La noi şi la ei - feluri de bătrîneţe

Georgiana ILIE
Publicat în Dilema Veche nr. 556 din 9 - 15 octombrie
La noi şi la ei   feluri de bătrîneţe jpeg

La noi

Ajunşi la vîrsta a treia, românii au puţine opţiuni pentru o viaţă împlinită. Majoritatea covîrşitoare a celor 3,29 de milioane de vîrstnici din România trăiesc acasă. Indiferent dacă au sau nu familii, mulţi dintre ei ajung, la un moment dat, la stadiul de semi- sau dependenţă completă, cînd nu mai pot să se îngrijească singuri.

Pînă acolo, însă, se confruntă cu lipsa de activitate, marginalizare şi singurătate. Opţiunile lor pentru a avea o viaţă demnă, activă şi utilă sînt limitate pentru că există puţine servicii dedicate.

• Cluburile şi centrele de zi sînt spaţii organizate fie de autorităţi locale, fie de organizaţii neguvernamentale, şi sînt probabil cel mai răspîndit serviciu pentru vîrstnici, în zona urbană. Numai în Bucureşti sînt cel puţin trei, în fiecare sector, dar sînt judeţe în care există unul în fiecare oraş – în Prahova, de exemplu. Activitatea lor poate să varieze de la un loc în care pensionarii merg să petreacă timpul şi să socializeze, după propriul program, sau să participe la cercuri, cursuri şi activităţi organizate de coordonatori. Aceste servicii se află aproape exclusiv în zone urbane.

La Asociaţia Suedeză de Ajutor Umanitar Individual, în Bucureşti, vîrstnicii fac origami pentru a-şi păstra dexteritatea şi, în 2013, de sărbători, le-au vîndut ca decoraţiuni de brad, ca să strîngă fonduri pentru centrul rezidenţial pentru tineri cu dizabilităţi grave, care se află în acelaşi sediu.

La CARP Omenia, se fac cursuri de utilizare a computerului şi cercuri de croşetat, precum şi competiţii de şah şi table.

La Clubul Pensionarilor din Braşov, membrii merg în excursii de redescoperire a oraşului şi a munţilor din jur.

Fundaţia Principesa Margareta a României încearcă, de cîţiva ani, să pună pe picioare un sistem de voluntari la domiciliu prin care un adult activ (sau chiar un pensionar) să-şi asume responsabilitatea unui vîrstnic singur şi să-l viziteze, să-l scoată în oraş şi, împreună cu alţi voluntari, să organizeze excursii de grup pentru el. Programul există deocamdată doar în Bucureşti şi Brăila, şi are 90 de voluntari şi 135 de vîrstnici (un voluntar poate merge la mai mulţi vîrstnici, un vîrstnic poate avea mai mulţi voluntari). Procesul de extindere e dificil, pentru că, în primul rînd, selecţia voluntarilor este foarte riguroasă, dar şi pentru că uneori voluntarul şi vîrstnicul nu se înţeleg şi trebuie să încerce alte soluţii. Scopul sistemului, pe lîngă socializarea vîrstnicilor, este să le dea ocazia celor mai tineri să înveţe şi să-i aprecieze pe oamenii în vîrstă şi să înlăture eticheta de asistaţi pe care o primesc pensionarii.

• Îngrijirea la domiciliu are ca scop păstrarea unei vieţi demne în propria locuinţă pentru cei care nu se mai pot ocupa singuri de ei înşişi şi de casa lor. Conceptul cuprinde mai multe tipuri de servicii, de la îngrijirea fizică (curăţenie, îngrijire corporală, cumpărături şi gătit), la cea medicală (analize la domiciliu, vizită medicală) şi la cea socială (asistenţă pentru obţinerea unor drepturi). În România, sînt acreditate 450 de instituţii, pentru a oferi astfel de servicii (de stat, private nonprofit şi forprofit), dar nu toate sînt active. Cea mai mare reţea a furnizorilor, SenioriNET, coordonată de Caritas (organizaţia umanitară a bisericilor catolice şi greco-catolice), are 35 de membri, toate organizaţii neguvernamentale, unele religioase, altele laice. Acestea ajută doar 0,23% din vîrstnici, faţă de 20% dintre ei, cît estimează că ar fi necesar. Iar 85% dintre ele nu au primit nici un fel de finanţare publică pentru aceste servicii – adică obţin fondurile necesare din donaţii şi sponsorizări, nu de la stat, deşi fac un serviciu acreditat, în locul statului. 81% dintre ele au raportat o creştere a cererii de astfel de servicii în 2013, ceea ce înseamnă că tot mai mulţi vîrstnici au nevoie de ajutor, atît din cauza emigrării generaţiei care trebuia să aibă grijă de ei, adulţii apţi de muncă, cît şi a declinului demografic.

