Jurnal (la 30 de ani)

Robert BĂLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 273 din 7 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

30 de ani (fix): Sînt şomer pentru a doua oară în trei ani, dar sînt la Roma. Am primit cadou o mini-vacanţă. Ura! N-am timp de melancolii sau depresii. 30 de ani şi o zi: Gata cu vacanţa. Hai să văd dacă au mai apărut joburi pe net. 30 de ani şi 2 zile: Vorbesc cu tataia. Toată viaţa şi-a dorit să meargă "afară". Din cauză că e adventist, timp de 50 de ani a fost întotdeauna angajat doar ca muncitor necalificat. Anul trecut, cînd el avea 80 de ani, l-am dus la Berlin. Atunci era convins că de nu ar fi căzut comunismul, nu ar fi apucat niciodată să meargă cu avionul. Acum îmi spune la telefon că "era mai bine înainte". 30 de ani şi 4 zile: Observ prima oară că am riduri la ochi. 30 de ani şi 7 zile: Un amic este scos vinovat pentru un accident rutier la care, evident, nu avea nici o vină. După cinci ore petrecute la Poliţie, cel care a produs accidentul îi strigă din urmă: "Te-am făcut, frăţie!". 30 de ani şi 9 zile: Gătesc pentru prima oară felul acela de mîncare pe care nu-l suportam cînd eram mic: ciorba. Acum îmi place. 30 de ani şi 12 zile: O prietenă, care e în ultimul an la liceu, e deja studentă la o universitate OK din Anglia. N-a dat nici un examen. Singura obligaţie este să ia bacul. Pe vremea mea, nici măcar prin cap nu mi-ar fi trecut că pot să fac facultatea în altă ţară. 30 de ani şi 15 zile: Era să mă calce unul pe trecerea de pietoni. Urlu: "E verde!". Opreşte, deschide portiera şi pune mîna pe bîta din dotare. Semaforul se face verde pentru maşini şi celelalte vehicole pleacă şi ele de pe loc. Şoferul cu bîta e nevoit să meargă înainte. (Altfel, probabil că aţi fi citit aici un articol mai inteligent, scris de altcineva.) 30 de ani şi 19 zile: Îmi dau seama că folosesc tot mai des expresia "pe vremea mea…". 30 de ani şi 25 de zile: Bicicleta cedează din nou. Îmi aduc aminte de Pegasul meu din Drumul Taberei, care, chiar luat la mîna a doua, m-a ţinut cinci ani fără să trebuiască să îi fac nimic. Pe asta, refuz să o mai repar. Nu are nici un rost. N-ai cum să mergi cu bicicleta în Bucureşti. 30 de ani, 1 lună şi 1 zi: Hai să îl mai sun pe Mihai. Poate vrea să îi scriu la revistă despre dezbaterea asta cu traducerile. Mai iau şi eu cîteva sute de mii. 30 de ani, 1 lună şi 4 zile: Pentru prima oară, îmi cumpăr singur o cremă de faţă. Şi un contur de ochi. 30 de ani, 1 lună, 5 zile: Poate ar fi timpul să avem şi noi un copil. Poate ar trebui să îmi iau şi eu carnet de şofer. 30 de ani, 1 lună şi 8 zile: Am spectacol. 17 oameni în public. Asta e, o fi prost. Oricum, deja m-am plictisit de el şi n-am chef să-l mai joc. La final, încă un cunoscut îmi zice replica pe care am tot auzit-o din decembrie încoace: "Bă, da’ tu chiar eşti bun". Asta se traduce prin: "Eu nu te credeam în stare să faci ceva vreodată şi ce ai făcut e OK". N-am să ştiu niciodată dacă e vorba de ceva mai mult sau e doar surpriza de a descoperi că nu sînt un "loser total". 30 de ani, 1 lună şi 11 zile: Nu mai pot. Nu se poate face nimic în ţara asta. Nu se poate trăi aici. Emigrez!!! 30 de ani, 1 lună şi 15 zile: În vizită la ai mei. Ca de fiecare dată cînd ajung în cartier, încerc să înţeleg cum de altă dată aveam loc să mă plimb cu bicicleta, aveam unde să joc fotbal, tenis cu piciorul, chiar tenis de cîmp, aveam loc de desenat frunza pe asfalt. Acum peste tot sînt numai maşini. "Auzi, mamă, da’ tu de ce nu te angajezi la televiziune, că acolo se cîştigă bine?" 30 de ani, 1 lună şi 16 zile " 30 de ani, 1 lună, 23 de zile: Cu preţul unor certuri zilnice, din motive inexistente reuşesc să nu pun ţigara în gură timp de o săptămînă. 30 de ani, 1 lună şi 24 zile: Un domn îmi ţine o prelegere din care reiese că toţi artiştii tineri sînt pornografi. În mînă are un ziar care publică mare, pe prima pagină, nu una, ci două perechi de ţîţe. 30 de ani, 1 lună şi 25 zile: Oare o să am eu vreodată casă? 30 de ani, 2 luni şi 1 zi: Da, ştiu că tot mai mulţi oameni de 20 de ani mă iau cu "dumneavoastră", dar asta e deja prea de tot: un copil, vecin de scară, îmi zice "săru’ mîna"… 30 de ani, 2 luni şi 29 de zile (adică la cîteva săptămîni după ce va fi apărut acest jurnal): Iar n-am cu cine vota.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.