La drum spre Europa

Valeriu FLOREAN
Publicat în Dilema Veche nr. 470 din 14-20 februarie 2013
La drum spre Europa jpeg

Renumele Balcanilor de „butoiul cu pulbere al Europei“ s-a păstrat pînă prin anii ’90. Destrămarea Iugoslaviei a declanşat mai întîi sîngerosul şi distrugătorul conflict militar – în principal etnic – dintre Croaţia, care se proclamase independentă în martie 1992, şi Serbia reticentă, sprijinind şi înarmînd miliţiile minorităţii sîrbe, minoritate care număra 800.000 de persoane, grupată în estul, centrul şi sud-vestul Croaţiei. A urmat, la scurt timp, războiul şi mai crud din Bosnia şi Herţegovina, tot un conflict etnic, între sîrbii musulmani şi croaţii bosniaci, alimentat, de asemenea, de extremism, cu genocidul de la Srebreniţa şi alte atrocităţi şi distrugeri, pentru care fostul general al armatei iugoslave, Zlatko Mladi´c, şi liderul sîrbilor bosniaci, Radovan Karad˘zici, răspund acum în faţa Tribunalului Internaţional de la Haga.

Reculul trecutului

Acestor războaie li s-a pus capăt cu greu, prin Acordurile de la Dayton, cu eforturi considerabile ale comunităţii internaţionale. Pe harta Europei apărea şi primul stat cvasiislamic, Federaţia Bosnia şi Herţegovina (BiH), un conglomerat etnic compus din musulmani, croaţi şi sîrbi. Instituţiile internaţionale majore (NATO, OSCE, UE) se află încă acolo, în misiuni de observare – garante ale stabilităţii. Sfîrşitul anilor ’90 aducea criza şi războiul din Kosovo. Încă o problemă etnică acută. Tot atunci, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei era zguduită de puternice conflicte interetnice; albanezii sînt, de astă dată, minoritatea care îşi revendică drepturile, ca şi în Kosovo. Şi în aceiaşi ani ’90, se înregistra şi prăbuşirea statalităţii Albaniei „post-Enver Hodge“, cu perspectiva reală a acaparării ei de terorism şi de traficul mondial de droguri.

Europa era, de aici, din Balcani, în pragul unei noi conflagraţii generate de naţionalism, extremism şi subdezvoltare economică. Era nevoie de o nouă abordare la nivel european.

Anul 2013, 15 ani mai tîrziu, aceeaşi zonă a Europei: Croaţia, după ce a intrat în NATO, va deveni, foarte probabil, de la 1 iulie, cel de al 28-lea stat membru al UE; Serbia, Macedonia şi Muntenegru au primit statut oficial de ţări candidate la aderare; BiH şi Albania sînt în procesul de stabilizare şi asociere, şi potenţiale ţări candidate. Kosovo este încă în stand-by.

E din nou linişte în Balcani (şi în Europa), graţie eforturilor perseverente ale comunităţii internaţionale: OSCE, NATO, UE, Înaltul Comisar ONU pentru refugiaţi etc. Tendinţele etnice extremiste şi războinice au fost contrabalansate prin oferirea unei noi opţiuni, mult mai atrăgătoare, aceea a unei Europe unite, prospere şi stabile, garantă şi a menţinerii identităţii naţionale a statelor membre.

Balcanici, dar şi occidentali

În general, croaţii refuză ideea apartenenţei ţării lor la spaţiul balcanic. Dincolo de conotaţia oarecum peiorativă pe care o văd în termenul „balcanism“, au şi argumente de ordin istoric şi cultural să îl respingă. De pildă, religia (majoritar) catolică a populaţiei; sau strînsa interacţiune cu Occidentul (cu republicile veneţiene, Imperiul Habsburgic şi nu numai). Asemenea altor popoare din Balcani, şi croaţii produc şi consumă rachia (ţuica), mănîncă sarmale şi au un folclor asemănător popoarelor vecine. Dar croaţii depăşesc „tiparul“ balcanic sau, mai bine zis, clişeele despre legendara „comoditate“ a oamenilor din această regiune. Zeci sau poate sute de mii de croaţi au lucrat în anii ’70-’80 în Germania şi Austria, aducînd înapoi nu numai bani, ci şi rigoarea, disciplina şi seriozitatea occidentale.

