-isme mici şi salvatoare pentru fiecare

De la bun început ar trebui să fac două precizări: salvarea, indiferent ce-ar însemna ea, mi se pare a fi în primul rînd una personală. Nu te salvezi în gaşcă, la grămadă, beneficiind de atuul mediei convenabile a unui grup din care ai ajuns să faci parte. Dimpotrivă, salvarea ar trebui să vină din suma alegerilor pe care le faci. A doua: nu am în vedere ideologii politice, ci ideologii aplicabile politicii personale. Dacă politica este arta bunei ocîrmuiri a unei cetăţi, să ne-nchipuim că fiecare dintre noi este un polis şi să vedem ce soi de ideologii s-ar potrivi guvernării eficiente şi salvatoare a trupului, minţii şi sufletului nostru.

● -ismele trupului

Ai cîteva kilograme în plus („cîteva“ e doar un fel de-a spune, de fapt cîntarul fuge de frică din calea ta), e timpul pentru acţiune – aplică ideologia simplă a dietismului. Treci de la Atkins la regimuri disociate via dieta mediteraneană. Poţi afla, de pildă, de la Mihaela Bilic că Sănătatea are gust. Sau sari direct la raw-veganism, călăuză fiind Ligia Pop şi ale ei reţete fără foc. Ideea e simplă, ai grijă ce mănînci, cum combini produsele, la ce ore dai curs impulsurilor digestive, de unde provin alimentele, ce conţin. Bio să fie. În doi timpi şi trei mişcări, trupul pe care-l vei avea va fi unul numai bun de pus pe copertele revistelor şi să fie privit lung, admirativ.

Ai tot felul de afecţiuni şi vrei să înţelegi mai bine cum funcţionează organismul uman sau felul în care lovesc bolile de tot felul? Devii adept al Ozismului – nu, nu are de-a face cu povestea lui Dorothy, curcubeul, sperietoarea de ciori sau leul, ci cu reputatul medic, autor şi prezentator TV Mehmet C. Oz. Îi vei urmări emisiunile febril, vei citi, cu creionul în mînă, cărţile din seria Tu. Ghid de funcţionare şi vei descoperi lumea interesantă a propriului corp, păstrînd o igienică detaşare faţă de orice impuls către ipohondrie. Cît despre sex, el în sine poate deveni o ideologie, atîta vreme cît rămîi cu picioarele pe pămînt şi nu ai de gînd să iei parte la un casting organizat de Lars von Trier pentru un ipotetic Volume 3.

● -ismele minţii şi ale sufletului

Aşa cum pentru echilibrul trupului şi buna lui funcţionare există unele reguli precise, şi pentru liniştea cugetului sînt unii paşi necesari. Iar dacă nu eşti un credincios practicant al unei anumite religii, există întotdeauna alternative. Fie te poţi refugia în scrierile încurajatoare ale autorilor motivaţionali, în cărţile, prelegerile sau conceptele unor psihologi celebri ori, pur şi simplu, într-un fenomen cum este The Secret. Fie poţi alege calea iluminării spirituale, cu aure şi clarvăzători, cum e-n Occident, cu nirvana, Chi, ori eliberare spirituală, ca-n Orient.

Ideologiile se nasc instant, fără greutate, în funcţie de autorii, promotorii sau mentorii lor. Cel sau cea care-ţi aduce echilibru, prosperitate, succes, împăcare sau elevare spirituală capătă rol de radical dinaintea sufixului -ism. Şi astfel iau naştere napoleonhill-ismul (de la care afli cel mai scurt drum De la idee la bani), eckharttolle-ismul (ai cărui adepţi trăiesc Puterea prezentului şi aud cum Liniştea vorbeşte), jacquessalomé-ismul (ideologie salvatoare care se traduce prin Curajul de a fi tu însuţi), rimpoche-ismul (deprinzi Bucuriile înţelepciunii), rhondabyrne-ismul (o ideologie Secretă).

● -ismele care lucrează pentru un Minister al Fericirii personal

Mulţi au ridicat din umeri a mirare sau au privit cu multă circumspecţie anunţul conducerii venezuelene potrivit căruia la sfîrşitul anului trecut lua naştere un Minister al Fericirii. Sigur că e o perdea de fum, sigur că regimul condus de Nicolas Maduro nu e o (r)evoluţie, pe lîngă cel al lui Hugo Chávez, dar o asemenea instituţie nu este una absurdă în sine. Dimpotrivă, în fiecare dintre noi, ca indivizi, un asemenea minister funcţionează, iar printre principalele atribuţii se numără tocmai adoptarea acelor ideologii salvatoare, acele -isme care te fac mai sănătos, mai slab (ori mai gras, după caz), mai atrăgător, mai mulţumit de ceea ce realizezi, mai încrezător, mai capabil de o viaţă socială şi personală împlinită.

Ideologiile salvatoare nu sînt nici puţine, nici singure, acţionează mînă-n mînă, pe faţă, sub atenta coordonare a unei autorităţi care veghează asupra fericirii personale mai abitir decît regele Bhutanului, ţară în care există o comisie guvernamentală special instituită pentru a urmări bunăstarea supuşilor.

O ultimă particularitate. Ideologiile salvatoare personale nu sînt nici limitate, nici nu încetează să se nască. Tocmai în asta stă secretul lor, sunt de o mobilitate exemplară, nu au de-a face cu anchilozările altor epoci şi reuşesc să ţină pasul cu ritmul fulgerător al unei vieţi care pare a se scurge pe fast forward. Rezultatul e simplu: oameni mai sănătoşi, mai supli, mai împliniţi, mai echilibraţi, mai fericiţi, mai sociabili. Iar atunci cînd un om, zece, o mie se salvează, fizic şi spiritual, prin mici -isme de tot felul, şi salvarea colectivă are o şansă. 

Iren Arsene este cofondator şi director general al Editurii Curtea Veche.