Jean-Lorin STERIAN: "Teatru la nesfîrşit, fără costuri" - interviu

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Jean Lorin STERIAN: "Teatru la nesfîrşit, fără costuri"   interviu jpeg

Nu te simţi ciudat că oameni străini îţi invadează spaţiul intim?

Surprinzător, nu. M-am schimbat, eram foarte refractar la genul ăsta de intruziuni în spaţiul privat şi în continuare am perioade în care nu suport prezenţa celorlalţi. Dar nu îmi ocupă foarte mult timp să pregătesc casa – am două spectacole pe lună, pentru fiecare îmi ia mai puţin de o oră, şi apoi oamenii mai rămîn maxim două ore, în funcţie de spectacol.

Ce faci în timp ce se joacă sau se repetă la tine acasă?

Mă închid într-una dintre camere şi mă uit la un film cu căştile pe urechi sau sînt atent la repetiţii, deşi nu prea îmi doresc asta, pentru că vreau să văd piesa ca un spectator obişnuit. Au fost spectacole – cum e Home 1, performance-ul Alexandrei Pirici – pe care nu le-am văzut pentru că e 1 la 1 (un performer, un spectator) şi a trebuit să plec, aşa că am stat în parc.

La ultimul spectacol, pe care îl văzusem de trei ori deja, am stat la vedere, în dormitor, în spatele scenei, cum ar veni, şi m-am uitat la un film. Se şi potrivea cu ce se întîmpla în sufragerie – actriţa crea un cadru în care spunea că locuieşte acolo de ceva timp şi îmi mulţumea că o las să locuiască în casa mea. Şi era foarte natural să stau aşa.

Cît a contat spaţiul garsonierei pentru dezvoltarea proiectului lorgean theatre?

Ştiu sigur că, după ce am început cu teatrul, am ţinut cont ca o parte din mobilă şi din lucrurile pe care mi le luam să aibă o posibilă funcţie de decor. Canapelele extensibile şi neonul, creat de Ioana Nemeş, sînt piesele de mobilier care au dus de fapt la apariţia teatrului. Chiar şi biblioteca am gîndit-o pe tot peretele pentru că se pot bate în ea pînze pictate care schimbă camera. Dar ideea de la început a rămas – performerii şi actorii trebuie să se adaptaze la ce se află aici.

Dacă ar vrea cineva să facă teatru de apartament în România, de ce ar fi nevoie? E costisitor?

Nu. În urmă cu trei ani, cînd a lovit criza şi în cultură, pe mine nu m-a afectat deloc, pentru că nu am depins niciodată de bani şi nici de criteriile astea de eficienţă. Performerii nu au fost plătiţi niciodată, mai puţin acum cînd am avut un proiect susţinut de Asociaţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Teatrul de apartament e genul de întreprindere culturală care poate funcţiona la nesfîrşit, fără să implice şi costuri. Însă mănîncă foarte mult timp – scrierea unui proiect pentru AFCN poate dura chiar o lună. Dacă aş avea un job permanent, nu cred că aş putea să fac asta.

Ce zic vecinii?

Cu siguranţă ştiu ce se întîmplă aici, dar nu am vorbit niciodată cu ei. E baba din dreapta care a fost inclusă în unele piese – uneori, cînd actorii uită unde sînt şi încep să urle în timpul reprezentaţiei, baba loveşte în perete. La Omul pubelă actorii ştiau că e posibil să apară şi, cînd a început să bată, au vorbit despre ea. Prefer să se ştie că există, dar să nu fie nici o confirmare, nu vreau să am probleme şi să trebuiască să închid teatrul din cine ştie ce motiv birocratic.

Care e bucuria supremă legată de ce s-a întîmplat la lorgean theatre?

De obicei, stau în locul în care pot să văd cît de cît spectatorii şi ştiu că sună melodramatic, dar mă uit la feţele lor şi văd o încîntare sau o bucurie de moment, care e suficientă de cele mai multe ori, e ceva mişto care mă hrăneşte. Mă mai bucur mult de fiecare dată cînd cineva îmi propune un proiect nou special pentru cadrul oferit de lorgean theatre.

lorgean theatre în 2013?

Sînt în discuţii cu performeri dansatori şi ştiu două piese dintre cele de teatru, plus nişte invitaţi străini, tot pe partea de performance. Aş vrea să fie cam doi performeri din străinătate, dacă obţin bani aş continua cu rezidenţa aici timp de o lună, pentru un actor sau un dansator. Şi mai am cîteva idei care să lărgească aria, să nu fie doar teatru, să se ajungă şi la muzică, şi la fotografie, totul legat de spaţiul domestic.

Şi îmi doresc foarte mult ca Victor Rebengiuc să facă aici Legenda marelui inchizitor, dar pentru asta trebuie să am o finanţare.

a consemnat Cătălina Miciu

Foto: Claudiu Popescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.