Jocurile video și viața intelectuală

Mihail-Valentin CERNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
Jocurile video și viața intelectuală jpeg

O opinie comun întîlnită în mediile intelectuale de aici și de aiurea ne avertizează că jocurile video sînt doar o formă de divertisment frivol, imatur, specific vîrstei adolescenței. Popularitatea enormă a jocurilor video din ultimii ani, accelerată de impactul pandemiei de COVID-19, este considerată, de multe ori, încă o dovadă a decadenței lumii secolului XXI – din ce în ce mai puțin interesată de cărți și artă înaltă și mult mai orientată spre consumul conținutului superficial ce răzbate pe toate ecranele care ne înconjoară în viața de zi cu zi. Sînt împușcăturile sordide și puzzle-urile stupide asociate cu jocurile video un semn că sîntem pe un drum intelectual greșit? Pot fi jocurile artă? Ne pot ele îmbogăți intelectual?

În acest articol voi susține o teză aproape complet opusă acestui tip de raportare la poate cel mai important produs cultural al erei în care trăim – raportare care trădează, din punctul meu de vedere, o înțelegere superficială a fenomenului care deja a depășit multe medii tradiționale artistice ca impact, mai ales în cadrul tinerei generații.

Dincolo de grafica spectaculoasă și sunetul atent construit, arta jocurilor video constă, de fapt, în interactivitatea lor, în capacitatea lor de a picta realități vii cu ajutorul regulilor de interacțiune pe care jucătorul trebuie să le respecte pentru a putea manipula lumea virtuală. Valve, unul dintre cele mai importante studiouri din industria jocurilor video, consideră că fac „psihologie experimentală” mai mult decît orice altceva, partea audio-video a oricărui joc fiind acolo mai degrabă ca să augmenteze o experiență menită să evoce în mintea jucătorului sentimente și reprezentări. Jocurile video se întîmplă, de fapt, în imaginația noastră, ecranul jucînd doar un rol de mediere.

Orice game designer caută să ne „păcălească” pentru cîteva minute sau ore că trăim o viață alternativă, intrați într-un rol de cele mai multe ori greu accesibil în viața noastră reală. Ideal, nu trebuie să simțim că jucăm un joc, ci că mintea noastră este „forțată” să străbată aceleași alegeri, gînduri și emoții prin care trec, de exemplu, un soldat sau un șef de stat. Astfel, arta game designer-ului constă în găsirea unui punct de echilibru între accesibilitate (vorbim de divertisment pînă la urmă) și reprezentare – cît de mult poți simplifica lumea reală în așa fel încît limbajul jocului să poată fi însușit ușor, fără însă să pierzi din vedere misiunea de a modela în chip relevant un colț al realității noastre. Chiar și jocurile plasate într-un univers fantasy sau SF se constituie făcînd apel la diferite acțiuni pe care le putem întreprinde în viața reală.

De ce nu le înțelegem (încă)

Un produs al Războiului Rece, jocurile video apar în cultura occidentală ca o rupere de ritm în industria militară americană, ca o încercare a tinerilor calculatoriști de a folosi computația nu doar pentru a controla traseele pe care ar trebui să le parcurgă rachetele balistice intercontinentale pînă la Moscova, ci ca un nou mod de expresie și creativitate. Dependente de evoluția calculatoarelor și greu de creat solitar, jocurile video au fost mai tot timpul opera unor studiouri nevoite să fie atente și la aspectele economice pentru a-și putea duce misiunea pînă la capăt. Astfel, aflată undeva între dezvoltarea iterativă de software utilitar și creația artistică, această nouă formă de expresie legată ombilical de era informației pune multiple probleme de înțelegere.

În primul rînd, limbajul jocului e mai dificil de apropriat decît în cazul altor arte. Nu poți fi un spectator sau un cititor pasiv, ci trebuie să îl înveți, să știi cum să-ți controlezi avatarul, să înțelegi modul de control și să devii performant în a îndeplini obiectivele care îți sînt puse în față de către designer. De aceea, bariera de intrare e mai ridicată în primă fază și necesită răbdare, atenție și, în unele cazuri, chiar reflexe bune. Dacă pentru a te bucura de o operă literară trebuie să știi în primul rînd să citești, jocurile video necesită dexteritate digitală.

În al doilea rînd, dependența de evoluția tehnologică a fost multă vreme o barieră în calea construcției de lumi complexe, iar acest fapt istoric a colorat înțelegerea de către noi a acestui fenomen. Lumile virtuale de ieri erau mai simple, iar artiștii și programatorii din spatele lor erau niște adolescenți cu preocupări specifice vîrstei, preponderent băieți. De aceea, cu cîteva excepții notabile, jocurile trecutului chiar erau pentru copii.

În al treilea rînd, interactivitatea jocurilor video nu duce doar către artă, ci și către competitivitate. E-sporturile atît de populare azi nu se preocupă atît de tare de aspectele estetice menționate mai sus, accentul căzînd pe aspectele specifice mai degrabă confruntărilor atletice, probleme precum echilibrul între competitori, claritatea informațiilor de pe ecran sau capacitatea jocului de a atrage spectatori. Evident, jocurile construite mai degrabă pentru competiție nu vor avea o mare valoare estetică, dar ele au o vizibilitate foarte pronunțată în spațiul public.

