La trecutu-ți mare, măcar un viitor!

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
La trecutu ți mare, măcar un viitor! jpeg

- interviu cu Manuel PELMUȘ, coregraf -

Ce şi-a propus să fie proiectul Romanian Dance History? De ce l-ai făcut? 
Romanian Dance History este ruda ambiţioasă şi performativă a unui proiect de cercetare a trecutului recent al dansului contemporan românesc, intitulat Suprafeţe, pe care l-am iniţiat acum doi ani.

Am început proiectul din curiozitate şi dintr-un fel de nevoie de a afla şi de a înţelege mai multe lucruri legate de un trecut coregrafic foarte puţin documentat şi analizat. Relaţia dansului românesc cu România era oricum dificilă şi îmi era teamă de o abordare „traumatică“ sau „justiţiară“ sau de o glorificare a acestui trecut atît de puţin cunoscut. Eram conştient de complexele şi obsesiile naţionale, care revendică şi doresc să fabrice tot felul de eroi. Ştiam că ne preocupă enorm patrimoniul, la nivel declarativ, dar nu dăm doi bani pe contemporaneitate. Ştiam că eşti mereu suspectat de intenţii duşmănoase dacă te atingi de trecutul patriei, altfel decît cu pupături. 

Poetul naţional ne spusese deja că trecutul a fost mare. Aşa că de ce ne tot punem întrebări? 

Şi ştiam că orice atitudine critică este înfierată rapid şi numită ori „modă occidentală“, ori „lipsă de respect“, ori, după caz, „stîngism“.  În proiectul meu eram, însă, mult mai interesat de prezent. Sau, mai bine spus, eram interesat de felul în care este înscris acest trecut coregrafic în prezent. Iar dimensiunea conceptuală mi se părea, de la bun început, mai importantă decît cea naţională. Priveam coregrafia nu doar ca pe o disciplină, ci şi ca pe o paradigmă socială. 

Cum a fost receptat proiectul tău? 

Romanian Dance History începea foarte prost pentru cei care căutau ceva glorios în acest trecut coregrafic, şi anume, cu un statement al coregrafului Stere Popescu: „Let’s be honest – Romanian Dance History is very weak. Be happy!“. Romanian Dance History performa, vorbea şi inventa biografii. A fost plimbată prin Europa şi în numele ei au vorbit coregrafi italieni şi norvegieni. S-au urcat pe scenă şi au spus: „eu sînt istoria dansului românesc şi aş vrea să dansez!“.  Romanian Dance History nu mai dorea să depindă strict de România şi nici să opereze în logica reprezentării naţionale. Nu dorea nici să mai aparţină unui singur autor. Şi era conştientă că trebuie să părăsească ţara din cînd în cînd. Istoria performa, era curatoriată, devenise un loc şi un performance. Îşi căuta un spaţiu în oraş, pe care l-a găsit cu greu, şi doar pentru trei zile. Nu avea nici un motiv să se simtă bine în România. Fusese izgonită şi marginalizată mereu. Cu toate astea, Romanian Dance History era zglobie, se juca printre documente istorice şi începea să fie din ce în ce mai interesată de o confruntare cu un context internaţional. Voia să devină internaţională, precum Stere Popescu, şi se desprindea de contextul local şi de misiunea de a scrie o Istorie. Dorea să facă Istorie. Să scrie viitorul. 

Istoria se repetă şi în cazul acestei „istorii a dansului“? 

În momentul acesta tocmai a început evacuarea dansului contemporan din clădirea TNB. La fel ca în cazul oricărui spectacol serios, şi această evacuare a avut parte de multe repetiţii şi operaţiuni glorioase de PR. În mai 2010, la Romanian Dance History, coregrafii independenţi s-au întîlnit ca să discute tot despre iminenta demolare a CNDB. Totuşi, Romanian Dance History nu doreşte să spună că Istoria se repetă!  Deşi există, într-adevăr, o continuitate, singura, de altfel, în relaţia dansului cu istoria sa naţională, şi anume: maxima precaritate! 

Ce sentimente mai ai faţă de acest loc? Cum se raportează proiectul tău la situaţia actuală? 

