J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală

Cristina VOINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image

Panica morală, sentimentul de teamă generat de credința că o persoană sau un lucru amenință valorile fundamentale și bunăstarea unei comunități, există de dinainte de Internet. La mijlocul secolului trecut, America se confrunta cu amenințarea comunismului, care devenise „Panica Roșie”; apoi, prin anii ’70, cînd lucrurile s-au mai calmat, a venit un alt val colectiv de teamă și indignare, exprimat sub forma „Războiului împotriva drogurilor”. Odată cu Internetul, însă, piața panicilor morale s-a liberalizat: putem să ne alegem propria panică, pentru ca apoi să ne indignăm public și să-i pedepsim colectiv pe cei transgresivi. Iar rezultatele sînt mixte. 

Uneori, indignarea morală și sentimentul colectiv de furie pot facilita acțiunea colectivă și schimbarea socială: de exemplu, războiul Rusiei împotriva Ucrainei s-a confruntat imediat cu reacții și condamnări din întreaga lume. Exprimarea indignării morale pe platformele sociale a stimulat emergența unei solidarități cum rar s-au mai întîlnit și care s-au concretizat prin oferirea de sprijin pentru refugiați, la nivel global.

Alteori, reacțiile colective ale oamenilor împotriva unor indivizi care fac glume proaste sau susțin poziții condamnabile din punct de vedere moral sînt disproporționate și violente în raport cu transgresiunile comise. 

Cartea lui Jon Ronson, Deci ai fost umilit public, documentează cîteva astfel de cazuri. Un exemplu este cel al lui Lindsay Stone, o femeie din Statele Unite, a cărei viață a fost distrusă, aproape ireparabil, după ce a postat pe net o poză în care se preface că țipă în fața unui panou de la intrarea într-un cimitir al veteranilor care îndemna la păstrarea liniștii. Lindsay a fost hărțuită de zeci de mii de oameni online, și-a pierdut slujba, reputația, chiar prietenii și a suferit ani buni de depresie ca urmare a acestui episod. Cînd și cum degenerează acest fenomen al indignării morale în cascade ale furiei ce duc la nedreptate și cruzime?

Mecanism evolutiv

Oamenii au evoluat pentru a reacționa împotriva cruzimii și a nedreptății, ceea ce ne-a ajutat să menținem un anumit nivel de cooperare în interiorul grupului, prin descurajarea înșelăciunii. Cooperarea umană, chiar și în grupuri mari de străini neînrudiți genetic, depinde de aplicarea normelor sociale, iar această aplicare depinde, la rîndul ei, de pedepsirea celor care transgresează diverse norme fundamentale pentru grup. Așadar, dintr-o perspectivă evoluționistă, indignarea morală face parte dintr-un mecanism ce ajută la stabilirea unei cooperări complexe. 

Dar prin indignare morală nu pedepsim doar transgresiunile, menținînd astfel cooperarea la nivelul grupului. Ea mai are un rol, acela de a transmite informații despre noi înșine celorlalți membri ai grupului. Sîntem o specie hiper-cooperativă și din acest motiv informația socială, adică acea informație despre caracterele și acțiunile altora, este extrem de valoroasă. Este normal să îi studiem și analizăm pe ceilalți, să observăm cum și în virtutea căror norme acționează, pentru că informațiile pe care le obținem astfel reprezintă o resursă de încredere pentru planificarea acțiunilor viitoare. Cînd vedem că cineva încalcă o normă morală, reacționăm cu indignare. Dar cînd exprimăm indignare morală nu semnalăm numai încălcarea unui standard moral, ci transmitem, de asemenea, informații sociale rețelei noastre sociale despre cine sîntem noi cu adevărat. Cu alte cuvinte, exprimînd public indignarea morală, le semnalăm celorlalți care sînt valorile și principiile noastre și, prin urmare, le arătăm că se pot baza pe noi. 

Așadar, indignarea morală ne-a fost utilă pentru că ne-a ajutat să descurajăm viitoare transgresiuni ce ar fi împiedicat cooperarea, creînd astfel un sentiment de coeziune socială. Chiar și acum, indignarea morală poate duce la mobilizarea acțiunii colective pentru unele cauze umanitare, cum este exemplul de mai sus al războiului din Ucraina. Dar cum degenerează online uneori acest mecanism într-unul al cruzimii, care se rezumă numai la a pedepsi și a distruge viețile celor care calcă strîmb?

Pe platformele sociale, întotdeauna ne alăturăm acelor grupuri cu care împărtășim un sistem de valori și principii morale. Dacă sînt vegetariană, voi căuta grupurile de vegani și vegetarieni, nu mă voi alătura comunităților pasionate de cîrnați sau mici. Această posibilitate de a constitui foarte ușor grupuri care se afiliază în virtutea unei valori morale duce, în mod evident, la răspîndirea mult mai facilă a veștilor despre diverse transgresiuni morale în rîndul oamenilor care împărtășesc aceleași valori și la intensificarea sentimentului de indignare morală. 

