva lecturi fundamentale astăzi din romanul românesc de pînă la perioada comunistă. Atît pentru că cu asta ne-am ocupat în ultimii ani extensiv la revista Transilvania, prin Muzeul Digital al Romanului Românesc, cît și pentru că în această perioadă e cea mai mare concentrație de autori canonici la nivel didactic și general cultural – de la Ioan Slavici la Liviu Rebreanu, Camil Petrescu sau Mircea Eliade –, și cred că ceea ce se poate face astăzi pentru lărgirea și chestionarea acestui cerc restrîns de nume hipercanonice este exact găsirea unor alte romane de propus ca lecturi formatoare sau fundamentale pentru tinerii de azi.

Canon & entertainment

Într-un eseu destul de faimos în lumea academică, „World Literature in a Postcanonical, Hypercanonical Age”, David Damrosch propunea, în 2006, o perspectivă tripartită asupra „canonului” literar. Există, spunea el, un „hipercanon”, un agregat de autoare și autori care au căpătat un statut extrem de impunător în istoria literaturii și care, odată cu trecerea timpului, cîștigă și mai mult „capital cultural”, plasîndu-se în poziții „sacre”. Există, apoi, conform logicii lui Damrosch, un „contracanon” format din autoare și autori care contestă – mai ales din poziții subalterne – poziția acestor sfinți cultural hipercanonici. În fine, în al treilea rînd, există în logica asta un „canon umbră” în care intră mulți autori care au deținut poziții importante în cîmpul literaturilor naționale sau al literaturii globale, dar care – datorită impunerii lor forțate în aceste poziții – și-au pierdut în timp orice poziție canonică.

Cred că e ușor să ne dăm seama care sînt în literatura română aceste poziții. Aș zice că hipercanonul pornește de la Eminescu și merge pînă la Marin Preda și Nichita Stănescu – și poate chiar Mircea Cărtărescu are toate șansele să poată fi definit astfel. Iar contracanonul poate veni să lărgească felul în care înțelegem pluralismul literaturii. Pe de altă parte, cum zice și Damrosch, deseori contracanonul nu face decît să sporească puterea hipercanonului.

O altă împărțire de actualitate a literaturii – mai ales în dezvoltarea ei modernă –, pornind de la funcția pe care o deține ea în societate, a fost propusă de Galin Tihanov într-o carte apărută la Stanford University Press, The Birth and Death of Literary Theory. Oricît de simplificat voi prezenta lucrurile, cred că e extrem de utilă împărțirea lui: el spune că literatura a deținut o funcție politică în romantism, una estetică în modernism și deține una de entertainment în societatea contemporană.

Evident, Tihanov nu crede în puritatea acestei împărțiri – literatura are și astăzi un rol politic evident și există și evaluări estetice ale ei în lumea contemporană. Dar ce observă e mai ales felul în care gîndirea literaturii s-a făcut în raport cu aceste funcții pe care ea le-a deținut. De aceea, aș urmări în literatura română cîteva lecturi fundamentale sau formatoare mai ales pentru regimul de relevanță în care au fost create și pentru felul în care acesta rezistă sau se modifică astăzi. Pentru că majoritatea cărților pe care le citim au relevanță tocmai pentru că pun carne peste idei care reapar, peste contexte care se repetă.

Din secolul al XIX-lea și din prima parte a secolului XX aș miza pe romanele sociale și sentimentale și pe miza lor politică esențială. Pornind pe urmele traducerilor din Harriet Beecher Stowe, cu Coliba unchiului Tom, tradusă la noi în 1956 cu prefața lui Kogălniceanu, „O ochire asupra sclaviei”, aș zice că merită citită Coliba Măriucăi al lui V.A. Urechia, la pachet cu filmul din 2015 al lui Radu Jude, Aferim!. Sigur, propun asta mai ales în contrast cu celebrul Ciocoii vechi și noi care, oricît de interesant ca scriitură și structură pentru secolul al XIX-lea, nu cred că mai răspunde vreunei curiozități de astăzi.

