Lecţia 1: "Să nu dăm lecţii” " <i>interviu cu Marc-Olivier PADIS</i>
Ameninţările vin din două direcţii. Pe de o parte, audiovizualul a pierdut orice legătură cu presa scrisă: mediile audiovizuale atrag atenţia publică şi o păstrează doar pentru ele. Pe de altă parte, în ceea ce-i priveşte pe intelectuali, aceştia, prin specializările pe care le dobîndesc, au dificultăţi în a înţelege şi a acoperi preocupările publicului larg. Uneori, specializarea e chiar însoţită de un soi de condescendenţă în ceea ce priveşte munca de difuzare a cunoştinţelor şi de confruntare cu actualitatea (văzută, adesea, ca o formă de "vulgarizare"). Care sînt schimbările cele mai evidente în ceea ce priveşte munca jurnalistică în era informaţiei? Jurnalismul e, pînă la urmă, un fel de tratare colectivă a informaţiei. Acum, cu accesul larg la Internet, jurnalismul se confruntă cu o nouă formă de inteligenţă colectivă, care poate fi la fel de pertinentă ca el, şi care ar putea să-i conteste modul de a trata informaţia. Rămîne de văzut dacă se va isca sau nu un conflict între vechea şi noua legitimitate... Oare jurnaliştii profesionişti vor şti să profite de pe urma confruntării cu internauţii? Sau vor rămîne ancoraţi într-un perpetuu joc de-a şoarecele şi pisica, urmărindu-i pe internauţii care-şi dau cu presupusul " pe drept şi pe nedrept " în privinţa oricărui subiect? Există şi avantaje în ceea ce priveşte dezvoltarea noilor medii? Avantajul e că motoarele de căutare ne permit să punem în valoare o muncă ţintită şi exigentă. Scăpăm sau putem scăpa de constrîngerile comunicării în masă: nu mai depindem, în aceeaşi măsură ca ieri, de mediile care ating un public larg, pentru a spera să intrăm în contact cu cititorul potenţial interesat de subiectul nostru. Acum se pot stabili legături directe cu el, se poate sublinia o muncă de calitate care va fi accesibilă celui care-şi dă silinţa să o caute. Ce înseamnă pentru dumneavoastră presa "de calitate"? În primul rînd, nu vorbim aici de nivelul de dificultate sau de elitism în scrierea articolului. Calitatea depinde în primul rînd de independenţă, de capacitatea de demarcare faţă de putere. Asta înseamnă, printre altele, şi să urmăreşti preocupări care nu intră în ceea ce marile medii audiovizuale numesc "actualitate". Trebuie să ne ferim de falsele aparenţe, de comunicarea organizată prea bine, de ideile rapide sau seducătoare care declanşează efectele de modă. Se poate găsi o formulă în acelaşi timp populară (deci vandabilă) şi de înalt nivel pentru presa scrisă? Care ar fi modelele de urmat? Revoluţia digitală ne permite să imaginăm tot felul de modele economice, cu o mulţime de suporturi media, cu formule de abonament variate şi mai ales cu legături mult mai strînse cu cititorii. Dar asta presupune o re-punere în discuţie a jurnalismului clasic, care s-a bazat, vreme îndelungată, pe un model destul de confortabil, care emana senzaţia de falsă prosperitate. Asta presupune din partea jurnaliştilor să regăsească o anumită modestie în raport cu profesia lor şi cu cititorii. Care e viitorul ziarului de informaţie? Curiozitatea cititorilor nu va dispărea. Dar e tot mai greu să le captezi atenţia, mai ales din cauza Internetului, care poate satura nevoia de conţinut. O soluţie ar fi să le oferim cititorilor mijloacele de a tria inteligent ofertele existente pe piaţă. Aici intervine şi funcţia de "labelizare" pe care presa scrisă încă o mai are. Cu condiţia să nu-şi piardă credibilitatea... a consemnat Matei MARTIN
