La ce folosește jazzul - anchetă

Publicat în Dilema Veche nr. 1005 din 13 iulie – 19 iulie 2023
image

Am gîndit această anchetă ca fiind destinată nu doar muzicienilor de jazz sau din diverse alte genuri conexe, dar și celor apropiați, într-un fel sau altul, fenomenului, de la ascultători pasionați și pricepuți la organizatori de festivaluri de jazz. Iată-i pe cei care au răspuns (dintr-un număr mult mai mare de invitați și invitate) celor două întrebări ale anchetei noastre: 1) Ce este jazzul și la ce folosește? și 2) Care este discul dvs. de jazz preferat?

P.S. N-am menționat în ce calitate au răspuns invitații noștri la întrebările anchetei întrucît n-am vrut să „alterăm” calitatea răspunsurilor. (M. C.)

 Nicu ALIFANTIS

1) Pentru mine, jazzul e aidoma unei povești de Fănuș Neagu spusă în șoaptă de Johnny Răducanu undeva, într-o casă de demult, la mine la Brăila. E un balsam făurit din emoție pentru alinarea rănilor sufletului, gîndurilor și trăirilor.

2) Discul preferat nu poate fi decît acel disc pe care-l pui pe pick-up și așezi cu grijă pe el acul înfipt adînc din inima ta.

# Sebastian BURNECI

1) Jazzul este o formă de artă care, prin frumusețea și complexitatea ei, folosește calității vieții.

2) Michael Brecker – Wide Angles.

 Radu PIELOIU

1) Chiar așa, ce este jazzul? Orice muzician de jazz ar trebui să-și pună această întrebare. Mai e jazzul ce a fost? Ce s-a schimbat și de ce? Cred că răspunsurile la această întrebare sînt diferite, de la caz la caz. Pentru mine, jazzul a devenit lumea aceea în care sînt liber să mă exprim așa cum sînt, sincer, cu tot cu defecte și calități. Jazzul e privit în continuare ca un gen de muzică elitist, nișat, deși vedem multă „muzică ușoară” inserată sub pretextul „jazz”. Cred totuși că jazzul e un univers în sine și ajută la o mai bună înțelegere a naturii umane, de la creativitate, pînă la anduranță. 

2) Nu merge unul singur, nu cred în acest concept. Foarte greu am ales următoarele trei, în ordine cronologică, discuri care m-au marcat și influențat artistic: Esbjörn Svensson Trio – Seven Days of Falling, Avishai Cohen Trio – Gently Disturbed și Aaron Parks – Invisible Cinema.

 Sorin ROMANESCU

1) Jazzul este singura formă de artă americană autentică. A apărut la începutul secolului al XX-lea, a devenit un instrument muzical universal de creație spontană, a depășit de mult sonoritățile tipic americane, fiind o muzică ce transcende granițe și culturi, și al cărei atribut și ingredient principal este improvizația. Jazzul accesează resorturi intime ale ființei, dar în același timp problematizează, pune întrebări și poate fi incomod pentru că iese din norme și convenții. Folosește ascultătorului de muzică deschis și curios către noutate și surpriză, liber, dispus să accepte și să se bucure de viață în întregul ei, cu imperfecțiuni, frumuseți, bucurii și întrebări fără răspuns. 

2) Pat Metheny – One Quiet Night.

 Sebastian SPANACHE

1) Pentru mine, jazzul are capacitatea unică de a provoca introspecție. Prin melodii sincopate, armonii complexe și natura improvizației, ascultătorii și muzicienii de jazz își explorează deopotrivă propriile emoții, gînduri și experiențe. Contestînd structurile muzicale tradiționale și îmbrățișînd spontaneitatea, jazzul te încurajează să te adîncești în peisajul tău interior, unde se creează o conexiune profundă și mai personală cu muzica.

2) Există o bătălie crîncenă între Pat Metheny – The Way Up și The Yellowjackets – Time Squared.

 Adi STOENESCU

1) Jazzul a apărut în viața mea cînd mi-am dat seama că nu pot continua doar cu niște piese prestabilite, scrise pe partitură. Eram în liceu și voiam să produc o muzică pe loc, deci una care nu este învățată pe de rost, dar care să aibă logica și coerența ei. Pentru asta, a trebuit să descifrez limbajul, să-mi însușesc vocabularul, adică să înțeleg cum funcționează armonia, melodia, ritmul. Am putea spune că este vorba despre compoziție aici, și așa este. Dar compoziția este un proces lent. Cum ar fi dacă am învăța să compunem muzică în timp real? Cum spune Wayne Shorter, improvizația este o compoziție accelerată, și invers, compoziția este o improvizație încetinită. Sigur, și celelalte genuri muzicale folosesc improvizație, dar în jazz, pentru mine, ea e ingredientul principal și cred că pentru asta se strîng oamenii (pe scenă sau în public) la concerte și la jam sessions.

