La oglindă

Florin BOTONOGU
Publicat în Dilema Veche nr. 141 din 6 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acest articol nu îşi propune o analiză detaliată a atitudinilor societăţii noastre asupra anumitor minorităţi sau grupuri etnice, ci doar prezentarea cîtorva elemente care ar putea să ridice cîteva întrebări legate de direcţia în care societatea evoluează în această privinţă. Exemplele oferite sînt pur şi simplu imagini întîlnite în viaţa de zi cu zi sau promovate de mass-media. Şi, pentru că se spune că toată lumea vorbeşte despre fotbal, voi începe cu fotbalul. Dincolo de substanţa scandalului de rasism izbucnit nu cu multă vreme în urmă în fotbalul românesc, mi s-a părut interesantă evoluţia lui. Bineînţeles că prima reacţie a conducătorilor fotbalului a fost una de respingere. Nu ştiu dacă scandalurile nu erau destul de elocvente sau era doar reflexul de a ascunde mizeriile sub preş, mai ales în faţa forurilor din străinătate, care de fapt urmăreau de mult acest fenomen în România. În final a trebuit să recunoaştem fenomenul şi să ne supunem sancţiunilor. Asta înseamnă că, în cazul fericit în care conducătorii şi suporterii au înţeles într-adevăr, e nevoie mereu de cineva dinafară să ne atragă atenţia asupra unor lucruri destul de evidente? De ce nu sînt luate în seamă vocile din interior care spun acelaşi lucru? Sau pur şi simplu ne supunem regulamentelor pentru că ele ne sînt impuse, dar nu înţelegem, de fapt, de ce? Sigur, rasismul de pe stadioane (întîlnit nu numai la noi) face parte dintr-un fenomen mult mai amplu care dezvăluie multă violenţă verbală şi cîteodată fizică. Poate că unii s-au obişnuit cu asta şi o consideră ceva "normal". Fenomenul ajunge însă uneori la un grad îngrijorător. Am început cu acest exemplu pentru că îl consider unul pozitiv. Cel puţin la nivelul comportamentului, situaţia s-a mai îmbunătăţit în ultimul timp şi există voinţa de a evita pe viitor asemenea fenomene. Pînă am ajuns aici însă, a trebuit să suferim penalizări dure şi să avem dezbateri semantice. Pe lîngă exemplele de genul acesta, în care atitudinile sînt manifeste şi taxate mai devreme sau mai tîrziu, există o arie mult mai largă de atitudini mai puţin vizibile la prima vedere. Acestea sînt întîlnite la tot pasul, doar că de multe ori preferăm să nu le dăm atenţie. Exemple sînt multe, dar mă opresc doar la 3, alese la întîmplare din domenii total diferite. Devenim imediat violenţi dacă un şofer străin merge cu viteză mare prin Bucureşti şi cauzează un accident nefericit, dar nu avem aceeaşi atitudine cînd şoferii români aleargă cu viteze ameţitoare prin oraş (şi asta se întîmplă mult mai des). Devenim brusc apărători înfocaţi ai moralităţii cînd are loc un marş al unei minorităţi sexuale, dar se pare că nu ne mai gîndim la copiii noştri cînd vedem la tot pasul reviste cu conţinut pornografic. Nici măcar instituţia în care românii au cea mai mare încredere, Biserica, se pare că nu a vrut să fie măsurată cu aceeaşi unitate de măsură ca restul instituţiilor, opunîndu-se cercetării dosarelor de securitate ale slujitorilor ei. Motivul s-a văzut în decurs de cîteva zile, cînd au început să apară cîteva mărturisiri timide. Folosind o expresie provenită din acelaşi domeniu, se pare că este mult mai uşor să vedem paiul din ochiul celuilalt, decît să ne uităm spre propriile defecte. Acelaşi gen de atitudini este întîlnit şi în cazul romilor. E mai convenabil să spunem că romii preferă să nu muncească, în loc să ne întrebăm cîţi patroni refuză romii la angajare, uneori chiar din anunţ. Mai degrabă sîntem tentaţi să vorbim despre copiii romi care abandonează şcoala, decît să vedem dacă motivele sînt întemeiate sau să vorbim despre segregarea din şcolile noastre. E foarte simplu să îi evacuăm pe romii fără acte de proprietate, ba uneori o facem şi cu conştiinţa împăcată, pentru că nu fac parte din "teritoriul" nostru. Ba, mai mult, le dăm şi soluţia: "Să plece de unde au venit!". Ar fi mai complicat să ne gîndim de ce şi cum au ajuns în această situaţie sau cum îi putem ajuta să o depăşească. E mai uşor să îi responsabilizăm pe alţii. Pe lîngă aceste atitudini care denotă nu numai lipsa de interes faţă de problemele celuilalt, ci şi descotorosirea de orice fel de vină sau responsabilitate, întîlnim şi o a treia categorie de atitudini. Nu sînt atitudini ale celor care acţionează sub impulsul momentului sau ale celor care nu acţionează atunci cînd ar trebui să o facă. Sînt atitudini parcă izvorîte din inconştientul colectiv, prin care romilor li se atribuie majoritatea relelor din societatea noastră. S-a mers pînă într-acolo încît, la un moment dat, circula o ştire cum că romii ar fi fost responsabili chiar şi de răspîndirea gripei aviare. Nu mică mi-a fost mirarea să merg pe stradă şi să aud o mămică ameninţîndu-şi copilul cu celebra frază "o să vină ţiganii să te fure, dacă nu eşti cuminte!". Cum ne putem aştepta la îmbunătăţiri, cînd copiii sînt crescuţi în acest spirit? Mai există încă oameni care cred din start că romii sînt o cauză pierdută, că orice ai face, nu vei reuşi să-i schimbi sau să le îmbunătăţeşti situaţia. O cunoştinţă chiar mă întreba, în acest sens, dacă romii merită toate eforturile pe care le fac diverse instituţii pentru ei, ca şi cum ei nu ar fi cetăţeni cu drepturi şi obligaţii egale cu ale celorlalţi. Este responsabilitatea romilor să se "integreze" în sistem, dar, pe de altă parte, sistemul, societatea trebuie să le şi acorde o şansă minimă, pentru a putea face acest lucru. Sigur, nu vreau să generalizez, dar faptul că aspectele descrise mai sus nu sînt mediatizate sau conştientizate nu înseamnă că ele nu există şi nu creează consecinţe. Există modele pozitive, există autorităţi binevoitoare şi oameni foarte deschişi. Problema este că sînt prea puţini pentru a balansa atitudinile de respingere, nepăsare sau inacţiune. Şi, dacă spaţiul limitat nu mi-a permis să dau decît cîteva exemple, în schimb, studiile de specialitate arată clar o atitudine ostilă a majorităţii faţă de romi sau alte minorităţi. Depinde însă de fiecare dacă vrea să creadă în continuare în miturile care circulă despre romi şi despre societatea în care trăim împreună sau să vrea să privească realitatea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?