Invers, cred că prozele sentimentale și sociale – consumate cu predilecție în Europa și SUA în secolul al XIX-lea pentru potențialul lor politic, cum a arătat Margaret Cohen în The Sentimental Education of the Novel – pot vorbi astăzi despre lucruri tot mai prezente în discursul administrativ și cultural: discuțiile despre inegalitate, subalterni și modernitate rasializată. Expediate rapid drept capricii ale mediilor universitare liberale din SUA, ele sînt, de fapt, probleme reale ale unei moșteniri culturale sufocate de tendința de a-i transforma în „alții” sau în „ceilalți” pe cei care ne înconjoară.

Aș recomanda, la fel, romanele Sofiei Nădejde de la începutul secolului XX – pe care le-am citit și prefațat în ultimii doi ani, Patimi din 1903 și Părinți și copii din 1907 –, mai ales pentru a înțelege lumea care ne-a precedat. Nădejde construiește acolo lumi destul de schematice și prefabricate ca plot, dar integrează în romane un realism documentar extrem de important prin scenele cu saloanele medicale clandestine în care merg femeile și fetele tinere să facă avort, medicina rurală de la începutul secolului etc. Puse în contrast cu romanele hipercanonice ale unui Ioan Slavici, romanele Sofiei Nădejde pierd la construcție și stil, dar cîștigă la realism documentar, sînt mult mai interesate de realitatea din jur decît de proiectarea unei lumi verosimile.

Aș adăuga la aceste romane cîteva curiozități. În primul rînd, romanele de aventuri care au dat un gen specific în secolul al XIX-lea, anume romanul haiducesc, unde avem un caz extrem de interesant și relevant astăzi, G. Baronzi, Mina haiduceasa din 1894, unde actele justițiare sînt comise de o protagonistă. Apoi, primul roman SF românesc, Victor Anestin, Anul 4000 sau o călătorie la Venus din 1899. Cred că ele pot completa înțelegerea literaturii exact prin aerul de epocă suprapus peste un subgen extrem de slab reprezentat în discuțiile despre lecturi fundamentale sau canonice.

Din perioada interbelică, unde se află cea mai mare concentrație canonică de nume pentru elevii de azi, aș recomanda romanele care deschid lumea. Cu toate realizările realismului psihologic și ale modernismului românesc, romanele discutate în școală dau senzația că modernitatea e statică, că lumea nu se deschide pentru romancierii noștri. Hipercanonul interbelic conține romane care acoperă aproape integral realitățile sociale de la noi – mediul rural la Rebreanu, urbanii cosmopoliți la Camil Petrescu, gaze colonial la Mircea Eliade etc. –, dar problema aici e una metodologică. Aș înclina să cred că pot forma conștiințe ale lumii romanele lui Panait Istrati. Romane ale adolescenței și de călătorie, nuvele sau, cum le-ar numi astăzi Victor Cobuz, ficțiuni compozite (care pot fi citite și pe bucăți, și ca ansamblu structurat), poveștile și aventurile acestui „povestitor din Orient” (cum îl numea Romain Rolland, fascinat de multiplele meserii practicate de Istrati și de țările străbătute) sînt printre cele mai asumate investigări ale realului pe care le avem. Într-o eră în care privim lumea de pe scaune, din fața unui monitor, etica de cunoaștere a lui Istrati devine o necesară lecție de realitate.

Aș mai recomanda Europolisul lui Jean Bart – tot pentru felul în care arată o realitate plurală. Pentru potențialul tematic, aș recomanda romanul semnat de Alice Gabrielescu, Marșul femeilor, din 1933, roman care ar putea avea un succes imens la publicul tînăr, care va descoperi în mijlocul interbelicului niște preocupări contemporane.

Ștefan Baghiu este scriitor și asistent universitar la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.