Războiul recent a produs pagube şi distrugeri uriaşe ţării. Numai la Vukovar, zona cea mai încercată de conflict, peste 2500 de civili şi-au pierdut viaţa, iar frumosul oraş baroc, de 50.000 de locuitori, port la Dunăre, a fost distrus în proporţie de 90%. Dar şi alte oraşe şi sate din centrul şi sud-vestul ţării au avut de suferit. Clădiri din centrul istoric al Dubrovnik-ului au fost incendiate sau grav avariate de bombardamentele artileriei sîrbe. Zagrebul a avut şi el parte de o duzină de rachete de mare calibru. În ţară, peste 350.000 de apartamente şi case, ca şi diverse reţele de infrastructură au fost distruse. Ca să nu mai vorbim de cei aproximativ 500.000 de refugiaţi şi persoane dispersate, la o populaţie de 4,6 milioane de locuitori. Războiul a exacerbat la maximum intoleranţa etnică între croaţi şi minoritatea sîrbă, otrăvind şi relaţiile dintre cele două state şi popoare, a căror limbă slavă le face să se înţeleagă perfect.

Timp de trei ani, între 1995-1998, o misiune ONU cu o componentă militară a facilitat stabilizarea situaţiei post-conflictuale şi reintegrarea paşnică la Croaţia a Slavoniei Orientale – regiune dunăreană fertilă, aflată pe malul drept al Dunării, frontieră naturală cu Serbia. Ştafeta a fost preluată apoi de o misiune OSCE – cu peste 250 de monitori internaţionali din statele membre, inclusiv monitori de poliţie – desfăşurată în fostele zone de conflict din Croaţia, cu un mandat complex, îndeplinit în aproape 15 ani de prezenţă in field: în primul rînd, realizarea reconcilierii naţionale, respectarea drepurilor minorităţilor şi a drepturilor omului în general, facilitarea reîntoarcerii la casele lor a refugiaţilor şi persoanelor strămutate în urma conflictului, sprijin pentru realizarea statului de drept, crearea unei societăţi civile reprezentative, aplicarea standardelor democratice europene şi crearea, în final, a condiţiilor integrării euro-atlantice a Croaţiei. A fost un mandat deosebit de dificil, întrucît toate acestea se suprapuneau, pe lîngă urmările războiului, şi cu dificultăţile concomitentei tranziţii politico-economice, viciată de război, de privatizări dubioase, de corupţie, de lipsa investitorilor, de şomajul ridicat etc. Absolut totul trebuia regîndit! Mandate aproape similare aveau şi misiunile OSCE desfăşurate în BiH, Serbia, Macedonia, Albania cam în aceeaşi perioadă de timp, obiectivul fiind unul comun: reconcilierea între statele din Balcani şi pregătirea zonei pentru a se integra în Europa unită.

Legi noi pentru vremuri noi

Pe la începutul anilor 2000, un pesimism predomina încă la majoritatea populaţiei, în privinţa unui viitor al Croaţiei în UE; exista temerea că tînărul şi încă firavul stat independent va fi absorbit şi va dispărea din nou dintre statele suverane. Intoleranţa etnică scăzuse totuşi de la nivelul violenţei armate la cel verbal, al graffiti-urilor mîzgălite pe ziduri, al refuzării deghizate a unui loc de muncă pe criterii etnice minoritare. Persistenţa acestor semne de intoleranţă poate părea îngrijorătoare astăzi, dar pentru vremea aceea, simplul fapt că au dispărut conflictele deschise era un semnal bun: societatea începuse, totuşi, să se schimbe...

Un moment de răscruce pe calea reconcilierii a fost adoptarea, în 2002, de către Parlament, cu concursul Misiunii OSCE, a Legii Constituţionale privind drepturile minorităţilor naţionale, prevăzînd garanţii pentru reprezentarea lor în toate organele alese la nivel naţional, regional şi local, precum şi în organele de justiţie şi administraţie. O nouă lege electorală, o nouă lege pentru mass-media independente au fost adoptate. Statul a finanţat reconstrucţia fondului locativ şi a infrastructurii de toate felurile, distruse în război. Companii private din zonele afectate au realizat acest lucru, folosind forţa de muncă locală – atît croaţi, cît şi sîrbi. În 1998, s-a lansat şi un ambiţios program de construcţie de autostrăzi, care a absorbit forţa de muncă, atît cea croată, cît şi cea minoritar sîrbă. S-au atins, astfel, mai multe obiective: noi progrese în reconcilierea inter-etnică, grăbirea procesului de reconstrucţie a locuinţelor şi a infrastructurii, ceea ce a facilitat reîntoarcerea, pînă în 2006, după 11 ani, a celor mai mulţi dintre refugiaţii şi persoanele deplasate de război, reducerea şomajului şi ameliorarea situaţiei populaţiei. În zece ani, s-au construit, în aceste condiţii, peste 1000 de kilometri de autostrăzi noi, rivalizînd cu cele mai bune din Europa. Croaţii, urmînd exemplul vecinilor din Vest, şi-au dat seama cît de importantă este o infrastructură rutieră modernă – sistemul sangvin al economiei – pentru o dezvoltare ulterioară rapidă a ţării şi atragerea investitorilor străini, lucru pe care la noi încă nu l-a priceput nici un guvern.

