Iubeşte-ţi aproapele (dacă nu diferă prea mult)

Claudiu D. TUFIŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Iubeşte ţi aproapele (dacă nu diferă prea mult) jpeg

Începusem să scriu o primă variantă a acestui text, cu o poveste de genul „un preot, un rabin şi un imam intră într-un bar“. Aş fi continuat cu toleranţa faţă de alte religii, aş mai fi adăugat o pildă ici, o povaţă colo şi apoi aş fi încercat, împăciuitor şi tolerant, să atrag atenţia asupra problemei intoleranţei în România.

Am luat, însă, o pauză şi, frunzărind ziarele, am aflat cum un senator – care este nu numai membru al PNL, ci şi membru al Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi – a declarat că „homosexualii sînt doar nişte oameni bolnavi“, în timp ce un deputat al PC le recomandă homosexualilor „să meargă mai des la psiholog“. Aceste noi informaţii au avut trei efecte semnificative: 1) au reuşit să mă enerveze (dovadă că ura dăunează sănătăţii), suficient de mult încît 2) să arunc ciorna primului text şi 3) să scriu un nou text, bazat pe îndemnul lui Karl Popper de a ne rezerva, în numele toleranţei, dreptul de a nu tolera intoleranţii.

Da, îmi rezerv dreptul de a-i considera pe cei doi politicieni intoleranţi. Adevărata problemă, însă, este că cei doi nu sînt unici. Ei reprezintă, de fapt, o mare parte a românilor. Indiferent de stereotipurile pe care le au despre ei înşişi, românii sînt un popor mai degrabă intolerant. Folosind unul dintre modurile standard de a măsura toleranţa/intoleranţa, date din 2012 arată că mai mult de jumătate dintre români (55%) manifestă intoleranţă faţă de homosexuali. Să presupunem că putem oferi o explicaţie pentru intoleranţa faţă de acest grup, în condiţiile în care românii sînt un popor puternic bisericos. Şi mă opresc aici cu acest exemplu, pentru că spiritele se inflamează rapid cînd vine vorba despre drepturile minorităţii LGBT. Mă minunez, însă, de aroganţa de care dau dovadă cei care se opun protejării drepturilor homosexualilor, mai ales dacă mă gîndesc că, doar în ultimele două luni, Franţa şi Irlanda au decis să extindă drepturile acordate minorităţii LGBT.

Cum mai putem explica, însă, faptul că un român din trei este intolerant faţă de unul, două sau chiar trei grupuri ce sînt doar vag diferite (persoane de altă rasă, persoane de altă religie sau persoane care vorbesc o altă limbă)? Biserica te îndeamnă să îţi iubeşti aproapele, fără a adăuga o notă de subsol în care defineşte aproapele în mod restrictiv.

Mai mult, cum putem explica faptul că românii care se declară creştini ortodocşi sînt, de regulă, mai intoleranţi decît românii protestanţi sau catolici? Sînt creştin ortodocşii mai intoleranţi pentru că aşa sînt învăţaţi la biserică sau sînt mai intoleranţi din cauză că reprezintă grupul religios majoritar?

Din fericire, există date comparative care măsoară toleranţa diferitelor popoare faţă de grupuri minoritare, astfel încît avem mai multe informaţii care ne permit să descifrăm care dintre cele două răspunsuri are o putere explicativă mai mare. În treacăt fie spus, interesul pentru tema toleranţei este determinat de faptul că toţi cei care analizează tranziţiile democratice subliniază importanţa pe care toleranţa o are pentru stabilitatea noilor democraţii.

Ce vedem dacă ne uităm la vecinii noştri europeni? La un prim nivel, fără a distinge între grupurile religioase, vedem că toleranţa este practicată în ţările din vestul şi nordul Europei, în timp ce în sud şi în est, valorile acesteia nu au fost pe deplin adoptate. Olandezii, germanii, elveţienii şi englezii sînt mai toleranţi faţă de cei care sînt diferiţi, decît cei din Cipru, Bulgaria, Turcia, România sau Moldova.

Dacă analizăm toleranţa în funcţie de religie, putem observa că, în ţările în care reprezintă religia majoritară (Bulgaria, România, Republica Moldova, Serbia, Ucraina), creştin ortodocşii sînt ceva mai intoleranţi decît cei de alte religii. Din păcate, toate aceste ţări sînt foste ţări comuniste din estul Europei, astfel încît ele nu oferă suficiente informaţii pentru a găsi factorul „vinovat“ de intoleranţa acestui grup. Musulmanii din Europa sînt, în general, la fel de toleranţi ca şi alte grupuri religioase. Există, însă, şi ţări unde contextul creşte nivelul de intoleranţă al musulmanilor: Cipru, Serbia sau Turcia. În cazul catolicilor, naţionalitatea şi statutul de majoritar/minoritar sînt mai puţin importante: catolicii englezi sînt aproximativ la fel de toleranţi ca cei din Spania, Italia, Polonia sau Olanda.

Această scurtă privire peste nivelul general al toleranţei diferitelor grupuri religioase de-a lungul şi de-a latul Europei arată că nivelul de toleranţă al unei ţări depinde, într-o oarecare măsură, de componenţa religioasă a ţării şi de gradul de omogenitate religioasă. Dar nu aceştia sînt principalii factori explicativi. Nivelul de toleranţă faţă de celălalt depinde în mult mai mare măsură de istoria şi de cultura unei societăţi. Toleranţa faţă de ce e diferit este o trăsătură ce se transmite din generaţie în generaţie. Democraţiile stabile din vestul Europei au învăţat acest lucru cu mult timp în urmă. Noi, cei din est, trebuie să mai luptăm pînă vom învăţa că diferenţa este cea care face ca viaţa să merite să fie trăită.

P.S.: Pentru că nu ar fi frumos să vă las cu bancul început şi neterminat, iată şi continuarea: „Cei trei se aşază la o masă şi încep să discute despre numărul din ce în ce mai mic al celor care participă cu regularitate la slujbele săptămînale.“

Claudiu D. Tufiş este sociolog, lector la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Cea mai recentă lucrare publicată: Learning Democracy and Market Economy in Post-Communist Romania.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.