Lada lui Urmuz

Adrian LĂCĂTUŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Lada lui Urmuz jpeg

În toamna lui 1930, la şapte ani după sinuciderea lui Urmuz, lucrînd la prima ediţie a operelor acestuia, Saşa Pană făcea, împreună cu prietenii săi Ilarie Voronca şi Geo Bogza, o vizită bătrînei doamne Eliza Ionescu-Buzău. Editorul revistei şi al editurii unu spera să descopere, printre hîrtiile păstrate de mama autorului său, cîteva texte indite cu care să completeze florilegiul celor şapte proze (două antume şi cinci postume) deja apărute în reviste bucureştene. Cercul tinerilor avangardişti români venera portretul şi semnătura lui Urmuz, iar Saşa Pană, care strînsese nişte bani (15.000 de lei, din care 5000 costa numărul curent al revistei), se gîndea că îşi permite să scoată un volum Urmuz, textele fiind puţine. Dar vizita îl pune la început în încurcătură şi îl uluieşte: bătrîna doamnă le oferă spre cercetare, în locul celor cîteva foi aşteptate, „un lădoi de circa un metru cub!“, a cărui greutate pare să-i strivească elanul editorial. Intrînd adînc în ladă, Saşa Pană a fost scos din deruta sa financiar-editorială printr-o nouă surpriză: deşi ticsit în prima jumătate de manuscrise literare, lădoiul nu oferi decît un singur text nou,

. În rest, zeci de variante, rescrieri, corectări, transcrieri şi retranscrieri, „ciorne chinuite“ ale celor şapte proze deja cunoscute. 

Cealaltă jumătate a lăzii conţinea partiturile unor compoziţii muzicale aparţinînd lui Urmuz, amatorul. Pasiunea lui ardentă pentru muzică şi pentru pian se manifestase din adolescenţă, în mod tensionat şi refulat – datorită ostilităţii tatălui său faţă de o educaţie orientată artistic –, dar constant, pînă la sfîrşitul vieţii, cînd lua deja de cîţiva ani lecţii de contrapunct la Conservator, ca elev particular. Aceste partituri s-au pierdut, fără ca valoarea lor muzicală să fie vreodată cercetată. În sfîrşit, lada mai conţinea două caiete groase, cartonate, ilustrînd o altă categorie de manuscrise, distinctă: sute de maxime, aforisme şi apoftegme transcrise de data aceasta, în mod semnificativ, într-o formă caligrafică definitivă, numerotate şi catalogate pe teme. Înainte de a-i fi luate de bătrîna doamnă Ionescu-Buzău pentru a fi păstrate în camera ei, caietele reprezentînd scrierile la care ea ţinea cel mai mult şi pe care le considera indubitabil cele mai importante, Saşa Pană copiază totuşi cîteva intrări şi îşi aminteşte cîteva categorii: „Despre femei, Despre religie, Despre evrei, Despre muzică“. 

Urmuz era un artizan, un miniaturist care îşi cizela piesele cu o obstinaţie reprezentînd reflexul unei înţelegeri – clasice – a creaţiei sub imperativul unui comandament etic:

Tudor Arghezi, care-i oferă în 1922 ocazia debutului publicistic (şi tot atunci pseudonimul), îşi aminteşte într-un medalion dedicat lui Urmuz de anxietatea perfecţionistă a acestuia, care-l împinsese pînă la „coruperea“ lucrătorilor din atelier în dorinţa de a putea reveni asupra propriilor texte chiar şi în tipografie. Mi se pare evident că exigenţele autenticităţii, spontaneităţii, ale automatismului psihic sau transcrierii onirice sînt străine poeticii lui Urmuz. Iar dacă apelăm la una dintre definiţiile cele mai sintetice şi revelatoare date avangardei, ca dorinţă de reconciliere a artei cu viaţa, de ştergere a graniţei dintre ele sau, altfel spus, de negare a autonomiei artei, atunci în lada lui Urmuz nu se ascunde un avangardist. 

Într-un anumit sens, Urmuz este artistul modern (se poate citi şi

) tipic pentru care arta îndeplineşte funcţia pe care altădată o avea religia. Cultul artei este la el în primul rînd un cult al muzicii, dar munca de elaborare a miniaturilor sale literare este şi ea coextensivă acestei credinţe.

lui este o parodie autoreflexivă şi o expresie a crizei unei estetici a sublimului chiar şi în muzică. Printre cuvinte, însă, criza este totală: scriitorul nu mai poate găsi nici o temă şi nici un limbaj care să permită elevaţia spirituală, iluminarea vizionară, rămînînd doar, flaubertian, cu mistica preciziei tehnice. Care, dacă nu mai poate fi o cale pentru depăşirea acestei lumi, poate fi un instrument folosit pentru a o distruge. 

Cele două caiete în care Urmuz îşi caligrafiase meditaţiile au dispărut pentru totdeauna, poate pentru că Saşa Pană nu le-a dorit atunci îndeajuns. Forma lor convenţională, clasică, precum şi titlurile categoriilor în care erau structurate şi care le puteau trăda ca fiind teme ale timpului, conservatoare, au interesat mai puţin pe tînărul avangardist. Între autorul acestor rînduri, în care lumea e rea şi murdară, binele pasiv şi răul activ, şi, pe de o parte, adoratorul Artei (pure, muzicale), iar pe de altă parte inventatorul discret al miniaturilor literare ilustrînd (dar şi provocînd) o apocalipsă burlescă sau grotescă, o corupere progresivă a lumii pînă la anularea ei, nu mi se pare imposibil de trasat linia unei coerenţe de atitudine (un fel de gnosticism al burghezului de a doua sau a treia generaţie). 

Într-una dintre prozele unui autor ce seamănă cu Urmuz în multe privinţe, în

lui Daniil Harms, pentru a studia lupta dintre viaţă şi moarte, un om închide deasupra lui capacul unui cufăr (care în final se dovedeşte a fi fost imaginar sau oniric), livrîndu-se curios, dar calm, atent şi cu oarecare metodă, asfixiei. Lada manuscriselor lui Urmuz închidea urmele unui experiment probabil unic în modernitatea românească. Unicitatea şi marginalitatea lui în raport cu direcţiile dominante în literatura română şi europeană a momentului afirmării sale (incluzînd aici şi avangarda) nu îl fac mai puţin simptomatic în contextul proteicelor crize ale modernităţii. Din lada lui, Urmuz comunică (nu printr-un tub, precum Stamate, primul său personaj adus din contorsionata subterană la lumina tiparului) cu alţi „extrateritoriali“ a căror sumă dă o altă definiţie literaturii secolului XX: Bacovia, Kafka, Bruno Schulz, Witkiewicz, Gombrowicz, Harms.

Experimentul literar în proza românească postbelică şi contemporană

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop. „Bucătarul lui Putin“ are competitor pe „piața“ armatelor private ruse
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.