La ce să fim atenţi în campanie

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
La ce să fim atenţi în campanie jpeg

– interviu cu Silvia MARTON, prof. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti –

Știm că populismul poate fi și de stînga, și de dreapta. În condițiile astea îl putem defini cumva ca fiind o ideologie sau e doar o metodă, un stil de a face politică? Ce e?

Populismul este unul dintre cele mai instabile concepte din știința politică. În mod clar, nu este o singură ideologie fermă, cu valori și politici constante în timp și spațiu. Există un nucleu dur în orice fenomen populist, dar acest nucleu nu este totuna cu o ideologie, ci este compatibil cu manifestările locale foarte diferite ale populismului. Pe de o parte, avem o polarizare radicală între elite și „popor“, iar pe de altă parte, avem o simplificare masivă a spațiului social și politic. Toate populismele invocă acest conflict puternic între elite și „popor“ și propun soluții foarte simple care contrazic complexitatea reală a problemelor respective. Donald Trump, de exemplu, susține că alegerile sînt „aranjate“ de elite atotputernice care îl împiedică pe americanul de rînd să aibă un cuvînt de spus și că soluțiile la problemele actuale țin de construcția unui zid sau de excluderea musulmanilor. Alte mișcări populiste definesc diferit natura opoziției dintre elite și popor, iar propunerile sînt simplificatoare, dar cu referenți locali. Există populisme de dreapta și de stînga, însă mai interesant este să vedem de ce astăzi cele de dreapta sînt mult mai periculoase și prezente în spațiul politic, ba chiar aproape de a cîștiga alegerile în țări precum Austria. În Ungaria sau Polonia îi vedem deja la lucru, cu măsuri radicale de limitare a Opoziției, transformare a societății și exa-cerbare a unui naționalism conservator și resentimentar.

Care ar fi diferența dintre populism și demagogie? Dar cea dintre populism și democrație?

Evident, conceptul central al populismului este „poporul“, la fel ca în cazul democrației. Numai că mulți autori tratează populismul ca fiind o patologie a democrației, tocmai pentru că refuză complexitatea normală a vieții politice democratice, cu negocierile, limitele și frustrările ce țin de cotidianul vieții politice. Mișcările populiste nu au răbdare pentru diferitele limite pe care regulile și instituțiile democratice și le autoimpun, ele promit să le depășească pentru a descătușa voința populară pe care afirmă că o reprezintă și pe care o interpretează într-un mod foarte simplificator. Statul de drept, acordurile internaționale etc. pot fi exemple de limite pe care populiștii le consideră ilegitime.

În ce măsură e acceptabil pentru un politician sau un partid să apeleze la metode populiste pentru a avea succes electoral? Unii spun că în lumea actuală, dacă vrei să reușești ceva în politică, nu-ți poți permite să nu apelezi deloc la populism.

Pînă la un punct, politicienii vor să fie convingători și este inevitabil ca discursul politic să fie marcat de retorică și populism. Pentru că vorbim despre mobilizare politică, în contextul actual populismul reușește să mobilizeze, însă mai important este să vedem către ce scopuri politice. Multe agende reformiste și progresiste au beneficiat de lideri care au inspirat și au mobilizat pentru transformări emancipatoare. Alții, astăzi dominanți, promit regăsirea unor suveranități pierdute și refugiul într-un naționalism care refuză complexitatea și incertitudinile.

Care sînt pericolele pe care le poate aduce populismul?

Deciziile colective pe care le luăm sub imperiul emoțiilor pot fi tragice. Atunci cînd sacrificăm interese colective legitime pe termen lung pentru satisfacții rapide, e posibil să persecutăm minorități, să distrugem instituții necesare sau să transformăm nociv societatea într-un mod pe care-l vom regreta mai tîrziu.

La ce fel de populism ne putem aștepta în campania noastră electorală care va începe în curînd?

El există deja, este o continuare a campaniei din 2014 și mizează pe sincronizarea cu țările din apropiere și nu numai, unde populismul naționalist și conservator este deja la putere. Ar trebui să fim atenți la utilizarea politică a temelor precum parteneriatul civil, definiția familiei în Constituție sau unirea cu Republica Moldova, pentru că există în mod evident forțe politice interesate să speculeze emoții colective pe termen scurt cu consecințe profund nefaste pe termen lung pentru climatul social și identitatea noastră politică.

a consemnat Andrei MANOLESCU

Foto: adevarul.ro

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images jpg
Sfârșitul lui Putin se apropie cu pași repezi: Pierderea Crimeei ar fi o lovitură în inima regimului său
În condițiile unui șir de atrocități săvârșite de trupele sale, este cât se poate de clar că singura persoană care întruchipează toată trăsăturile unui nazist este însuși liderul de la Kremlin.
Blog png
Doi lideri aliați în NATO nu mai suportă să stea la aceeași masă și reiau amenințările
Nu începe sub semnul concordiei și fericirii această inițiativă de constituire a Comunității Politice Europene.
Annie Ernaux, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatura pe 2022 Foto EPA EFE
Annie Ernaux a fost la Timișoara în anii '90. Impresii despre laureata Nobel pentru Literatură: „Nimic memorabil“ VIDEO
Annie Ernaux, laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2022, a fost în România, la Timișoara, la mijlocul anilor '90. Literatul Vasile Popovici a participat la întâlnire, dar nu a fost deloc impresionat.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.