Lectura în deplasare

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Lectura în deplasare jpeg

În aprilie 2012 a apărut un dosar în Dilema veche – „Lectura în deplasare“ – despre soarta bibliotecilor din România şi de pretutindeni, într-o epocă schimbătoare a informaţiei şi a tehnologiei, despre deschiderea noii Biblioteci Naţionale a României, Programul „Biblionet“ şi începerea Proiectului „Căutătorii de poveşti“, prima campanie de promovare a bibliotecilor publice din România.

Un an şi ceva mai tîrziu, la a doua ediţie a Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia, „Lectura în deplasare“ a revenit sub forma unei dezbateri tematice (şi dilematice) moderate de Patricia Mihail - o discuţie informală şi relaxată despre cărţi, lectură şi biblioteci, alături de Liviu Papadima (prorector şi profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti), Radu Paraschivescu (scriitor, jurnalist şi traducător) şi Cătălin Ştefănescu (jurnalist, prezentator al emisiunii Garantat 100% de la TVR 1). 

Radu Paraschivescu: Cînd am acceptat să fac parte din proiectul „Căutătorii de poveşti“, mi s-a spus că e vorba despre cărţi şi biblioteci – două lucruri la care o parte din lume se uită cu nişte prejudecăţi şi cu o doză de înţelegere condescendentă a fenomenului. Mi s-a povestit şi despre Fundaţia „Bill & Melinda Gates“, care – prin Programul „Biblionet“ – a făcut o injecţie de capital de aproape 27 de milioane de dolari, pentru informatizarea a aproximativ 2000 de biblioteci publice din România, din mediul orăşenesc, comunal, sătesc, în rare cazuri şi judeţean.

Înainte, biblioteca era un hangar trist, prăfuit, cu cărţi la care ajungeau elevii pentru că aveau lecturi obligatorii. Pe noi (n. red. – cei patru „Căutători de poveşti“: Radu Paraschivescu, Cătălin Ştefănescu, Irina Păcurariu, Vlad Petreanu) ne interesa să vedem ce poveşti s-au născut de-adevăratelea, neconfecţionate, care au fost cotiturile de destin din viaţa oamenilor, în urma „Biblionet“. Fiecare a scris nişte reportaje, poveşti adevărate despre eroi mărunţi, cu destine mărunte, trimise însă pe altă orbită de o întîlnire, un prilej, o zi anume. Cam asta este cartea – o reverenţă făcută fundaţiei şi o dovadă duioasă şi copertată că investiţia de încredere, de energie şi de bani a fundaţiei nu a fost una zadarnică.

Pentru unii oameni a fost ceva salvator, pentru alţii – ceva aproape bun, pentru alţii – ceva obişnuit, pentru alţii – o mare surpriză. Unii au creat deja o imagine nouă a bibliotecii şi cred că imaginea aceasta nouă nu o va putea fura nimeni. Am fost în judeţul Timiş, la Comloşu Mare, unde înainte nu te plimbai decît cu un glonţ în spate, pentru că era pe graniţă. Bibliotecarul de acolo – un domn, o minoritate într-o lume de bibliotecare – a făcut altceva cu biblioteca lui: i-a folosit şi pereţii exteriori, calcanul. Şi a făcut din ea spaţiu de vizionare pentru meciuri. Finala Ligii Campionilor de anul trecut s-a văzut pe peretele bibliotecii din Comloşu. În alte zile, îşi lua ajutorul şi mergeau, cu aparatele după ei, la căminul de bătrîni, unde puneau filme. Asta e anecdotica, dar rămîne obiceiul, deprinderea, imaginea aceasta imprimată – biblioteca nu mai e doar hangarul cu cărţi. Iar acesta e unul dintre lucrurile bune. Altul e profilul pe care îl obţine acum bibliotecarul. Înainte, el era cel pe lîngă care treceai fără să-l observi. Acum, bibliotecarii au devenit oameni necesari în comunitate.  

