La o fermă din Vîlcea

Paula PÎSLARU
Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
La o fermă din Vîlcea jpeg

Istorisirea de mai jos îşi are originile la miniferma socrilor mei de la Galicea, Vîlcea. De cîte ori mă gîndesc la animalele de acolo, am zîmbetul larg pe faţă, deoarece oamenii locului – olteni adevăraţi – sînt foarte veseli, şi starea asta de veselie o păstrează şi în modul în care se raportează la animale şi, mai ales, cum le tratează.

În drumul meu spre grădina de zarzavat trec pe lîngă căsuţele construite pentru aceste animale, pe categorii. Mai întîi – pe lîngă o cuşcă mică, sprijinită bine între doi pereţi: acolo sînt şapte iepuri mari şi mîncăcioşi. Tuturor ne sînt simpatici şi ne jucăm cu ei de cîte ori avem timp. Au fost salvaţi de la o viaţă de mizerie la unul dintre vecinii mai neglijenţi. Iniţial, toată lumea îi vedea în tavă, alături de un sos bun de vin şi ierburi aromate. Însă, după ce au apărut primii pui şi s-au mărit, după ce ne-am jucat cu ei, nimeni nu a mai putut să-i vadă altfel decît ca pe nişte animale de casă, aşa că procesul de înmulţire va dura la nesfîrşit. Sper să nu ne invadeze casa şi să nu ne mănînce toţi morcovii şi varza din grădină. Iepurii i-aş încadra în categoria de animal-jucărie.

Următoarea oprire e la un grajd gol, odinioară casă a iepei, mîndria bunicului. Iapa era mare vedetă în sat în perioadă CAP-istă, pentru că bunicul o folosea drept animal-manifest. De cîte ori trecea pe lîngă vreun şef de CAP, iapa primea numele persoanei respective, alături de o înjurătură zdravănă şi un îndemn tovărăşesc să grăbească pasul. Respectivii se mirau de coincidenţa de nume, însă vecinii aveau tot timpul zîmbetul pe buze şi îl salutau mulţumiţi pe bunicul.

Ajungem la coteţul cu porci. Aceştia stau bine-mersi în două încăperi ca într-un apartament la un hotel de cinci stele. Sînt două familii, o familie albă şi leneşă cu cinci pui şi o altă familie roşie, cu urechile mari, vioaie şi cu nasul turtit, în căutare eternă de mîncare, cu şase pui. Mamele stau tolănite şi trebuie să le dai ceva cu adevărat apetisant de mîncare ca să se mişte de acolo. Am testat vara trecută meniul, le-am adus tot felul de ierburi, însă se dau în vînt după dovlecei şi nuci. Mă gîndesc cu groază cum va fi momentul despărţirii de puii lor, însă cred că au memoria scurtă, pentru că imediat vine un alt rînd de pui, pe care îi îngrijesc cu aceeaşi devoţiune şi mama-soacră primeşte cereri de vînzare încă dinainte să se nască. Nici nu pot să nu mă gîndesc că înghit o bucăţică din aceşti porci de cîte ori mănînc sarmale, pentru că ei fac parte, evident, din categoria de animal-de-sacrificiu, la propriu.

Sectorul de animale mari s-a terminat, să trecem la păsările de curte... Variate ca mărimi şi culori ale penajului, vesele şi gălăgioase, au un spaţiu mare de desfăşurare. Se plimbă liniştite, ciugulesc boabe şi verdeaţă şi au locul lor preferat de ouat. Din cînd în cînd, cîte un gîscan sau curcan îşi mai impune punctul de vedere printre multele lui soţii sau le mai ceartă şi aleargă prin curte. Evident că există şi conflicte între masculii diferitelor familii de zburătoare pentru teritoriu şi supremaţie, ca în orice societate. Luptele sînt înăbuşite în faşă de toţi membrii familiei, cu ameninţări de tăiat aripi sau gît, însă cu toţii ştim că sînt vorbe în vînt, nu i-ar tăia, că sînt „buni de prăsilă“.

Ne îndreptăm atenţia către o altă categorie – animale-resemnare. E vorba de curci. Acum intră în scenă bunica Floarea, o bătrînică simpatică, cu ochii mici şi limpezi ca două mărgele albastre. Are aproape optzeci de ani, e sprintenă, însă nu mai are putere în mîini... Curcile sînt job-ul ei permanent acum. Merge cu ele resemnată prin lanul de ovăz special cultivat, gîndindu-se pesemne la „ce-am fost şi ce-am ajuns“, sau – dacă vreţi să păstrăm nota istorisirii – la dictonul „orice cal ajunge gloabă“. Face ture în fiecare zi, le vorbeşte, le ceartă şi le ameninţă cu o nuieluşă subţire şi îşi ia cîte două-trei mere în şorţ, pe care le ronţăie încet ca să-şi facă de treabă pînă acasă. Nu se ştie de ce, dar, în mod misterios, de cînd vede Floarea de ele, curcile au început să fie mari amatoare de mere, iar merele din copaci se evaporă.

