La centenar

Aurelian CRĂIUŢU
Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
La centenar jpeg

Fotografia alăturată a fost făcută acum zece ani, în iunie 2006, în biblioteca mea din București. Mă uit adesea cu nostalgie la ea și o păstrez pe raftul unde am adunat cele mai dragi cărți românești în cealaltă bibliotecă a mea de peste Ocean.

De atunci, s-a scurs mult timp și vîrtejul vieții ne-a împiedicat să ne revedem. Însă ori de cîte ori mi se face dor de Mihai Şora, așa cum l-am cunoscut eu, nu am decît să-i deschid cărțile pentru a reveni în acea atmosferă magică în care am crescut alături de el în urmă cu trei decenii. Fără întîlnirea cu el, nu aș fi putut fi cel care sînt astăzi. Îmi aduc aminte, ca într-un vis, de prima noastră întîlnire, pe data de 20 septembrie 1984, cînd, proaspăt student ajuns în București, am sunat timid la soneria apartamentului său. Nu puteam ghici că viața mea urma să ia o traiectorie nebănuită odată ce am pășit în universul fabuloasei sale biblioteci.

Opera filozofică a lui Mihai Şora, începînd cu Despre dialogul interior, cartea sa de debut la Gallimard în 1947, și continuînd cu volumele sale românești, Sarea pămîntului (1978), A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el & ea… sau dialogul generalizat (1990), pînă la Clipa și Timpul (2005), reprezintă o culme a culturii românești. Cu răbdare, discreție și pasiune, Șora a creat un adevărat sistem filozofic – o ontologie, o etică și o politică – ce își așteaptă încă cititorii atenți. Dar dincolo de cărțile sale, Mihai Șora a creat cu mare generozitate o „școală“ sui generis, formată din tineri prieteni și admiratori, care i-au stat în preajmă de-a lungul anilor și au fost invitați să poarte cu el un dialog fascinant, de la egal la egal. Pentru mine, „școala“ lui Mihai Șora a fost și va rămîne mereu una a libertății – a libertății interioare, dar și a celei politice. Nu e deloc întîmplător că filozofia politică a lui Șora, articulată în Eu & tu & el & ea (1990) și mai apoi în Firul ierbii (1999), este una profund civic-liberală, o adevărată pledoarie în favoarea diversității, pluralismului, dialogului, și toleranței.

Omagiind astăzi centenarul domnului Șora, sărbătorim în același timp triumful unei anumite formule de viață, care combină bucuria de a fi, libertatea și curiozitatea pentru toate aspectele culturii și ale vieții cu deschiderea generoasă către alteritate. O astfel de combinație e rarisimă în lumea noastră de astăzi și se cuvine apreciată la justa ei valoare.

Din depărtare, un sincer și călduros: La mulți ani, domnule Şora! 

Aurelian Crăiuţu este profesor de Științe Politice la Universitatea Indiana, SUA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.