Am cunoscut oameni care stăteau de dimineaţa pînă seara într-o bibliotecă – să zicem comunală – şi se ocupau de ludotecă, de muzeu, de bibliotecă, în schimbul glorioasei sume de 660 de lei pe lună. În momentul cînd vezi că ei nu numai că nu şi-au pierdut aplombul, dar înfloresc pentru că au acum ocazia să facă din bibliotecă altceva, nu se poate să nu se aprindă ceva şi în tine – o bucurie că există oameni care nu se descurajează.

Cătălin Ştefănescu: Ce face un computer într-o bibliotecă? Unii ar spune că e o pervertire a spaţiului, că faptul că vizionezi nişte filme sau cauţi pe net nişte reţete pentru gătit s-ar putea să fie o eroare, o deturnare a scopului pentru care e lăsată pe lumea asta o bibliotecă. Or, vreau să contrazic fundamental poziţia aceasta pentru că nu e deloc aşa. Biblioteca are acum o definiţie contemporană, ea e în primul rînd un spaţiu public, iar unii dintre oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul acestor călătorii au contribuit din plin la acest lucru. 

În Programul „Biblionet“ este vorba despre modul de viaţă al unei comunităţi la un moment dat. Spaţiul acesta public are toate şansele să se reconfigureze în datele lui absolut naturale, pentru că lumea nu se mai teme să meargă într-un spaţiu interzis, aşa cum părea, de multe ori, biblioteca. El este un spaţiu al iniţierii, dar ţi se părea că nu ai acces la el. Acum, iniţierea capătă alte dimensiuni. Vraja, fascinaţia pentru acest loc capătă o altă definiţie.

Sînt locuri în care oamenii de la Primărie nu înţeleg că o bibliotecă e o marfă vie, care trebuie alimentată într-un anume fel. De cele mai multe ori, bibliotecile sînt artificiul de manevră la rectificarea bugetelor. Degeaba oamenii aceia cu viziune de la bibliotecă aduc o comunitate serioasă în spaţiul acela sacru şi minunat, dacă nu au ce oferi – cartea nouă. Cărţile sînt vechi, scorojite, valoarea lor fiind una profund emoţională şi energetică pentru cine cunoaşte spaţiul acela. Ea nu mai poate să genereze fascinaţie pentru un copil care nu vede culori, pentru un om care nu e atras de fascinaţia pe care o atrage cartea contemporană. Cartea e un spectacol vizual, în sine, e un spectacol tactil, cărţile acum au alte culori, alte chipuri. Mai mult decît atît, există un alt repertoriu de lectură, o gramatică interioară a receptării. Şi cred că aceasta e mai importantă decît suprafaţa „războiului“ print – digital. 

Liviu Papadima: Din punctul meu de vedere, „războiul“ între print şi digital este unul fals. Eu spun că nu e un duşman computerul, ci un aliat al cărţii. Depinde cum le pui pe masă. În plus, punem o sumedenie de lucruri pe seama cititorilor, pe care le ştim relativ – nu ştiu dacă am avut vreodată răgazul să le probăm.  

Cît de frecventat e acest spaţiu al bibliotecii? Depinde şi cum îl foloseşti. De pildă, la Litere s-au făcut, în sala de lectură a bibliotecii, o sumedenie de întîlniri cu studenţii. Unele au avut o atractivitate imensă, cum a fost proiectul făcut împreună cu un ONG – o serie de prelegeri „Go Mentorship“, în care erau chemaţi oameni să-şi povestească, pur şi simplu, traseul de carieră.

În ce priveşte cititul ca atare, acolo lucrurile se complică. Pentru că, într-adevăr, se poate citi în nenumărate feluri. Biblioteca e unul dintre ele. Aud în permanenţă această lamentaţie: se citeşte tot mai puţin. Şi eu, de regulă, răspund: aşa să fie? Hai să ne uităm un pic la ce vrem să înţelegem prin se citeşte mai mult sau mai puţin. Fie că e vorba de plimbat pe stradă, unde citim în permanenţă, sîntem într-o lume bombardată cu mesaje scrise. Problema este alta: dacă mai avem cînd şi cînd răgazul să ne tragem deoparte din acest „bombardament“, într-un loc cumva izolat, cu o carte pentru care să avem întreaga disponibilitate. Acesta e lucrul care se pierde. Cît de grav ne va afecta această pierdere... e un semn de întrebare.

