La purtător
Fericirea e o idee supraevaluată şi suprainterpretată. Altfel nu-mi explic avatarurile ei filozofico-religioase, proteismul istoric al ideii de fericire, energia teoretică pusă în slujba unui inefabil. Fericirea a luat chipul spectral al fiecărei epoci şi a bîntuit-o cu mai multă sau mai puţină graţie făcîndu-i pe oameni să se simtă mizerabil. Cum în aceste vremuri în care sîntem obsedaţi de drepturi şi de bunuri, fericirea e deopotrivă un amendament constituţional (ca şi cum fericirea ar fi performativă) şi un mit pe care s-a pus un cod de bare (ca şi cum fericirea ar putea fi contabilizată). În ritmul şi cu obstinaţia cu care este scoasă la ofertă - de politicieni, de ideologi, de publicitari, de promotorii loisir-ului - ar trebui să existe o inflaţie şi o bursă a fericirii pentru orice om de rînd. Studiile arată că nivelul de fericire în lume chiar e în creştere - ca şi cum s-ar putea cuantifica stările a şase miliarde de suflete! -, dar nu vom şti niciodată dacă oamenii chiar sînt fericiţi sau doar cred că sînt fericiţi după ce li s-a spus la televizor. Dacă Saint Just spunea că fericirea e o idee modernă, cineva ar putea spune acum că e un discurs postmodern prea public (a se citi mediatic) pentru a fi luat în serios de fiecare în parte. Nu cred în fericiri cu mod de întrebuinţare, în fericiri normative şi, implicit, în fericiri colective. În termenii lor, dacă fericirea n-ar fi un aforism, ar fi un moft. Apoi, nu cred în morfologia fericirii pe care ne-o propune cultura populară. Perfecţiunea nu ţine de condiţia noastră, perfecţiunea e insuportabilă, ne copleşeşte, deci fericirea, aşa cum mi-o închipui, trebuie să aibă slăbiciuni, să fie "vicioasă", să ne semene în cele mai mici detalii. Cred că fericirea ţine de retorica interioară a fiecăruia în parte şi mai cred că nu e nevoie să pleci în căutarea a nimic din ceea ce n-ai găsit deja. O după-amiază cu Pink Floyd, rîsul cu prietenii, amintirile din copilărie, dragostea şi paharele de Shiraz, cărţile preferate citite în pat, serile cu film, plaja la asfinţit, crema de zahăr ars, măslinele... Sînt fericit în fiecare zi sau nu sînt deloc. Nu ştiu cum sînt alţii şi puţin îmi pasă. ( M. C. )