N-aș ști să zic la ce folosește jazzul, la fel cum nu știu la ce folosește să te îndrăgostești de cineva sau de ceva. Intervine la un moment dat o atracție pentru anumiți jazzmani, pentru felul în care sună un anumit instrument, pentru dezinvoltura cu care cineva cîntă, expresia lor personală sau chimia lor de grup, pentru atmosfera din timpul unui festival și pentru oamenii pe care îi cunoști acolo.

2) Mi s-a părut mereu interesant că nu am ascultat foarte metodic albume întregi de jazz, cum făceam înainte cu trupele de rock. Atracția a fost mereu pentru instrumentiști, în primul rînd. Mă rezum acum la cîțiva pianiști pe care i-am ascultat extensiv: Keith Jarrett, Brad Mehldau, Kenny Werner, iar mai nou Pablo Held și Glenn Zaleski.

 Călin TORSAN

1) Bun, spun o banalitate, că jazzul nu-i decît un stil muzical printre atîtea altele. Ca ascultător și explorator al unor zone extreme ale stilului respectiv, am deprins mai multe valențe ale acestei muzici înșelătoare. Înșelătoare, fiindcă ea determină mai întotdeauna discuțiile privind libertatea muzicianului, iar lucrurile nu stau chiar așa: a fi jazzman este la fel de complicat și de restrictiv ca orice așezare într-un stil. 

Jazzul mai este și o muzică etnică. La care oricît ai vrea să ai acces, tot nu vei putea dacă nu te-ai născut în America. Sigur, formele așa diferite ale jazzului european, contemporan sau nu, par a mă contrazice, dar chiar și acela este închegat pe osatura unei gîndiri muzicale alogene. Jazzul mai este și forță, căci și-a impus cam peste tot norma și rezolvările ritmice ori armonice. De multe ori, ascultînd un post național de radio, sînt mai degrabă dezamăgit de apelul constant și aproape exclusiv la perioada clasică a jazzului și la personajele lui iconice. Iar asta măcar îmi sună clar, că jazzul este mai mult decît așa ceva. Mai mult decît standardele cîntate și răscîntate, așa cum gimnaștii reiau la aparatele lor exercițiile impuse. Detaliu ce pare să aibă însă legătură cu tradiția. Și, neîndoielnic, jazzul înseamnă tradiție, o tradiție culturală în preajma căreia bîntuie rafinații, chit că mulți dintre ei nu au acces decît la stratul superficial al genului. La ce folosește jazzul? Poate că la umplerea timpului cu oarecare foloase. Ca mai toată arta, de altfel.

2) Este o întrebare care mă încurcă. De obicei, nu reacționez la întrebări atît de tranșante. Totuși, punînd puțină ordine între preferințele mele, caut răspunsul amintindu-mi albumele care m-au influențat profund, schimbînd ceva în modul cum percepeam muzica sau confirmîndu-mi niște trăiri și idei ținînd de universul sonor, dar cărora nu le dibuiam geneza. În lumina celor zise, pot alege unul dintre discurile lui John Coltrane, deși nu mi-este prea clar și pe care dintre ele. Mă opresc, pînă la urmă, la Ascension, deși răspunsul meu putea arăta și altfel.

 Alin VAIDA

1) Jazzul, ca toată muzica, de altfel, are multe „întrebuințări”, dar cred că o definiție care poate reuni atît muzicienii, cît și simplii ascultători sună cam așa: este coloana sonoră a sentimentelor noastre. Muzicienii se pot exprima prin muzică, iar ascultătorii pot empatiza. Desigur, sînt multe sentimente și de aceea sînt și multe genuri muzicale. Iar dintre toate acestea, jazzul este sunetul introspecției, al gîndurilor mai profunde, al unor stări pentru care trebuie să fii pregătit să-ți deschizi mintea și sufletul. 

Probabil de aceea nu oricine ascultă jazz, fiindcă nu oricine este pregătit să intre în contact cu sinele. Sîntem pregătiți oricînd să refulăm sau să ne destindem, să ne distrăm și există o muzică și pentru asta. Dar nu sîntem pregătiți mereu să ne înfruntăm gîndurile mai profunde, planurile pe termen lung, sentimentele mai puternice.

Jazzul e perceput ca fiind complicat, doar pentru că te provoacă la niște stări mai complicate. Dar complexitatea muzicii ar trebui să fie responsabilitatea și povara doar a celor care o redau, nu și a celor care o ascultă. Ca să te bucuri de jazz, trebuie să fii deschis și să lași garda jos. Dar cînd îți iese, parcă descoperi o lume nouă.

Am început să lucrez cu jazzul plecînd de la ideea că este coloana sonoră perfectă a stărilor pe care îmi doream ca publicul să le simtă la noi la festival. Și, în timp, am ajuns să cred că jazzul m-a făcut să fac pace cu mine și să fiu OK cu ce e în capul meu.