Astfel, tinerețea acestei arte, evoluția permanentă și rapidă, precum și diversitatea mare de experiențe pe care le numim generic „jocuri video” sînt niște obstacole redutabile în calea înțelegerii acestui fenomen cultural. Dacă imaginea noastră asupra jocurilor video este colorată de faimosul Counterstrike sau cine știe ce prostioară de pe telefonul mobil e de înțeles de ce nu ne vine să le comparăm cu artele mature și le exilăm în zona subculturii. S-ar putea însă să ratăm profunda meditație antirăzboi a auteur-ului japonez Hideo Kojima din Metal Gear Solid 5: The Phantom Pain, procesele istorice complicate pictate de suedezii de la Paradox Development Studio în jocurile lor de strategie sau provocarea existențialistă propusă de seria Dark Souls.

Jocul intelectual

În același fel în care muzica pop repetitivă coexistă cu muzica clasică sau filmele cu vampiri coexistă cu cinematografia unui Kubrick, este adevărat că lumea diversă a jocurilor video propune și divertisment frivol. Aceasta însă nu înseamnă că nu putem avea experiențe care să ne satisfacă cultural și estetic. Dincolo de bucuria ludică a jocului, lumile virtuale pot fi foarte plăcute pentru aceia dintre noi care au bunul obicei de a se cultiva intelectual. Jocurile ne pot oferi călătorii în epoci istorice de mult apuse, dau ocazia unor experimente mentale fascinante despre societate și etică și ne pot îmbunătăți înțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm în contemporaneitatea din ce în ce mai complicată în care trăim. Mai mult, jocurile nu apar din neant, ci sînt plasate într-o paradigmă de game design ce poate fi analizată, scoțînd la iveală presupozițiile estetice ale creatorilor – un bun subiect de dialog imaginar sau nu cu privire la relația dintre lumile virtuale și lumea reală.

Interpretarea și critica jocurilor nu țin doar de înțelegerea semnificațiilor narațiunii cu care interacționăm sau de calitatea vizuală a graficii, ci și de modul în care sistemele de gameplay reprezintă segmentul de realitate vizat. Un shooter militar nu trebuie să servească doar zeului hollywoodian al exploziei, ci poate să ne învețe cît de ieftină e o viață de om pe cîmpul de bătălie. Un joc de strategie poate fi un bun prilej de meditație cu privire la complexitățile războiului, economiei sau rațiunilor de stat. Prin interacțiunea cu lumile virtuale ale jocurilor video putem să descoperim noi pasiuni intelectuale, fie că vorbim de momente importante din istoria lumii sau zone pe care nu le-am explorat din cercetarea științifică.

Jocurile ne pot pune chiar pe drumul dificil al introspecției – pînă la urmă, acțiunile și deciziile avatarului din lumea virtuală sînt, în mod fundamental, ale noastre. Multe jocuri ne permit să interpretăm roluri diverse și să definim caracterul moral al personajului pe care l-am ales. De aceea, lipsiți de presiunile și consecințele lumii reale, putem explora și colțurile mai întunecate ale propriului sine – fără să rănim pe nimeni, putem să trăim cîteva ore în hainele unui dictator sau ale unui infractor de drept comun.

Dacă Hannah Arendt m-a ajutat să înțeleg banalitatea răului, producția independentă Papers, Please m-a făcut să îl trăiesc. Pus în rolul unui funcționar vamal al unui stat totalitar imaginar a cărui familie e pedepsită de fiecare dată cînd varii „indezirabili” reușesc să treacă granița, am abuzat cetățeni virtuali nevinovați ca să îmi pot hrăni apropiații (și ei virtuali) și ca să evit presiunile unui stat represiv. De asemenea, crizele de succesiune repetate prin care am trecut cu dinastia mea virtuală în jocul de strategie feudală Crusader Kings 3 m-au făcut să apreciez și mai mult multiplele mecanisme politice prin care democrația liberală caută să evite haosul social și războiul civil care apar atunci cînd există mai mulți pretendenți la conducerea unui stat. Iar acestea sînt doar două exemple dintr-o lungă listă.

Experimentate cu moderație și cu fundalul cultural potrivit, jocurile video ne pot îmbogăți intelectual, moral și emoțional, în ciuda tuturor aparențelor și avertizărilor panicarde din mass-media. Adolescenții de ieri care creau jocuri video în subsolurile sau garajele părinților sînt artiștii maturi de astăzi care lucrează la producții de milioane de dolari și care conduc echipe de sute de dezvoltatori. Odată cu maturizarea creatorilor, dar și a jucătorilor, arta și subiectele jocurilor s-au maturizat și ele. În loc de divertisment simplist, astăzi putem folosi jocurile, alături de literatură, filme și alte arte mai acceptate de societatea înaltă, ca să ne înțelegem mai bine prezentul, trecutul, dar și pe noi înșine. În plus, nu multe generații au avut privilegiul să fie martorele nașterii și maturizării unei noi forme de expresie artistică. Să nu ratăm momentul!

Mihail-Valentin Cernea este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane de la ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din București.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

episcopia tulcii jpg
Ierarhi menționați în scandalul sexual cu deputatul Bălășoiu în prim-plan. Scrisoarea care poate arunca în aer BOR
Numele a patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe apar menționate într-o scrisoare adresată Patriarhului României, în care înaltelor fețe bisericești li se aduc acuzații grave de natură sexuală. Prelații se apără și spun că acuzatorul este un frustrat.
Repartitor de caldura FOTO Shutterstock jpg
Românii care stau la bloc, obligați să-și schimbe repartitoarele
Toate contoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică din blocuri vor trebui înlocuite, potrivit unei OUG publicate vineri în Monitorul Oficial.
Becali
Conference League, „căpușată“ de FCSB și CFR Cluj: Pro TV, decizie drastică după ultimele evenimente
După două etape, FCSB și CFR Cluj au depus deja armele în Conference League, fiind doar preocupate să mai „ciupească“ niște bani.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.