Istorie, ideologizare și părerism în România actuală

Dorin DOBRINCU
Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Istorie, ideologizare și părerism  în România actuală jpeg

Societățile trecute sînt, cel mai adesea, greu de înțeles de către oamenii contemporani. Motivele sînt diverse. Pentru comunitățile mai vechi avem surse puține, disparate, uneori doar cîteva izvoare scrise, alteori deloc, de regulă ceva mai multe urme arheologice. În cazul societăților mai apropiate de noi, sursele se înmulțesc, pentru cele din ultimele secole devenind chiar strivitoare cantitativ. Însă și lumile de demult, și cele apropiate sînt deseori abordate cu lentile culturale care pot deforma înțelegerea istorică. Investigarea trecutului necesită cunoștințe teoretice, înțelegerea contextului mereu schimbător și, în plus, numeroase competențe, de la limbile vechi, dispărute, pînă la paleografiile în care au fost scrise documentele, de la credințele religioase pînă la practicile culturale dispărute. Luînd în considerare toate acestea, nu este întîmplătoare înmulțirea specialiștilor în studii istorice, nu neapărat doar istorici – deși în primul rînd aceștia –, ci și antropologi, sociologi, filologi etc.

Însă în ultimele decenii, în condițiile accesibilității la mijloacele de comunicare, mai ales în mediul online, se produc și se difuzează tot mai multe opinii stranii cu privire la trecut. Fie că este vorba de perioade foarte vechi, fie de cele mai apropiate de noi, părerile celor care nu au nici un fel de expertiză istorică sînt tot mai insistent expuse public. Exprimarea opiniei pare să fie posibilă pentru oricine are acces la Internet, prin accesarea facilă a unor pagini de informare populară. Diletantismul cu privire la trecut – adeseori arogant, agresiv – intră în casele, în mințile oamenilor îndeosebi prin intermediul revistelor și cărților de proastă calitate, al unor televiziuni mai mult sau mai puțin nișate, iar în ultima vreme prin diversele canale online, website-uri și pagini de Facebook. Opinia pare să primeze în fața cunoașterii dobîndite cu efort, în timp, prin recursul la instrumente profesionale care nu sînt la îndemîna oricui, cum aminteam mai sus. Reflecția istorică pare (auto)exilată în lumea profesioniștilor.

Voi oferi doar cîteva exemple care privesc ofensiva părerismului în materie de istorie, cu referire la spațiul public românesc. Ele sînt suficiente însă pentru a înțelege importanța opiniei avizate și de bună credință în fața acțiunii concertate a unor ideologii mai vechi sau mai noi, a propagandei grosiere sau rafinate, ori pur și simplu a părerilor exprimate cu nonșalanță de persoane fără expertiză.

Nemulțumiți de o istorie care le pare dureros de modestă, unii autori români – și publicul lor – s-au refugiat într-un trecut răstălmăcit sau uneori inventat de-a dreptul. În special perioada de început a istoriei scrise a acestui spațiu a căzut victimă teoriilor care nu au nici o legătură nu doar cu realitatea istorică, cu sursele verificabile și puse într-un cadru larg, dar deseori nici măcar cu bunul-simț. Astfel, aflăm că dacii vorbeau o limbă care era de fapt latina, că de la ei au învățat-o romanii, că unele dintre marile realizări ale antichității ar fi fost făcute aici, că sub Bucegi ar exista închipuite realizări inginerești vechi de mii de ani. Nici un istoric nu vehiculează astfel de teorii. Acestea sînt exclusiv rodul fanteziei unor oameni care au alte profesii – medici, generali ieșiți de mult la pensie, realizatori de emisiuni TV etc. – și care par să-și fi găsit un rost prin proiectarea în trecut a unor fantezii personale și de grup. Și care sînt prilej de glume din partea celor înzestrați cu spirit critic și umor.

Pentru perioadele medievală și modernă, situația se complică, din motive care țin de existența unor surse diversificate, dar și de o cunoaștere elementară ceva mai bună în rîndul publicului. Fanteziile nu mai circulă neîngrădit ca în lumea dacomanilor. Însă ele se regăsesc în forma suprainterpretărilor inclusiv între istorici, cu atît mai mult cu cît servesc și unor scopuri propagandistice. Aș aminti aici inventarea unui soi de primordialism etnicist, în formula „națiunea română medievală“, sub influența unor teorii romantice, reciclate în anii național-comunismului, considerarea unor călugări sau domnitori moldo-valahi obscuri drept egali, dacă nu superiori unor gînditori sau principi occidentali care au marcat civilizația europeană. Aceste expresii actualizate ale protocronismului circulă în condițiile în care punerea în context și comparația adecvată cu ceea ce s-a întîmplat în alte spații par să fie ignorate din motive ideologice. Prin intermediul unor canale media sau al unor structuri educaționale, inclusiv de nivel mediu, teoriile amintite – și multe altele – au o anume circulație în straturi populare, unde se caută evadarea dintr-un prezent marcat de frustrare.

Vehicularea unor opinii fără fundamente este vizibilă și în privința istoriei recente. În ultimele două decenii au fost mai multe scandaluri publice legate de afirmațiile unor oameni politici cu referire la dictaturile de la jumătatea secolului trecut, la cel de-al Doilea Război Mondial și la comunism. Spre exemplu, unii au negat de-a dreptul existența Holocaustului în România ori au făcut comparații inacceptabile, alții s-au răfuit public cu figuri simbolice ale istoriei României contemporane ori au făcut dese referiri la Justiția actuală ca la una stalinistă și au minimalizat tragediile provocate de regimul comunist.

Însă părerismul pe teme de istorie recentă și relativizarea unor subiecte altminteri grave sînt prezente nu doar între cei care nu au formal studii sau competențe istorice, ci și între cei care le au, adică între istorici, între academici, fie că este vorba de universitari sau de cercetători din institutele specializate, din muzee sau arhive. S-au înmulțit comparațiile între cercetările judiciare și procesele în cazuri de corupție din România actuală cu anchetele și procesele din perioada comunistă. Ceea ce pentru orice om cu o minimă cultură istorică este inacceptabil.

Într-o lume în care informația circulă tot mai repede, părerile despre trecut ajung să se substituie reconstituirii riguroase a faptelor și analizei contextualizate. Uneori este vorba de ignoranță, iar daunele produse în spațiul public mai pot fi remediate dacă există bună credință. Grav este însă cînd opiniile de acest fel sînt produse explicit pentru a manipula, sînt difuzate de structuri politice sau de media-propagandă, pentru care cunoașterea istorică bazată pe cercetare nu contează. 

Dorin Dobrincu este istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iași.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.