Lămpaşe şi studenţi - sau despre dubla natură a luminii

Luminiţa MATEI GHEORGHIU
Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Lămpaşe şi studenţi   sau despre dubla natură a luminii jpeg

După 25 de ani de la mineriada din 1990, te-ai aştepta ca amintirile să se estompeze, să uiţi mare parte din filmul evenimentelor, să uiţi impresiile, durerile, mirosurile, replicile, gesturile, efectele… Rugată să scriu despre această experienţă, toate au revenit, treptat, ca un film de groază, în care, din păcate, am fost actor, nu doar spectator. Eram studentă la Litere şi membră a Ligii Studenţilor. Un fragment dintr-o posibilă serie de memorii referitoare la acele momente sună aşa: 

13 iunie 1990 a fost o zi în care am asistat, de pe margine, la cea mai diabolică înscenare a unui aşa-zis atac al forţelor legionare, ca reacţie la arestarea greviştilor foamei. Cei care se informau de la televizor aflaseră că legionarii ar fi dat foc autobuzelor din zona Pieţei Universităţii. Imaginile cu luptele de stradă au fost filmate profesionist şi transmise la unica televiziune existentă, generînd – a cîta oară? – revolta mocnită a celor din ţară. Pe toată durata mitingului din Piaţa Universităţii, cei care aveau altă viziune despre cum trebuie să se desfăşoare viaţa politică în România erau manipulaţi prin singurul post de televiziune şi prin „o anumită parte a presei“. Artizanii acestei manipulări au oprit emisiunile Televiziunii, astfel încît să pară că golanii au asediat Televiziunea. Apoi au folosit – ca pe o armă – forţa, organizarea şi mentalitatea minerilor, le-au pus mijloace de transport la dispoziţie, le-au facilitat accesul spre Bucureşti şi i-au şi cazat la Romexpo. Totul cu zîmbetul pe buze şi cu discursuri motivaţionale. Mobilizatoare. Bani, mercenari, interese. Un preşedinte în funcţie, un altul în aşteptare. Între timp, noi, cei din Liga Studenţilor, încercam să preîntîmpinăm orice posibil incident care s-ar fi putut produce din cauza autobuzelor incendiate în imediata vecinătate a facultăţii. 

14 iunie a venit foarte devreme în dimineaţa aceea. Ne-a găsit în Clubul de la Litere, unde cîţiva dintre noi se odihneau după noaptea cea lungă. Noaptea cuţitelor înfipte pe la spate sau, mai degrabă, noaptea împuşcaţilor în cap. Mulţi. Ţin minte că am vizionat o casetă filmată noaptea de unul dintre colegii noştri. Un strigăt puternic a spart liniştea din club în zorii zilei. „Au spart la Geografie. Vin minerii! Ascundeţi-vă!“ Chiar dacă am fi vrut să o facem, nu am fi avut timp. Clubul ar fi putut fi un fel de ascunzătoare, avînd în vedere că se ajunge greu la el, la subsol, pe scara în spirală, care se ascunde în spatele liftului de la Bibliotecă. Nici chiar studenţii nu nimereau din prima acolo. Dar minerii au ajuns brusc, pînă să apucăm noi să ne dezmeticim. Ţin minte cum am stins totuşi luminile şi am tăcut.

„Să-ţi vezi moartea cu ochii…“ 

Ce lumină s-a făcut dintr-odată… Eu legam lumina de soare, de mare, de lună, de „lumină lină, lini lumini…“, eventual de un candelabru sau o veioză. Atunci s-a făcut lumină din lămpaşe de mineri. Lămpaşe agitate, gălăgioase, mirosind a ceva puternic şi înţepător, miros care a devenit, în secunda următoare, coşmarul meu. Înjurături (pe care nu le reproduc – memoria mea nu le-a reţinut, deşi ştiu că aşa ne vedeau ei, iar părerea aceasta era condimentată cu cele mai grele înjurături pe care le auzisem vreodată), strigăte de război, satisfacţia că „au prins duşmanii“, instrumentele muzicale din club făcute zob, călcate în picioare… Şi loviturile. Ca ploaia, ca grindina, care mai de care mai ţintită, mai puternică, cu bastonul de cauciuc, cu cuţitul, cu toporul, cu piciorul.  În cap, în spate, în piept, în burtă, în picioare. Efectul lor asupra noastră m-a făcut să înţeleg că trupul uman are resurse de regenerare infinite. Sufletul pare mai fragil. Şi totuşi, de unde atîta ură? De unde atîta violenţă faţă de nişte tineri, care puteau fi prieteni, vecini, rude, colegi? Îmi aduc aminte feţele schimonosite de agresivitate ale minerilor, dar şi cîteva feţe tinere, cu un aer mai binevoitor, flancate de nişte braţe care încercau să atenueze ploaia de lovituri care se revărsa spre noi. Să-ţi vezi moartea cu ochii. Vorbe care la un moment dat trec din abstract în concret. Puzderie de lămpaşe, luminiţe din care pornea impactul loviturilor. Ne dirijau prin lovituri spre ieşire, înaintam fără să vedem în faţa noastră, ochii prindeau doar ce se apropia de noi – stînga, dreapta, deasupra capului, burtă, picior, rugăminţi şi gîndul la non-violenţa pe care o clamaserăm atîta timp în piaţă… şi la Dumnezeu. 

„Noi, îngrămădiţi în dubă“ 

Cînd am ajuns la baza scării în spirală am văzut sîngele. Şi cu fiecare pas urcat pe o spirală absurdă, vedeam sînge. Al meu, poate, al colegilor, cu siguranţă. Aveam să aflu că în afară de rănile atît de vizibile cu care ne potcoviserăm, vreo doi dintre noi aveau leziuni interne grave. Şi am ajuns în capul scărilor care dădeau spre holul cel mare de la Litere. Alt coşmar. Facultatea de Litere era invadată de lămpaşe, de uniforme, de bastoane şi de mirosuri… de violenţă. Culoar de bastoane prin care trecem noi, aplecaţi, strîmbi, ferindu-ne cu minime puteri. Altă imagine

cărţile noastre dragi din bibliotecă împrăştiate peste tot, pline de fecale şi de urină. De ce? De unde atîta lipsă de civilizaţie? Oamenii ăştia nu au nici o vină că au fost aduşi în stare de primitivism. Dacă ei nu ştiu ce sînt, noi ne-am imaginat vreo două luni că mesajul nostru va ajunge la oameni nealterat, că mica presă va ajunge şi în zonele greu accesibile şi că, pînă la urmă, vor înţelege toţi că noi milităm pentru binele comun. Au urmat alte imagini de coşmar. Noi, îngrămădiţi în dubă, privindu-ne rănile în tăcere. Ei au plantat flori. Conferinţa de presă a studenţilor. Imaginea vie şi dureroasă a rănilor. Apoi Marşul studenţilor din iulie. Marşul alb al purităţii noastre pe care am păstrat-o în suflet. 

Prăpastia dintre mineri şi studenţi se căsca uriaşă, mai mare decît holul cel mare de la Litere şi nu era decît o schiţă cu tuşe groase a prăpastiei uriaşe dintre multe alte categorii sociale, efect dur al anilor de politică şi de teroare. Violenţa minerilor

non-violenţa studenţilor a fost o lecţie pe care am învăţat-o la vremea aceea, mai bine decît am simţit asta în anii comunismului. 

Luminiţa Matei Gheorghiu predă limba română şi limba latină la Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai“ din Bucureşti. În 1990 era studentă la Facultatea de Litere. A fost bătută de mineri pe 14 iunie, în clădirea Universităţii.  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?