Invitaţie pe o insulă

Ovidiu COVACIU
Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Invitaţie pe o insulă jpeg

La începutul anilor 2000, mă plimbam prin oraş cu un prieten, cînd, în faţa noastră, cineva se apleacă şi culege de pe jos un inel de aur. Uimit, se întoarce către noi şi ni-l oferă, desigur, la preţ de nimic. Eu am fost tentat, prietenul meu mi-a făcut semn să trecem mai departe. Ulterior mi-a spus că a mai văzut tehnica asta înainte şi n-are încredere. Desigur, era un truc, o podoabă vopsită vîndută la suprapreţ, ca şi cum ar fi inel de aur. Metodă bună de a lua banii credulilor. În acel moment mi-am reamintit multe lecţii primite de-a lungul vieţii, în care merita să fi precaut în loc să crezi fără să cercetezi în detaliu.

În 2009, eram expus la atît de multă informaţie falsă, încît atitudinea mea constantă de opoziţie şi corectare a început să-mi irite colegii şi prietenii.

După al 12-lea e-mail re-re-redirec­ţionat către mine şi trimiterea unui răspuns care explica de ce conţinutul este fals, oamenii au încetat să-mi mai trimită astfel de mail-uri. Pe de altă parte, resursele pe care le foloseam pentru a explica de ce unele poveşti erau false nu existau în limba română. Şi atunci mi am dat seama de ocazia de a-mi testa capacitatea de a scrie şi a compune texte pe care cei care au nevoie de informaţie să le înţeleagă. Aşa mi-am deschis blog-ul, numit „Insula îndoielii“ (www.insulaindoielii.ro), vrînd să sugerez un loc în care regula „crede şi nu cerceta“ nu este validă. În schimb, există alte reguli precum: „Afirmaţiile extraordinare necesită dovezi extraordinare“.

De ce am făcut acest lucru? Pentru că mă consider capabil să mă documentez. Expunerea la un pic de educaţie ştiinţifică în facultate şi la aşa-numita mişcare sceptică din afara României mi-au dat instrumentele pentru a nu mai crede absolut orice informaţie circulă prin mass-media şi Internet.

Am dedicat ultimii şapte ani promovării unei idei a cărei necesitate este evidentă tuturor celor dezamăgiţi de spectacolul politic, de starea media şi de nivelul de informaţii false care, desigur, circulă nestingherite.

În lumea scepticismului există nişte ţinte uşoare. Astrologia, homeopatia, aparatele de energie infinită sînt, toate, idei care, deşi populare, au foarte puţine dovezi ştiinţifice şi sînt de cele mai multe ori păcăleli sau metode de a lua bani de la cei creduli. Sînt tolerate şi întîlnite în diverse forme în fiecare zi, dar rareori rănesc pe cineva, chiar dacă există cazuri.

În schimb, cînd vine vorba despre vaccinare, lucrurile nu stau chiar aşa. Vaccinarea chiar este importantă, esenţială, fundamentală pentru o societate funcţio­nală. Cînd o mare parte a populaţiei refuză vaccinarea se întîmplă lucruri grave. Precum cele şase decese din acest an. Precum cele peste 80 de cazuri de tuse convulsivă de anul trecut.

Observînd acest trend încă din 2012, am început să scriu despre vaccinuri şi să încerc să prezint informaţia aşa cum o înţelegeam eu. Citind o carte antivaccin şi căutînd să confirm datele din sursele menţionate de aceasta, am descoperit un noian de conspiraţii într-atît de complexe, încît părea că vaccinurile sînt vinovate pentru toate bolile lumii – indiferent dacă bolile astea sînt recente sau sînt mai vechi decît piramidele.

În urma interesului asupra vaccinării am scris multe articole, am urmat cursuri dedicate medicilor pentru a înţelege detalii care altfel nu sînt disponibile publicului larg, am citit cîteva cărţi legate de istoria medicinei, am construit relaţii cu profesioniştii din sănătate şi în cîteva ocazii chiar am prezentat în faţa lor.