Dar nu aparținem niciodată unei singure comunități online, ci sîntem parte din mai multe grupuri cu care împărtășim diverse principii și norme morale. Sîntem mai tot timpul conectați, în contact permanent cu oameni din toate colțurile lumii. Ceea ce înseamnă că online ne confruntăm cu mai multe încălcări ale normelor morale decît în media tradiționale. Această densitate mare de informații morale ar putea explica de ce rețelele sociale declanșează conflicte morale atît de puternice între grupuri, conflicte care duc la indignare morală. Nu numai că online avem mai multe pretexte de indignare, ci devine și mult mai puțin costisitor să o exprimăm.

Exprimarea indignării morale în viața reală este costisitoare, deoarece expune indivizii la represalii. Dar online nu există costuri de răzbunare. După ce scriem sau distribuim o postare în care condamnăm sau atacăm pe cineva, ne putem deconecta; astfel, eliminăm ușor posibilitatea confruntării cu cel pe care încercăm să îl pedepsim. Prin scăderea costurilor de exprimare a indignării, dar și a celor de represalii, platformele de social media favorizează indignarea morală. 

Densitatea încălcărilor normelor morale pe care le întîlnim online este atît de mare, iar noi ne indignăm atît de des, încît psihologii au început să vorbească despre outrage fatigue. Această „oboseală” apare atunci cînd avem de-a face cu prea multe abateri morale care necesită atenția noastră și, ca urmare, simțim epuizarea și apatia, ceea ce scade intensitatea emoțiilor trăite. Mai mult, ne pierdem rapid interesul pentru evenimentul pe care l-am condamnat și nici nu prea ne batem capul cu consecințele acțiunilor noastre. Știm doar că ceva este scandalos, că trebuie să reacționăm și să trecem mai departe, la următorul eveniment care merită indignarea noastră. 

Supraîncărcarea semnalelor morale creează o povară cognitivă care împiedică înțelegerea mai profundă a fenomenelor cu care ne confruntăm. Acest mod de a fi online nu este un bug, o eroare, ci o caracteristică structurală aleasă și atent implementată de proprietarii platformelor sociale. Nu reacționezi, nu ești recunoscut de ceilalți, nu faci parte din joc! De aici și prevalența indignării morale pe platformele de social media.

image

Moral & digital

Cum se ajunge însă de la indignare morală față de ceea ce percepem drept o transgresiune la acele reacții colective exagerate care ajung să distrugă viața transgresorilor? Pe net, chiar și rolul pedepsei se schimbă. În mediul virtual sîntem departe de suferința pe care o provocăm celor pe care îi pedepsim prin indignarea noastră. Pare că, atunci cînd scriem un comentariu sau dăm un share la o postare care condamnă, nu facem un rău direct, ci, dimpotrivă, contribuim la corectarea unei nedreptăți. La urma urmei, cuvintele nu ucid. 

Problema este că aceste reacții ale indignării morale vin în valuri, se viralizează și angrenează uneori sute de mii de oameni împotriva unui singur individ care a făcut o greșeală. Online, răul este cumulativ: poate că o singură reacție împotriva unei mici transgresiuni nu poate face rău, dar cînd sute de mii de oameni intră în hora urii, consecințele pot fi devastatoare. Nu ne gîndim niciodată dacă persoanele pe care le condamnăm chiar merită tot ceea ce li se întîmplă, nu ne gîndim dacă pedepsele pe care le aplicăm sînt proporționale cu transgresiunile și nici nu vrem sau nu avem capacitatea de a vedea cît de distructivă poate fi puterea noastră colectivă. 

Sîntem ușor păcăliți de platformele sociale: avem nevoie de aprobarea celorlalți și de reputație, ne lăsăm ademeniți de algoritmi care promovează conținuturi care ne inflamează, vrem să dovedim public calitatea noastră morală prin pedepsirea celor pe care îi percepem ca nedrepți; cu atîtea lucruri de făcut, e de înțeles că nu mai avem timp să ne gîndim la justificarea și efectele acțiunilor noastre. Platformele sociale creează un fel de „ceață morală” care ne orbește și ne face să nu mai vedem tot răul pe care îl provocăm încercînd să corectăm diverse nedreptăți. 

Dar totul nu este pierdut. Problemele lumii digitale se reduc, de fapt, la lipsa reflecției, mai ales morale, și a controlului asupra propriilor reacții. Așa cum ne îndeamnă și Aristotel în Etica nicomahică, trebuie să încercăm, toată viața, să găsim justa măsură în toate reacțiile și acțiunile noastre și chiar: „și în afecte, şi în tot ce are tangenţă cu ele, există o cale de mijloc; indignarea, la rîndul ei, este linia de mijloc între invidie şi răutate, sentimente legate de plăcerea sau durerea generate de ceea ce se întîmplă celor din jur” (1108b). 

Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.

Cristina Voinea este cercetătoare la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg

Adevarul.ro

Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mutu
Chindia Târgoviște - Rapid București 2-1. Giuleștenii bifează al doilea eșec în ultimele 3 etape
Debut cu succes pentru Toni Petrea pe banca Chindiei Târgoviște. Rapid a pierdut 3 puncte importante în lupta la titlu și s-a distanțat față de liderul Superligii, Farul Constanța.
facturi
Facturi mai mici la curent și gaze: 15 sfaturi practice de la specialiști
Românii își pot reduce facturile la energie electrică și gaze naturale dacă aplică 15 recomandări de economisire a energiei, ce pot fi puse în practică la nivel individual și instituțional.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia