Invitaţie la întîlnirea cu reportajul polonez

Maja WAWRZYK
Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Ca şi cum ai mînca pietre – crime de război în Munţii Herţegovinei jpeg

Agonia imperiului, Abanos, Călătorind cu Herodot, Şahinşahul sînt titluri ale cărţilor traduse şi publicate în limba română, graţie cărora cititorul din România a putut cunoaşte creaţia lui Ryszard Kapuscinski (1932-2007). Remarcabilul reporter este, alături de Stanislaw Lem, autorul polonez cel mai frecvent tradus. Jurnaliştii polonezi de astăzi care scriu reportaje îl numesc „cel mai mare din profesia lui.“ Cînd explică propria lor pasiune pentru acest gen, citează cuvintele maestrului „cu toţii ştim puţine despre toate“, adăugînd că una dintre căile de a ajunge să ştim mai mult este reportajul.

Împreună cu revista Dilema veche, am dori să prezentăm cititorilor români fenomenul reportajului polonez contemporan. S-ar părea că popularitatea neobişnuită a acestui gen, în Polonia, se datorează, pe de o parte, fenomenului Kapuscinski însuşi, iar pe de altă parte – curiozităţii înnăscute a omului pentru lume, căci fiecare reportaj citit reprezintă o bucăţică de lume într-o pilulă.

În anul 1997, Gazeta Wyborcza, cotidianul de cea mai largă audienţă din Polonia, a început să publice săptămînal un supliment special, intitulat Duzy Format (Format Mare), cuprinzînd reportaje literare. Primul număr al acestui supliment conţinea un scurt manifest pentru reportaj, care suna astfel:

„Reportajul este, de fapt, un nonsens. Este lent. Reporterul care vrea să relateze un eveniment important urmăreşte cu disperare cum ştirile de seară şi primele pagini ale ziarelor îi devoră subiectul bucată cu bucată. Reportajul nu este doar întîrziat, ci şi imobil şi orb, dacă e să-l comparăm cu ceea ce reuşeşte să facă imaginea televizată, vie. Costă mult. Presupune deplasări în delegaţii şi cheltuieli neprevăzute dintre cele mai diverse, uneori dificil de contabilizat. Naşterea lui este un proces de durată. Productivitatea reporterilor este, în general, deznădăjduitor de scăzută în raport cu productivitatea altor jurnalişti. Ocupă foarte mult loc, măsurat în presă cu greutatea lui în aur. Uneori este problematic din punct de vedere moral. Cu cît este mai bun, cu cît îşi prezintă eroii într-un mod mai autentic, cu atît dă naştere mai multor probleme.

De acest nonsens public se preocupă Gazeta Wyborcza din chiar momentul apariţiei sale. În acest demers, ziarul găseşte sprijinul extraordinar, impresionant, al cititorilor. În mod evident, reportajul spune mai mult decît informaţia, fie ea şi susţinută de imagine, şi o face altfel decît jurnalismul. Poate satisface nevoia de a inter-relaţiona cu protagoniştii (căci inter-relaţionarea cu ideile a devenit chinuitoare sau zadarnică), nevoia de poveste contemporană, nevoia de co-participare la întîmplări, prin intermediul eroului, care în reportaj este autorul.“

În jurul acestui titlu s-a format elita reporterilor polonezi, dintre care doi au fost invitaţi în România, în această perioadă: Lidia Ostalowska şi Wojciech Tochman. Alţi doi reporteri, Malgorzata Rejmer şi Filip Springer, aparţin celei mai tinere generaţii de adepţi ai acestui gen de scriere, care s-au bucurat de apreciere chiar de la debutul lor.

În 2009, Wojciech Tochman, împreună cu doi colegi de meserie (unul dintre cei doi este Mariusz Szczygiel, a cărui serie de reportaje intitulată Gottland va fi publicată anul viitor în româneşte), a pus bazele Institutului Reportajului, care organizează anual cursuri de scriere de reportaj, atrăgînd la fiecare ediţie numeroşi participanţi, atît profesionişti cît şi amatori.

Între timp, specificitatea reportajului polonez a ajuns să fie reflectată în limbă: în cazul textelor lui Kapuscinski şi ale urmaşilor acestuia, vorbim despre „reportajul literar“, iar pe jurnalistul care scrie reportaje literare îl numim „reporter“ (reportazysta în limba polonă, în original), dar îl deosebim de reporterul (reporter în limba polonă, în original) care realizează materiale informative scurte, consemnări ale unor evenimente.

În anul 2010, Primăria Varşoviei a instituit Premiul „Ryszard Kapuscinski“ pentru reportaj literar. El are ca scop evidenţierea şi promovarea celor mai valoroase cărţi de reportaj, care abordează teme importante pentru contemporaneitate, obligă la reflecţie şi aprofundează cunoaşterea despre lumea altor culturi. Premiul, a cărui valoare se ridică la aproximativ 3500 de euro, poate fi acordat şi autorilor străini (caz în care este premiat şi traducătorul cărţii). Poate va reveni cîndva unui autor român. Pînă atunci, vă invităm să participaţi la concursul de reportaj, avînd Polonia ca fundal.

Cînd mă prezint în România spunînd că sînt poloneză, mi se întîmplă adesea să aud o relatare cu caracter personal a interlocutorului meu român legată de o vizită în Polonia, de relaţia sa cu polonezii sau, pur şi simplu, de felul în care îşi imaginează ţara mea. Un cunoscut jurnalist român mi-a povestit cîndva foarte pitoresc despre polonezii care făceau, în anii ’70, comerţ cu articole aflate la mare căutare pe plajele pentru nudişti (doar acolo nu pătrundea miliţia) de pe litoralul românesc. Altcineva mi-a povestit despre felul în care prietenia din copilărie cu o turistă poloneză l-a făcut să aleagă să studieze filologia polonă la Bucureşti.

Împărtăşiţi-ne poveştile voastre! Regulamentul concursului se află pe culturapoloneza.ro şi dilemaveche.ro

Maja Wawrzyk este directorul Institutului Polonez din Bucureşti. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.