Sînt mereu întrebat de ce mă implic. De ce mă interesează aşa de tare, de ce în mod special vaccinarea, mai ales cît timp încă nu am copii. Şi e greu de explicat în puţine cuvinte. Mi-am ţinut nepoata în braţe cînd avea doar cîteva ore de viaţă. La fel cu copiii prietenilor noştri. Am văzut acele vieţi fragile gîngurind şi avînd încredere în mine, în noi, în adulţii din jurul lor.

Cum aş putea tolera o ideologie care nu are ca rezultat decît moartea unor copii nevinovaţi? Cei cinci copii morţi anul acesta de rujeolă s-au îmbolnăvit pentru că erau prea mici pentru a primi vaccinul care îi putea proteja. Adică au murit din cauza celor din jurul lor care i-au expus la o boală căreia nu i-au rezistat fără vaccin.

Acoperirea vaccinală în România este dramatică. Dintr-o combinaţie de factori în care are un rol important şi faptul că Ministerul Sănătăţii nu reuşeşte să cumpere la timp vaccinuri. Dar şi faptul că există o mişcare consistentă care militează pentru nevaccinare. O mişcare care controlează grupuri, site-uri, pagini de Facebook şi include persoane publice, aşa-numiţi medici, precum şi oameni politici. Toţi aceştia profită de creşterea unei atitudini antivaccin şi se asociază fără vreo ruşine cu o ideologie responsabilă de decese în întreaga lume.

Există o nişă în cadrul mişcării antivaccin care s-a opus ideii de vaccinare încă de la început. Motivele au fost diverse. Unele sînt acum moral reprobabile, de exemplu „intervenim în planul lui Dumnezeu“ (da, într-o vreme mişcarea antivaccin numea moartea copiilor un lucru bun pentru că asta era voia Domnului). Între timp, argumentele s-au schimbat. Acum ne spun fără vreo urmă de îndoială că vaccinarea cauzează autism, în ciuda faptului că pînă şi organizaţiile pentru copiii autişti refuză o astfel de asociere şi există nenumărate cazuri de copii autişti care n-au fost vaccinaţi.

Aceleaşi grupuri propovăduiesc multe alte teorii care sînt anulate de descoperiri ştiinţifice şi considerate ilegale şi periculoase pe tărîmuri mai vestice. Toate acestea se împrăştie generos în ţara noastră, fără vreo selecţie, limită legală sau vreo informare oficială asupra pericolului.

E trist şi uneori amuzant să văd acuzaţiile pe care antivacciniştii le aduc tuturor. Statului, companiilor farmaceutice, mie şi celor care încearcă să informeze părinţii despre necesitatea vaccinării. Că sîntem plătiţi, că sîntem direct interesaţi de vînzarea unor vaccinuri. Doar că vaccinarea reprezintă cam 1% din cifra de afaceri a companiilor farmaceutice în România. Chiar şi la nivel global, cifrele nu depăşesc 5% din profit. E o paranoia continuă din partea unor oameni care nu au legătură cu subiectul, dar reuşesc cumva să sperie mii de părinţi.

Şi uneori chiar profită de pe urma fricilor şi angoaselor pe care tot ei le-au indus. În ultimele luni am urmărit fascinat cum un nutriţionist (o profesie pe care o poţi practica după cîteva cursuri de week-end) a devenit o persoană cunoscută în cercurile antivaccin locale. Argumentele lui? Opinii personale, pentru că cea mai sumară studiere a literaturii ştiinţifice i-ar arăta oricui informaţia corectă. Dar părinţii cu diverse afecţiuni îl caută pentru că au auzit de bine despre el. Şi le spune că vaccinurile sînt rele, evident. După care le vinde următoarele: consultaţie – 200 de lei, analiza firului de păr (complet inutilă) – 400 de lei, cartea proprie – 100 de lei.

În alte părţi apar alţi profitori. Cineva vinde uleiuri esenţiale. Altcineva – cursuri de homeopatie. Mai sînt persoane care fac conferinţe, uneori pe gratis, alteori nu. În unele cazuri se cer donaţii pentru diverse acţiuni.

Acest gen de întîmplări sînt comune. Oamenii tentaţi de conspiraţii şi mistere, de tratamente alternative, de soluţii miraculoase sînt doar o piaţă de exploatat. Şi există ­mulţi oameni care îi exploateaza intens. E şi greu să-ţi dai seama dacă cei care le vînd sînt cu adevărat convinşi sau doar nişte şarlatani.