Alte semne de normalitate…

Criminali de război, inclusiv din rîndul unor generali croaţi, au fost trimişi şi judecaţi de Tribunalul Internaţional de la Haga, pentru crime de război faţă de populaţia minoritară sîrbă. Dovadă că statul de drept începuse să funcţioneze.

Între timp, şi relaţiile cu Serbia şi cu BiH s-au normalizat, există acorduri de cooperare, s-au deschis graniţele fără vize, iar maşinile sîrbilor veniţi în Croaţia, sau ale croaţilor care merg în Serbia şi BiH nu mai sînt vandalizate. Alte semne de normalitate... Ca şi reluarea afluxului turiştilor străini spre frumoasa coastă dalmată a Adriaticii.

Croaţia a început şi a finalizat în cîţiva ani negocierile pentru admiterea în UE. Misiunea OSCE a pregătit terenul pentru aceasta. Drumul Croaţiei, comun cu al Serbiei, BiH şi al celorlalte state din Balcani, mai are încă etape de parcurs, dar este drumul cel bun, care duce spre ţelul comun, dorit atît la Bruxelles, cît şi în capitalele acestor ţări. ONU, OSCE, UE, NATO au avut o contribuţie decisivă la netezirea şi pavarea lui şi, în final, la eliminarea vechiului mit al Balcanilor ca „butoi cu pulbere al Europei“. Exemplul reconcilierii dintre Franţa şi Germania, care a pus bazele construcţiei şi stabilităţii europene, a fost unul dintre argumentele decisive invocate de aceste organizaţii. Poate că a fost şi cea mai convingătoare pledoarie pentru demolarea de pe crestele Balcanilor a acelei „firme“ desuete şi cu reverberaţii războinice.

Valeriu Florean este de profesie diplomat. Între 1997-1999 şi 2001-2006 a participat, în calitate de monitor internaţional român, la Misiunea OSCE din Croaţia, fiind şeful unor oficii teritoriale de la Vukovar, Osijek şi Split.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Mitin Universitate foto Vlad Ciobanu png
Mai mulți artiști ies în stradă la Universitate într-un manifest pro-democrație la inițiativa actriței Oana Pellea
Actrița Oana Pellea a anunțat că joi, la ora 20:00, la Universitate va avea loc o întâlnire-manifest pro-democrație la care vor participa mai mulți artiști.
Expoziție de materiale de construcții organizată la Cluj în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Marea Criză Economică: Producția de materiale de construcție în România anului 1931
Fenomenul de recesiune a pornit din SUA anului 1929 și a afectat întreaga planetă până-n 1939, rezolvarea găsită de oameni fiind un nou război.
Capitularea lui Osman Pașa (© Wikimedia Commons)
Cum a fost primită la București vestea luării Plevnei
O întâmplare din 1877, anul Războiului ruso-turc cu participarea extraordinară a României:
Helmuth Duckadam webp
Helmut Duckadam a fost decorat post-mortem de preşedintele Iohannis cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de decorare a lui Helmut Duckadam, miercuri, chiar în ziua în care acesta urmează să fie incinerat.
image png
Ritualul pe care ar trebui să-l faci în prima săptămână a lunii decembrie pentru a câștiga mulți bani
Decembrie este luna perfectă pentru a reflecta asupra realizărilor anului și pentru a te pregăti pentru oportunitățile financiare care pot apărea în noul an.
boupendza jpg
S-a umplut iarăși butoiul cu pulbere în Giulești. Suporterii vor să alunge 3 jucători
Rapid s-a impus aseară în Giulești cu scorul de 3-0 în meciul cu CS Afumați, în runda doi din Cupa României și conduce Grupa A cu șase puncte.
bodog facebook png
Florian Bodog, fostul ministru al Sănătății, condamnat pentru abuz în serviciu. Pedeapsa pronunțată de instanță
Florian Bodog, fostul ministru al Sănătății, este condamnat la doi ani de închisoare după ce a fost acuzat de abuz în serviciu pe vremea când era în funcție.
ninge 04533700 jpeg
Vremea va fi astăzi, 4 decembrie, rece și neprietenoasă în întreaga țară. Zonele unde va ninge și va fi viscol
Meteorologii din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (ANM) au emis prognoza meteo pentru miercuri, 4 decembrie, anunțând o zi rece și închisă în toată țara.
Votul final asupra legii bugetului de stat pentru 2024 în plenul reunit al Parlamentului. FOTO Inquam Photos / George Călin
Prima discuţie PSD-PNL-USR-UDMR pentru o viitoare guvernare. „Dacă nu lăsăm din orgolii, peste patru ani extremiştii vor fi la 80%”
Potrivit purtătorului de cuvânt al UDMR, în cursul zilei de miercuri, 4 decembrie, urmează să aibă loc o primă discuţie PSD-PNL-USR-UDMR, în care să se discute o eventuală coaliţie între cele patru partide.