La mica ciondăneală

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

...Ca să vă spun sincer - mi-a spus un taximetrist - mie cel mai mult îmi place în România... Am fost şi prin străinătate, prin Israel, prin Franţa, prin Germania... acolo oamenii sînt scorţoşi... politicoşi? Sînt politicoşi, dar e politeţea aia de faţadă, rece... eu prefer să vin la Românica mea, unde te înjură omu’ din plin, cu sinceritate, nu zîmbeşte din gură ca să te facă pe la spate cu ou şi cu oţet. Aşa mă simt eu acasă... cînd mă înjură cineva sănătos! ...De cînd a plecat fiică-mea - îmi spune o doamnă vînzătoare peste tejghea - am rămas singură cu ginerele. Nu ne înţelegem noi chiar aşa, dar, deh... decît singură, prefer să am măcar un suflet cu care să mă pot certa. ...Lasă, mi-a spus prietenul, după o ceartă cu scîntei. Din cînd în cînd, e bună şi cîte o ceartă... mai rupe monotonia, mai zdruncină rutina de dolce vita. Te ţine în priză. Peste colţul şahiştilor din parcul Cişmigiu zumzăie mai tot timpul un fel de zarvă, o nemulţumire fabricată, o ciocnire voită şi căutată între orgolii. Ca să simtă omul că trăieşte. Prinşi între tensiunea jocului (şah sau table) şi propriul testosteron, şi tineri, dar mai ales pensionarii (niciodată femei, colţul fiind, printr-o lege nescrisă, exclusiv masculin) sînt cei care se adună după 10 dimineaţa printre mesele bătrîne, de piatră ciobită, pictate, unele cu pătrăţele alb-murdar şi negru-gri. Unii îşi aduc de acasă numai piesele, în pungi de plastic, alţii vin în parc la subraţ cu "tabla" de carton sau cu întregul joc. Jocul? Mai mult un pretext pentru o evadare din tăcere. Unii, cei de se află în întrecere cu anii, au rămas cam singuri pe acasă, să vorbească pereţilor, alţii - "decît să stau acasă să mă cert cu nevasta, mai bine aici, că băieţilor le trece repede". Oricum ar fi, aici mulţi se ceartă. Ori pe joc, ori pe realităţile politice şi sociale văzute ieri-seară la televizor. Ori pe viaţă în general. Dar nu e vorba de o ceartă propriu-zisă, care să lase urme şi la finele căreia să numeri numai capete sparte şi oase rupte; e pur şi simplu o ceartă "reconfortantă", o dispută "de idei" - cum o caracterizează cîţiva mucaliţi. Mai pe româneşte, o ciondăneală. Colţul şahiştilor este astfel un fel de speaker’s corner mioritic, numai că aici toţi vorbesc deodată, pentru că aici fiecare vrea să se certe, iar năduful personal primează. Primează şi cel care vorbeşte mai tare sau cel care are mai mulţi susţinători şi aplomb. De multe ori se întîmplă ca o ceartă să devină atît de intensă, încît să acapareze întreaga atenţie a auditoriului, iar "şahiştii" să se trezească abandonîndu-şi propriile mici dispute, pentru a face parte din publicul-juriu al unei ciondăneli principale, împărţindu-se pentru asta în tabere, de o parte şi de alta a baricadei. "Ăsta e unul dintre cei răi de gură" şi atenţia îmi e îndreptată către un domn în vîrstă, doar în cămaşă, cu bretele şi obrajii supţi. Vine mai tot timpul, mai pe după-amiază, stă rezemat de spătarul de piatră şi priveşte încruntat şi superior tabla de joc. A altora. Nu joacă niciodată, doar priveşte concentrat partida. Şi comentează. Nu verbal, domnul nu scoate nici un cuvînt în timpul partidei, în schimb pufneşte dispreţuitor, zgomotos şi total de ne-ignorat, de fiecare dată cînd unul dintre jucători se iţeşte şi el să mute o piesă. Pufnitul violent al domnului încruntat îl face însă să se răzgîndească şi să caute, din ce în ce mai nesigur pe el, altă variantă. O dată, de două ori, pînă cînd, dezarmat şi enervat izbuncneşte "da’ mai lasă-mă, nene, în puii mei, joacă mata în locul meu dacă ştii mai bine!". De obicei, asemenea reacţie e suficientă pentru declanşarea ciondănelii. Domnul începe prin a-i aminti jucătorului (mai tînăr) respectul vîrstei, "cînd descopeream eu deschiderea nebunului, mă-ta şi cu tac-tu nici nu se ştiau", celălalt - respectul pentru părinţi "lasă-i, bre, pe-ai mei la o parte", iar de aici încolo calea către mişto-uri este larg deschisă, "îi las, săracii, că mai bine n-au putut" etc. etc... Mişto-ul este de altfel un fel de consens general într-ale ciondănelii, legiferînd faptul că "eu mă cert cu tine, dar asta nu înseamnă că sînt supărat sau am ceva cu tine". E pur şi simplu o ceartă de dragul certei. Altfel, jocul s-ar strica. Pentru că... "eu îl fac pe amicu’ gîlmă neoperată, iar amicul pe mine, creier de scrumbie, că eu ţin cu domn’ Băsescu, iar el cu domn’ Tăriceanu, dar mai apoi îi băgăm pe amîndoi undeva şi ciocnim paharul. Cine se supără dintr-una de-asta n-are ce căuta pe aici". Aici nu se spun niciodată lucruri grave, sau lucrurile grave nu sînt niciodată tratate ca atare. Aici se vorbeşte şi se ceartă ca atunci cînd faci un sport de întreţinere. Şi mai întreb cîţiva, din cei "tari în clonţ", dacă li s-a întîmplat să desfacă vreodată prietenii la o asemenea dispută în parc. Şi sînt privită cu nedumerire, iar la un moment dat se izbucneşte în rîs: "dar cine se ceartă aici, domnişoară?".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.