Nu ştiu foarte bine dacă iubesc România, dar ştiu sigur că România nu ne iubeşte. Ştiu că ne înjură pe la colţuri şi că îşi freacă mîinile fericită cînd aude sunetul macaralelor care urmează să ne demoleze singura instituţie pe care o avem. Şi ştiu că abia aşteaptă să îşi agaţe tablourile în cui, pe noii pereţi, şi să ne mai tragă o dată în ţeapă cu cartof. Tocmai de asta Romanian Dance History nu doreşte să se văicărească, dar nici să omagieze. Romanian Dance History trebuie să inventeze şi să se facă că nu vede „contextul“ local. Romanian Dance History nu are nici un motiv să iubească trecutul patriei. Trebuie să-l ficţionalizeze şi să trăiască în prezent, fără statui şi fără ambiţii locale. Trebuie să ignore acuzaţiile de „militantism şi activism“, prin care este taxată orice fel de atitudine socială sau politică în România. Să fie Queer, aşa cum aproape nimic nu este în România. Să fie politică. Să danseze la Miss Piranda. Să fie ireverenţioasă şi, în acelaşi timp, să nu fugă de cei care afirmă că ar fi prea „sofisticată“ şi nu destul de directă sau populară.  

Cînd pleacă prin străinătăţuri, Romanian Dance History nu doreşte să reprezinte ţara şi nici trecutul său glorios, ci să se problematizeze, să uimească şi să sperie. Romanian Dance History este un terorist cultural.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

trump avion prezidential foto x jpg
Cadourile primite de Trump în Orientul Mijlociu, „fără precedent”. „Veți vedea Qatar și Emiratele Arabe într-un fel de război al ofertelor”
Foști avocați ai Casei Albe, ofițeri de protocol diplomatic și experți în afaceri externe au declarat pentru The Guardian că darurile primite de Donald Trump în străinătate și investițiile sunt „fără precedent”.
Sebastian Burduja, ministrul Energiei Foto Sebastian Burduja   Facebook jpg
Sebastian Burduja, primul român premiat de Harvard pentru contribuții majore în energie și digitalizare
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a fost desemnat câștigătorul prestigiosului premiu Emerging Global Leader Award 2025, acordat de Harvard Kennedy School.
batalie romania istorie1 jpeg
Care au fost, de fapt, primele confruntări dintre români și Imperiul Otoman. Ce s-a întâmplat înainte de bătălia celebră de la Rovine și adevăratul motiv de la care au pornit luptele
Istoria confruntărilor dintre români și otomani este adesea asociată cu celebra bătălie de la Rovine, din anul 1395. În imaginarul colectiv, aceasta este văzută ca primul mare conflict între Valahia și Imperiul Otoman, în care Mircea cel Bătrân înfruntă și învinge armata condusă de Baiazid , supran
Mareșalul Ion Antonescu, alături de Horia Sima, conducătorul Mișcării Legionare GettyImages jpeg
35 de ani de libertate: de la democrație în direct la extremism în reluare. Oliver Jens Schmitt, istoric: „Legionarii au vorbit de mântuirea neamului, dar soluții nu au dezvoltat niciodată“
Discursurile frumoase și bazate pe unitatea națională, planurile propagandistice și ideile utopice ale Mișcării Legionare nu s-au concretizat niciodată, însă au semănat în urma lor ură și violență într-o societate interbelică disperată după progres.
cardiolog jpg
Cinci obiceiuri simple care îți pot salva viața. Sfaturile unui medic cardiolog
Sănătatea inimii înseamnă mai mult decât salate și sport. Un medic cardiolog explică cele cinci obiceiuri vitale care îți pot salva viața.
control aeroport UK jpg
Criza vizelor electronice în Marea Britanie. Până la 700.000 de imigranți riscă să rămână fără dovada statutului legal
Cu doar câteva zile înainte de termenul-limită din 1 iunie, sute de mii de imigranți din Marea Britanie nu s-au înregistrat pentru noile vize electronice (eVisa), riscând să piardă accesul la locuri de muncă, locuințe sau dreptul de a călători.
US Sassuolo (Facebook) jpg
Moldovan, de bază în promovarea lui Sassuolo în Serie A. Ce au zis italienii
Gruparea portarului român a urcat din nou în primul eșalon.
Votul în diaspora. FOTO Inquam Photos / Alex Nicodim
Jumătate din alegătorii din diaspora au între 45 și 64 de ani. În ce țară s-au prezentat la vot cei mai mulți români
Biroul Electoral Central (BEC) a transmis sâmbătă, 17 mai, faptul că, până la ora 12:00, au ieșit la vot 302.620 de români, cele mai multe fiind persoanele cu vârsta între 45-64 de ani.
George Simion și Nicușor Dan FOTO Profimedia
Cum s-au schimbat alegătorii între tururile prezidențiale și cine poate decide finala
Sondajele efectuate după primul scrutin la alegerile prezidențiale 2025 continuă trendul de la turul I, strângând scorul dintre finaliștii la prezidențiale, Nicușor Dan și George Simion. Cei doi candidați sunt cotați chiar și cu aceleași procente.