2) Nu am un disc preferat de jazz, ci am stări și stări. Muzica e în continuă schimbare, la fel ca noi, și atunci e greu să ai o constantă pe termen lung, cum ar fi un disc preferat. Însă acum, anul acesta, am ascultat mult Ahmad Jamal – Poinciana. Piesa „Ahmad’s Blues” este una în care mă regăsesc foarte bine. Coloana mea sonoră. O lejeritate și un comic de suprafață, care ascunde în fapt un „ceva” complex și adînc. 

 Luiza ZAN

1) Jazzul este cea mai liberă desfășurare a unui discurs muzical. El poate să creeze reguli noi, să definească stări noi, să formeze principii noi. La ce folosește? La scufundarea ființei muzicianului de jazz în automotivare, cu moderație dată de cunoașterea limbajului specific. În două cuvinte: jazzul este împletirea dintre muzica clasică și restul muzicii de pe pămînt. La ce folosește? La descoperirea curajului, a spontaneității și împlinirea sinelui creator.

2) Miles Davis – Kind of Blue. Cred că nici un om de pe pămînt nu are voie să trăiască necunoscînd acest capăt de univers.

anchetă realizată de Marius CHIVU

Foto: Michael Brecker/ wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Femeie boala de inima FOTO Shutterstock
Șapte sfaturi pentru o inimă sănătoasă. Medic: „Aceste obiceiuri pot influența semnificativ calitatea vieții"
Bolile cardiovasculare, principala cauză a decesului la nivel global, pot fi prevenite prin pași simpli, spun medicii. De la renunțarea la fumat până la o alimentație sănătoasă și odihnă de calitate, aceste schimbări îți pot prelungi viața și proteja inima.
INSULA HANDA SHUTTERSTOCK (2) jpg
31.000 $ pe an, ca să ai grijă de „insula nimănui”! Cine e candidatul ideal
O insulă izolată din Scoția caută un „manager” și oferă cazare inclusă și un salariu de 31.000 de dolari pe an. Situată pe coasta de vest a regiunii Sutherland, insula Handa oferă priveliști spectaculoase și este accesibilă printr-o feribot disponibil la cerere din Tarbet.
calendar png
Profesorii vor avea mai multe zile libere în acest an. Cât vor sta acasă dascălii
Guvernul a decis ca ziua de 2 mai 2025, care pică într-o zi de vineri, să fie liberă pentru bugetari. Se face, astfel, punte între ziua liberă de joi, 1 Mai, și weekend. Automat, numărul zilelor libere de care vor beneficia profesorii și elevii pe an va crește de la 20 la 21.
Criza economica criza financiara FOTO Shutterstock
România, în risc iminent de recesiune. Economist: „Evitați creditele bancare”
România este într-un risc iminent de recesiune, date fiind semnalele din piață la care se pot adăuga efectele potențialelor creșteri de taxe coroborate cu înghețarea salariilor.
casey colvin oreo captura video jpg
Emoționant! Și-a regăsit câinele, la cinci zile după ce incendiul din Los Angeles i-a distrus casa
Incendiul devastator din Pacific Palisades a distrus o mare parte din acest cartier bogat din vestul orașului Los Angeles, lăsând în urmă doar ruine. Cu toate acestea, nu a reușit să destrame legătura dintre un stăpân și câinele său, care s-au reunit în mod miraculos duminică.
Depresie jpg
Stigmatizați, marginalizați, abandonați. Românii cu tulburări psihice trăiesc iadul din cauza mentalității medievale a semenilor
Milioane de români sunt obligați să-și trăiască suferința în tăcere cu riscul stigmatului. Așa cum spun medicii, dar și oamenii simpli, a avea tulburări psihice este un adevărat coșmar la noi în țară pentru că încă există concepții medievale despre aceste boli iar pacienții sunt marginalizați.
suplimente cancer jpg
Chirurgul Alexandru Onofrei, despre tinerii diagnosticaţi cu diferite forme de cancer: „Din păcate, prognosticul este destul de rezervat”
Medicul Alexandru Onofrei, chirurg cu supraspecializare în chirurgie oncologică, a precizat motivul pentru care prognosticul este destul de rezervat în cazul tinerilor care sunt diagnosticați cu diferite forme de cancer.
gatit salata istock jpg
Trei rețete sănătoase și rapide pentru o masă echilibrată în mijlocul săptămânii
Salată caldă cu linte și brânză de capră, bol marocan cu creveți sau pește „en papillote” – trei rețete simple și savuroase care îmbină gustul cu beneficii pentru sănătate, perfecte pentru o masă rapidă și delicioasă.
2019 07 07 7 dimitrie bolintineanu 1819 1872 54597 jpg
14 ianuarie: S-a născut diplomatul şi poetul paşoptist Dimitrie Bolintineanu. A murit sărac şi singur, după ce statul i-a executat bunurile
14 ianuarie 1819 se năştea unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai paşoptismului şi, în acelaţi timp, una dintre personalităţile române care au sfârşit în sărăcie lucie, abandonate de autorităţi. Tot într-o zi de 14 ianuarie s-au mai născut Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Socaciu.