Iar la întrebarea cum putem (re)dobîndi plăcerea lecturii, aş da un răspuns solomonic: cu greu. (rîde) Nu e simplu – nici pentru părinţi, nici pentru profesori. O vreme, am încercat să fac cu studenţii mei exerciţii care să poate da o idee despre ce înseamnă profilul cititorului. Pentru că, dacă mergi să-i recomanzi cuiva o carte, trebuie să ştii cam cum e persoana respectivă, ce tip de lectură l-ar interesa, cît de departe poţi împinge forţarea limitelor. Pentru că dacă îi dai o lectură taman pe gustul lui e OK. Dar important e să-i dai o lectură care să-i deschidă un pic gustul pentru altceva, şi pe care să n-o refuze... E o tehnică ce necesită mult discernămînt şi multă răbdare.  

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

The Rolling Stones FOTO Shutterstock
12 iulie: Ziua în care a debutat trupa The Rolling Stones
La data de 12 iulie 1962 a debutat trupa The Rolling Stones la Londra. În aceeași zi, în 1956 s-a născut solistul trupei Compact, Paul Ciuci, iar în 2020 a murit actrița americană Kelly Preston.
seychelles 4916045 1280 jpg
Animalul rar, asociat cu o adevărată operă de artă. Cum arată și unde trăiește specia care a uimit o lume întreagă
În inima pădurilor tropicale din America Centrală și de Sud trăiește o molie care atrage privirile prin culorile sale vii și desenul aproape pictural de pe aripi și torace.
Departamentul american de Stat FOTO caribbeannewsnow.com
Peste 1.300 de concedieri în curs în Departamentul de Stat al SUA, „într-o perioadă de mare instabilitate mondială”
Diplomaţia americană a început vineri concedierea a peste 1.300 de angajaţi, primul val de concedieri după ce Curtea Supremă a SUA a deblocat o ordonanţă executivă.
dragos anastasiu vicepremier foto fb jpg
Reacțiile piețelor internaționale la noile măsuri fiscale ale României. Anastasiu: urmează reforma companiilor de stat și reducerea cheltuielilor
Reformele bugetare asumate de Guvernul Bolojan în regim de urgență încep să producă efecte concrete pe piețele internaționale: titlurile de stat emise recent au atras cerere peste așteptări, iar dobânzile au scăzut comparativ cu lunile anterioare.
horoscop 13 19 iunie webp
Horoscop sâmbătă, 12 iulie. O zodie s-ar putea confrunta zilele acestea cu un adevăr greu de dus
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de sâmbătă, 12 iulie.
Sigla PSD FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Tot mai multe voci din PSD cer schimbarea conducerii. „Au fost greșeli, unele grave în campania electorală”
Tot mai mulți membri PSD susțin că partidul are nevoie de o reformare și critică actuala conducere a formațiunii. Fostul ministru al Apărării, Gabriel Leș, a transmis că „Partidul Social Democrat are nevoie de o resetare profundă”.
 Radu Andrei Tudor, prezentatorul Newstime, emisiune ce rulează de luni până vineri, la Kanal D2, de la ora 20.00, se descurcă de minune ca tătic
Ce lecție de viață a învățat ca tată, Radu Andrei Tudor, vedeta Kanal D2, de la fiul său: „Sunt mai bine de 2 ani de când...”
Radu Andrei Tudor, prezentatorul Newstime, emisiune ce rulează de luni până vineri, la Kanal D2, de la ora 20.00, se descurcă de minune ca tătic.
ciolos gif
Ce spun colegii taximetristului care a rămas fără atestat după ce l-a refuzat pe Dacian Cioloş. „Așa e regulamentul”
Colegii taximetristului sar în apărarea acestuia după ce a fost amendat și a rămas fără atestat după ce a refuzat să preia un client, care, potrivit unor surse, ar fi fost fostul premier Dacian Cioloș.
Cimpanzei, foto shutterstock jpg
Cimpanzeii care „copiază” moda umană. Ce comportament bizar au dezvoltat animalele din Zambia
Până acum se credea că moda este doar pentru oameni, dar iată că și animalele pot dezvolta propriile „tendințe”! O echipă de cercetători din Zambia a făcut o descoperire surprinzătoare.