Instituţionalizarea, adică internarea unui vîrstnic într-un cămin pe perioadă nedeterminată, este soluţia cea mai radicală şi teoretic e necesară atunci cînd persoana suferă de boli grave, nu se mai poate îngriji singură şi nici nu are pe cineva să o îngrijească. Este o soluţie scumpă şi pentru stat, şi pentru familii şi, de aceea, există în acest moment doar aproximativ 10.000 de locuri în centre rezidenţiale, fie ele private sau publice. O cercetare din 2013 a Ginei Căruceru, un director de cămin de bătrîni de stat care şi-a dat doctoratul la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială de la Universitatea Bucureşti, face o ierarhie interesantă a relaţiei dintre costuri şi nevoia reală de internare: în cazul căminelor private (care costă, în medie, de la 500 euro/lună în sus, neincluzînd medicaţia şi serviciile medicale specifice unor anumite boli), 88% dintre cei internaţi sînt dependenţi şi au nevoie de îngrijire permanentă; în cazul centrelor de stat (parţial subvenţionate şi la care contribuţia rezidentului constă în cedarea parţială a pensiei), procentul scade la 55; iar în cazul centrelor cultelor religioase (finanţate privat aproate în totalitate), doar 3% sînt dependenţi de îngrijire (42% sînt independenţi, 55% sînt semidependenţi).

Asta – spune Căruceru – arată că cei care ajung în centre total subvenţionate sînt de fapt oameni marginalizaţi, excluşi de familie, chiar dacă ar putea trăi independent sau cu puţin sprijin în propria locuinţă. Cercetarea recomandă ca soluţie mai sustenabilă – atît financiar, cît şi „social şi afectiv“ – sprijinirea familiilor prin servicii la domicilliu şi comunitare, pentru a putea include şi îngriji vîrstnicul acasă.

• Serviciile comunitare pe care le menţionează cercetarea sînt abia la început în România, dar reprezintă o alternativă eficientă şi mai umană decît instituţionalizarea. Ele există deocamdată doar pentru tinerii cu dizabilităţi dezinstituţionalizaţi, dar modelul poate fi extins la vîrstnici, foarte uşor. Asociaţia ProAct Suport din Bucureşti este un pionier al serviciilor comunitare: a înfiinţat trei case în sate din jurul Bucureştiului în care locuiesc cîte patru-cinci adulţi cu dizabilităţi care au trăit toată viaţa în instituţii-mamut şi care, cu sprijin de la asistenţii sociali şi medicali, învaţă să se gospodărească singuri şi să fie independenţi. Vecinii sînt şi ei implicaţi şi ajută cînd e nevoie. Astfel de locuinţe pentru vîrstnici independenţi şi semidependenţi le-ar permite să-şi administreze singuri viaţa şi finanţele şi ar rezolva problemele de singurătate şi excluziune.

La ei

Pe măsură ce populaţia ţărilor dezvoltate îmbătrîneşte, societăţile vestice încearcă să găsească soluţii eficiente de îngrijire.

Oamenii peste 65 de ani reprezintă 17,4% din populaţia Uniunii Europene şi ponderea lor este în creştere: pînă în 2050, vor reprezenta o treime. În SUA, procentul este de peste 12 acum şi va fi 19% în 2030. Ambele continente încearcă să găsească metode care să sprijine familiile, să asigure independenţa vîrstnicilor, cît mai mult, şi să evite instituţionalizarea, care este cea mai scumpă soluţie.

În SUA, curentul care are cel mai mare succes este numit „Village“, un serviciu comunitar autoguvernat. Primul village s-a înfiinţat în 2001, în Boston, sub forma unei comunităţi de vîrstnici care voiau să stea cît mai mult posibil independenţi şi s-au gîndit că, dacă se mută împreună într-o zonă, se pot ajuta să-şi păstreze independenţa. Dar nu o fac singuri, ci cu o reţea de voluntari şi de angajaţi care au ca scop recrutarea altor voluntari. Dacă într-un cămin rezidenţii se supun regulilor personalului, într-un village rezidenţii sînt cei care fac regulile şi personalul se supune. Pînă în 2010, modelul a fost preluat în 50 de comunităţi, în timp ce alte 149 se pregăteau să-l lanseze, la rîndul lor.

În Danemarca, vîrstnicii se mută în case comune în care au camerele şi băile lor private, dar împart bucătăria, zona de luat masa şi living-room-ul, plus zone de activităţi, şi pot angaja servicii suplimentare dacă au nevoie, dar nu e obligatoriu.

În Olanda, statul a decis să subvenţioneze serviciile la domiciliu, pentru a economisi costurile instituţionalizării. Olandezii pot opta să primească două treimi din ce alocă statul pentru o persoană instituţionalizată (două treimi înseamnă 50.000 de euro pe an) pentru a-şi contracta singuri serviciile de îngrijire acasă. Pe de o parte, statul economiseşte o treime din costuri, pe de altă parte, vîrstnicii au mai multă libertate financiară pentru a-şi planifica bătrîneţea.

Alte ţări au decis să externalizeze. Mai multe oraşe din Norvegia au construit şi deschis cămine de bătrîni în Spania, unde este mult mai ieftin. Şi mai cald. 

Foto: Ioana Moldovan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.