La trecutu-ți mare, măcar un viitor!

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
La trecutu ți mare, măcar un viitor! jpeg

- interviu cu Manuel PELMUȘ, coregraf -

Ce şi-a propus să fie proiectul Romanian Dance History? De ce l-ai făcut? 
Romanian Dance History este ruda ambiţioasă şi performativă a unui proiect de cercetare a trecutului recent al dansului contemporan românesc, intitulat Suprafeţe, pe care l-am iniţiat acum doi ani.

Am început proiectul din curiozitate şi dintr-un fel de nevoie de a afla şi de a înţelege mai multe lucruri legate de un trecut coregrafic foarte puţin documentat şi analizat. Relaţia dansului românesc cu România era oricum dificilă şi îmi era teamă de o abordare „traumatică“ sau „justiţiară“ sau de o glorificare a acestui trecut atît de puţin cunoscut. Eram conştient de complexele şi obsesiile naţionale, care revendică şi doresc să fabrice tot felul de eroi. Ştiam că ne preocupă enorm patrimoniul, la nivel declarativ, dar nu dăm doi bani pe contemporaneitate. Ştiam că eşti mereu suspectat de intenţii duşmănoase dacă te atingi de trecutul patriei, altfel decît cu pupături. 

Poetul naţional ne spusese deja că trecutul a fost mare. Aşa că de ce ne tot punem întrebări? 

Şi ştiam că orice atitudine critică este înfierată rapid şi numită ori „modă occidentală“, ori „lipsă de respect“, ori, după caz, „stîngism“.  În proiectul meu eram, însă, mult mai interesat de prezent. Sau, mai bine spus, eram interesat de felul în care este înscris acest trecut coregrafic în prezent. Iar dimensiunea conceptuală mi se părea, de la bun început, mai importantă decît cea naţională. Priveam coregrafia nu doar ca pe o disciplină, ci şi ca pe o paradigmă socială. 

Cum a fost receptat proiectul tău? 

Romanian Dance History începea foarte prost pentru cei care căutau ceva glorios în acest trecut coregrafic, şi anume, cu un statement al coregrafului Stere Popescu: „Let’s be honest – Romanian Dance History is very weak. Be happy!“. Romanian Dance History performa, vorbea şi inventa biografii. A fost plimbată prin Europa şi în numele ei au vorbit coregrafi italieni şi norvegieni. S-au urcat pe scenă şi au spus: „eu sînt istoria dansului românesc şi aş vrea să dansez!“.  Romanian Dance History nu mai dorea să depindă strict de România şi nici să opereze în logica reprezentării naţionale. Nu dorea nici să mai aparţină unui singur autor. Şi era conştientă că trebuie să părăsească ţara din cînd în cînd. Istoria performa, era curatoriată, devenise un loc şi un performance. Îşi căuta un spaţiu în oraş, pe care l-a găsit cu greu, şi doar pentru trei zile. Nu avea nici un motiv să se simtă bine în România. Fusese izgonită şi marginalizată mereu. Cu toate astea, Romanian Dance History era zglobie, se juca printre documente istorice şi începea să fie din ce în ce mai interesată de o confruntare cu un context internaţional. Voia să devină internaţională, precum Stere Popescu, şi se desprindea de contextul local şi de misiunea de a scrie o Istorie. Dorea să facă Istorie. Să scrie viitorul. 

Istoria se repetă şi în cazul acestei „istorii a dansului“? 

În momentul acesta tocmai a început evacuarea dansului contemporan din clădirea TNB. La fel ca în cazul oricărui spectacol serios, şi această evacuare a avut parte de multe repetiţii şi operaţiuni glorioase de PR. În mai 2010, la Romanian Dance History, coregrafii independenţi s-au întîlnit ca să discute tot despre iminenta demolare a CNDB. Totuşi, Romanian Dance History nu doreşte să spună că Istoria se repetă!  Deşi există, într-adevăr, o continuitate, singura, de altfel, în relaţia dansului cu istoria sa naţională, şi anume: maxima precaritate! 

Ce sentimente mai ai faţă de acest loc? Cum se raportează proiectul tău la situaţia actuală? 

Nu ştiu foarte bine dacă iubesc România, dar ştiu sigur că România nu ne iubeşte. Ştiu că ne înjură pe la colţuri şi că îşi freacă mîinile fericită cînd aude sunetul macaralelor care urmează să ne demoleze singura instituţie pe care o avem. Şi ştiu că abia aşteaptă să îşi agaţe tablourile în cui, pe noii pereţi, şi să ne mai tragă o dată în ţeapă cu cartof. Tocmai de asta Romanian Dance History nu doreşte să se văicărească, dar nici să omagieze. Romanian Dance History trebuie să inventeze şi să se facă că nu vede „contextul“ local. Romanian Dance History nu are nici un motiv să iubească trecutul patriei. Trebuie să-l ficţionalizeze şi să trăiască în prezent, fără statui şi fără ambiţii locale. Trebuie să ignore acuzaţiile de „militantism şi activism“, prin care este taxată orice fel de atitudine socială sau politică în România. Să fie Queer, aşa cum aproape nimic nu este în România. Să fie politică. Să danseze la Miss Piranda. Să fie ireverenţioasă şi, în acelaşi timp, să nu fugă de cei care afirmă că ar fi prea „sofisticată“ şi nu destul de directă sau populară.  

Cînd pleacă prin străinătăţuri, Romanian Dance History nu doreşte să reprezinte ţara şi nici trecutul său glorios, ci să se problematizeze, să uimească şi să sperie. Romanian Dance History este un terorist cultural.

a consemnat Ana Maria SANDU

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.