Ne putem feri de informaţie falsă, de decizii greşite şi de tratamente periculoase dacă urmăm reguli simple de informare şi ne dezvoltăm gîndirea critică. Nu pot decît să sper că vom deveni cu toţii mai raţionali. În general, dacă ceva pare prea frumos pentru a fi adevărat, fiţi sceptici. 

Ovidiu Covaciu este autorul blog-ului Insula îndoielii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Polata de la Berzasca  Foto DRDP Timișoara (1) jpg
Cum arată polata construită în Clisura Dunării. Șoseua spectaculoasă din Porțile de Fier, protejată de căderi de stânci
Cel mai riscant sector al șoselei de pe Clisura Dunării este pus în siguranță. În ultimii ani, mai multe căderi stânci au creat mari probleme șoferilor care tranzitau drumul național ce însoțește Dunărea pe cea mai spectaculoasă porțiune a sa.
Sarmizegetusa regia  Foto Administrația Sarmizegetusa Regia (8) jpg
Dacii au construit cel mai rezistent drum pavat din România. Cât va costa restaurarea lui, după două mii de ani
Cel mai vechi „drum pavat” din România, construit de daci la Sarmizegetusa Regia, va fi restaurat. Construcții asemănătoare monumentului, dar mai reduse ca dimensiuni, se găsesc și în alte două cetăți dacice.
saracie sate vaslui
Copiii de la sat, tot mai flămânzi și mai săraci. Cum putem eradica sărăcia? Explicațiile unui analist economic
Un sfert dintre copiii care trăiesc în mediul rural se culcă seara flămânzi, arată raportul, intitulat "Bunăstarea copilului din mediul rural", realizat de World Vision România. Iar asta pentru că părinții lor sunt prea săraci și nu au suficienți bani pentru mâncare.
alimente sanatoase jpg
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
vot diaspora  Foto Facebook jpg
Cum pot influenta voturile din diaspora rezultatele alegerilor? Analist: „Oamenii cred cǎ sunt victimele unei conspirații "
Votul din diaspora română a influențat în mod semnificativ alegerile prezidențiale din România în trecut, iar în 2024 se preconizează ca acesta să joace un rol crucial în rezultatele finale.
Ceausescu facebook jpg
Imagini demult uitate! Cum verifica Nicolae Ceaușescu magazinele de pâine și alimentarele din Capitală. Nimeni nu mișca în fața dictatorului
Regimul comunist în care au trăit românii a fost unul foarte strict, ba chiar sever. Nicolae Ceaușescu aplica măsuri usturătoare în ceea ce privea stilul de viață al cetățenilor și nu numai. Dictatorul controla la sânge produsele existente în alimentarele din țară.
Pitic de grădină făcut în totalitate din droguri Foto Politie Basisteam Dongemond   Facebook jpg
Pitic de grădină făcut în totalitate din droguri, descoperit de polițiști în Olanda. Poliția: „Gnomul a fost vizibil uimit”
Polițiștii din Olanda au descoperit în timpul unor percheziții un pitic de grădină, care cântărea aproape două kilograme și care era făcut în totalitate din MDMA. „Din când în când întâlnim lucruri speciale”, a transmis, vineri, poliția din Dongemond.
Alegerile în Timișoara. FOTO Inquam Photos / Cornel Putan
Cum au votat românii la prezidențiale, din 1990 și până în prezent. Numărul alegătorilor a crescut, interesul a scăzut| ANALIZǍ
În 24 noiembrie 2024, la primul tur al Alegerilor Prezidențiale, sunt așteptați la urne aproape 19 milioane de alegători, în țară și în străinătate. Deși numărul votanților a crescut în ultimii 34 ani, interesul românilor pentru alegeri a scăzut, conform statisticilor.
Vreme insorita de iarnă  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL jpg
Cum va fi vremea duminică, în ziua alegerilor prezidențiale. Meteorolog ANM: „O să avem decor de iarnă”
Duminică, 24 noiembrie 2024, românii sunt așteptați să voteze în primul tur al alegerilor prezidențiale. Potrivit meteorologilor, în unele zone montane, localnicii se vor putea bucura de razele soarelui și decoruri autentice de iarnă.