Animalele-independenţă, respectiv gîştele, sînt ciufulite şi la fel de gălăgioase ca cele din Capitoliu, bine organizate, merg agale în fiecare dimineaţă la Olt, pe uliţă, în frunte cu gîscanul – şef de harem – care le prezintă traseul şi programul zilei. Se întorc abia pe la apus acasă, la fel de gălăgioase, însă cam înfometate. Cred că mai au de lucru la metodele de prins peşte.

Bineînţeles, în toate gospodăriile din România, pe lîngă animalele menţionate mai sus, întîlnim şi vreo şaptezeci de găini, vreo zece raţe, trei cîini şi un motan gras şi plimbăreţ.

Inutil să vă mai spun că toţi cîinii şi motanul au nume, sînt alintaţi, mîngîiaţi şi trataţi ca membri ai familiei. Iau masa lîngă noi şi fac scandal cînd o bucăţică de carne e mărul discordiei.

Am primit o ştire de ultimă oră: socrii mei vor cumpără o capră, ca familia de animale să se întregească. 

Paula Pîslaru e sociolog la Ipsos România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Cât de mare a crescut nepoata lui Florin Piersic. Sonia s-a transformat într-o adevărată domnișoară. Foto
Florin Piersic Jr. are cu ce se mândri! Sonia, fiica sa, a devenit o adevărată domnișoară. Tânăra are deja 19 ani și recent a apărut în fotografia postată de tatăl său pe social media. Uite cât de frumoasă este nepoata lui Florin Piersic!
peter pellegrini pregatire militara captura video jpg
Președintele Slovaciei și ministrul Apărării dau exemplu şi fac două săptămâni de pregătire militară, alături de rezervişti. „Nu vom beneficia de vreun tratament special”
Președintele Slovaciei și ministrul Apărării au îmbrăcat uniforma de camuflaj, intrând în pregătire militară alături de rezerviști și de campionii de arte marțiale mixte Attila Végh și Vlasto Čepo, care s-au alăturat voluntar programului.
Sos de rosii jpg
Papacioaca, rețeta tradițională din Oltenia. Oltenii îl consideră „remediu” pentru zilele caniculare
În mijlocul verii, când canicula îți taie pofta de mâncare și parcă nimic nu te mai îmbie la masă, tradiția populară oferă soluții simple, sănătoase și pline de savoare. Una dintre ele vine din inima Olteniei și poartă un nume pitoresc: papacioaca.
515503367 1315730003894186 5151468281362917676 n jpg
Angajații Apelor Române protestează față de tăierile salariale. „Taxați corupția, nu munca”
Câteva sute de angajați ai Apelor Române, membri ai Sindicatului „Mureșul” (SMAR), protestează vineri în fața Ministerului Mediului din București, denunțând reducerile salariale provocate de plafonarea sporurilor și lipsa unui dialog real cu autoritățile.
parc fotovoltaic
Parc fotovoltaic de 21 milioane de lei în Estul României. Va fi amenajat în locul unei foste gropi de gunoi
Un parc fotovoltaic va fi amenajat în zona Tirighina din Galați, pe locul unei foste gropi de gunoi, cu fonduri europene în valoare de 21 de milioane de lei fără TVA, în urma unei licitații publice, scrie Agerpres.
nicusor dan vs george simion 4   foto colaj FB jpg
Câtă încredere au românii în Nicușor Dan, George Simion și Ilie Bolojan | Sondaj CURS
Președintele Nicușor Dan și liderul AUR, George Simion, sunt percepuți similar de români, ambii având un nivel de încredere de 38%, conform unui sondaj recent realizat de CURS.
150 de ani de la crearea Partidului Național Liberal. Expoziție și dezbatere la Biblioteca Academiei Române
150 de ani de la crearea Partidului Național Liberal. Expoziție și dezbatere la Biblioteca Academiei Române
150 de ani de istorie marcată de decizii importante, care au modelat destinul României.
donald trump jpg
Trump anunţă o suprataxă minimă de 15-20% pentru țările care nu au primit scrisori de notificare
Preşedintele american Donald Trump a a anunțat că intenţionează să impună o suprataxă de 15-20% produselor din ţările cărora nu le-au fost notificate taxe vamale specifice, relatează AFP.
beach 5264739 1280 jpg
Plaja din România care ascunde tone de metale prețioase. Valoarea uriașă pe care o are nisipul din această zonă protejată
Puțini români știu că una dintre cele mai izolate și sălbatice plaje ale litoralului românesc ascunde în nisipul său o adevărată comoară: tone de metale rare, de o valoare impresionantă.