La Bragadiru

Diana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
image

Ne-am cumpărat casa din Bragadiru în 2013, imediat după nuntă. Nu, nu cu banii strînși din dar. Cu clasicul credit imobiliar. Și, ca orice oameni cu cap, care-și iau o jumătate de duplex „la gata”, ne-am apucat să-l refacem masiv. Și, întrucît avem gusturi care nu se „asortează” mai niciodată cu bugetul, am fost nevoiți să tot așteptăm pînă s-au adunat fonduri pentru cutare sau cutare feature al locuinței. Dacă Făt-Frumos obișnuia să crească într-un an cît alții în zece, noi ne-am trezit c-au trecut șase ani și tot nu ne-am mutat. Fiindcă modificările de ordin estetic cu care începuserăm s-au transformat în unele de factură structurală și tot așa... 

În ritmul ăsta, la sfîrșit de 2019, trăiam intens satisfacția de-a fi terminat, realmente, chestiile complicate și costisitoare. Și de a putea, la o adică, să ne mutăm de la bloc fix cînd avem chef. Cel mai probabil, am mai fi tărăgănat – în buna tradiție – treaba, dacă tot am ținut morțiș să facem lucrurile exact pe gustul nostru. Doar că lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie: „Dacă mai vine o tură, la toamnă, ne vom urca pe toți pereții din dotare”. Așa că ne-am mobilizat și, chiar dacă mai rămăseseră lucruri de finalizat, în octombrie 2020 am făcut „Pasul”.

E mai mult de un an jumate de cînd sîntem bragadireni cu normă întreagă. Și savurăm „viața la țară” fără urmă de regret. E drept că motive de enervare ar tot fi, dar faptul că n-ai trotuare în ditamai cartierul rezidențial e mai puțin important decît că marțea, la prînz, la 300 de metri de haosul de pe Șoseaua Alexandriei e o liniște supranaturală. Da, n-avem bancomat decît în interiorul Leroy Merlin, ceea ce ne silește la o plimbare de 20 de minute, în caz că-i vreo urgență pe bază de cash. Dar vecinii de deasupra, care-n Drumul Taberei insistau să facă baie la 3 dimineața, sînt doar o anecdotă. Iar amintirea celor de dedesubt, care susțineau că-i inunzi, deși țeava ta ducea în cu totul altă parte, s-a scurs odată cu ultimele picături de apă caldă ale RADET-ului. Da, cea mai apropiată farmacie e la 15 minute de mers pe jos, dar, fiindcă omenirea a progresat, acum îți poate aduce medicamente la ușă un livrator. Da, jumătate de cartier se inundă, cu precizie, la fiecare ploaie mai hotărîtă. Dar asta se-ntîmplă și în București, așa că tot ce poți face e să te bucuri că strada ta e mai înaltă ca altele, iar primele „lacuri de acumulare” se formează la trei alei distanță. Dacă, totuși, vii acasă cu STB-ul, e recomandabil să investești în cizme de cauciuc. (Mă rog, vara îți sufleci pantalonii c-o mînă și-ți ții sandalele-n cealaltă.) Fiindcă, în cele nouă minute pe care le faci de la stația de autobuz la poartă, ai ocazia să observi cinci Delte Văcărești în miniatură. 

Da, s-a construit mai mult sau mai puțin bezmetic, iar de căile de acces în cartier nu s-a ocupat nimeni în mod inteligent. Dar satisfacția de a-ți bea cafeaua pe „prispă”, în timp ce plănuiești ce fel de hortensii vei planta în curte și unde-o să proptești leagănul, e de neprețuit.

În ceea ce se cheamă „Bragadiru vechi”, partea de oraș unde lumea viețuiește de decenii întregi, există bănci și bancomate, farmacii și magazine de tot felul, trotuare, școli, Primăria, Poșta, ba chiar și ditamai piața clasică. La noi, în Cartierul Independenței, există speranță pentru toate astea. Așa cum există strada Speranței. Ca și Demnității, Cugetării, Vitejiei, Voinței, Solidarității. Sîntem solidari unii cu ceilalți: vecinii maneliști organizează chefuri rar și cu muzică la volum rezonabil, în schimb nici Dragoș nu pune Pearl Jam suficient de tare cît să le fisurăm pereții.

„La noi, în Bragadiru” e încîntător: pisicile cartierului ne vizitează, fiindcă știu că la noi găsesc mereu crănțănele și chef de scărmănat. Jucăriile copiilor de alături ne aterizează frecvent în curte, peste gard. Le furnizăm mari bucurii cînd, după cîteva zile, observăm c-au ajuns la noi și le returnăm. Drept recunoștință, primim, discret, tot peste gard, baloane de săpun.

Principala grijă, pe timpul verii, e să nu strivești broscuțele care-și fac de lucru la tine-n curte sau pe carosabil. (Și-ar fi făcut și pe trotuare, dacă aveam.) O undă de dezamăgire vine din faptul că aici, „la țară”, sînt mai multe mașini electrice decît orătănii. În timp ce în miezul Cotrocenilor am văzut crescătorie de găini, în Bragadiru am observat că lumea plimbă Akita Inu.

În ultimii ani de stat în Drumul Taberei, prin cartier începuse să se vorbească suedeză și chiar japoneză. În schimb, în capătul străzii noastre din Bragadiru se aude, de la un vorbitor nativ, cea mai frumoasă limbă de pe suprafața Pămîntului: spaniola.

Bragadiru e orașul ai cărui fost primar și arhitect-șef sînt după gratii, pentru „jonglerii” imobiliare. E drept că locuitorii l-au uns primar nou pe vicele celui condamnat, care, printre altele, amenajase trei secții de votare în spații care-i aparțineau. Dar viața merge înainte, la fel și frenezia construcțiilor. Apropo de gratii, cînd ești bragadirean, drumul de la job către casă e în permanență dătător de optimism. Te simți brusc fresh, chiar și după o zi obositoare, cînd treci prin fața pușcăriei Rahova, iar înăuntru sînt ba Dragnea, ba Piedone.

Pe lîngă toate plusurile care dau semne că traiul la periferie e „condamnat” la progres, o întîmplare ciudată a reușit să ne pună, de curînd, pe gînduri: Cartierul Independenței din Bragadiru e, probabil, singurul loc pe pe lume unde s-a închis un Mega Image.

Diana Popescu este jurnalistă și scriitoare.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.