La ce e bună cunoașterea (pentru a te bucura de vin)?
Eu pun o întrebare cît se poate de precisă: la ce e bună cunoașterea atunci cînd se pune problema de a te bucura să bei un vin? Este capabilă cunoașterea, despre vin în general sau anume despre vinul băut, să te ajute să te bucuri de gustul acelui vin? Poate cunoașterea chiar să dea vinului un gust mai bun? Întrebarea nu se adresează celor absolut novici în domeniu, fără experiență de degustare. Ci persoanelor cărora în esență le place vinul, prezintă sensibilitate normală la arome și buchete și știu să perceapă calitățile vinului cu sensibilitatea simțurilor lor. În aceste condiții, cunoașterea unui anume vin poate influența gradul de plăcere produs de el? Vă poate spori plăcerea? Ori, mai degrabă, induce propriul ei gen de plăcere, cognitivă sau chiar intelectuală, care să acompanieze bucuria degustării? Altfel spus, diferența dintre plăcerea simțită de un cunoscător și cea percepută de un entuziast profan al vinului ar putea fi pur cognitivă sau cel puțin parțial senzorială?
Întrebarea precisă pusă de mine nu privește mulțimea de alte lucruri la care servește cunoașterea despre vin, cum ar fi producția, vînzarea și scrierea de cronici de specialitate, dar și înțelegerea și aprecierea față de eforturile celor care îl produc, îl comercializează sau scriu despre el. O bună parte din cunoașterea despre vin are valoare practică, de pildă, cultivarea și selecționarea strugurilor, sau tehnici eficiente de obținere, de depozitare și de servire a vinului. Cunoașterea practică este valoroasă, evident, în momentul în care trebuie ales vinul, apoi momentul în care să fie deschis și mîncarea care e bine să îl însoțească. Asta presupune să știm cît de cît cam ce gust ar trebui să aibă vinul. Ceea ce se poate dovedi util cînd există îndoieli și vinul pare să nu corespundă cu textul etichetei, iar dacă asta iese din discuție, și vinul se prezintă normal. În special pentru pasionați, cunoașterea vinului, ca a oricărui alt domeniu, este valoroasă în sine, și nu neapărat pentru un moment anume, fiind capabilă să ofere satisfacții intelectuale și să răspundă la multe întrebări.
Chiar dacă există o mare diferență între plăcerea de a acumula cunoaștere despre vin și satisfacția de a-l savura, ele pot foarte bine merge împreună. Cînd beți un vin bun, e agreabil să știți din ce soiuri de strugure a fost făcut, în ce zonă, în ce an și cărui producător i se datorează. Toate acestea duc la o mai bună înțelegere și apreciere a vinului, dar îi pot și sublinia mai bine gustul, pentru împlinirea propriei experiențe. Ați putea fi surprins să aflați că vinul este 100% Syrah, că a fost produs pe Santa Ynez Valley, într-un an cu recoltă excepțională. Bineînțeles, o asemenea cunoaștere poate amplifica plăcerea în timp ce beți un pahar de vin, dar asta nu înseamnă că vă amplifică plăcerea de a bea vin. Există vreun fel de cunoaștere capabilă de asta? Iată întrebarea mea.
De ce pun o asemenea întrebare? Mulți necunoscători într-ale vinului par să fie intimidați de ea. Se consideră diletanți și de aceea nu reușesc să aprecieze vinul. În realitate, sînt intimidați de experții și cronicarii de vin, de colecționari, somelieri și de snobi. Și, îndrăznesc să zic, nu ignoranța lor îi împiedică să se bucure de vin, ci vinul pe care îl beau. Cel mai sigur mod de a face vinul să aibă un gust mai bun este să încercați vinuri mai bune! Ignoranța vă poate opri să alegeți ce vinuri să beți, dar nu vă poate opri să vă bucurați de vinurile bune, cînd vă sînt oferite. Desigur, e bine să știți să degustați un vin – în degustare nu există un substitut al experienței –, dar cît de important este să aveți cunoștințe despre acel vin sau despre vin în general?
(Filozofia vinului – o chestiune de gust, Editura Baroque Books & Arts, 2015, traducere din limba engleză de Mihai Moroiu)
