Învăţătură, performanţă, plăcere

Publicat în Dilema Veche nr. 88 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

o dezbatere cu şi despre "olimpicii României" La iniţiativa doamnei Lavinia Huidan, preşedinta firmei EIT-Forum Auto, importator Volvo în România, a avut loc o dezbatere despre problemele şi dilemele loturilor olimpice de matematică şi fizică. Publicăm cele mai importante fragmente ale discuţiei, regretînd că lipsa de spaţiu nu ne-a permis reproducerea tuturor intervenţiilor. Andrei PLEŞU: În urmă cu mai bine de zece ani, cînd am înfiinţat "New Europe College", ideea era să facem un spaţiu de cercetare şi de lucru în care o anumită cultură a dialogului, a libertăţii, a seriozităţii ştiinţifice să devină plauzibilă şi în România; să existe şi în România un loc care să facă posibil un mod de lucru şi de viaţă în domeniul cercetării umaniste cît mai apropiat de standardele normale, poate în acest fel se mai opreşte ceva din fenomenul numit, cu un termen la modă, brain drain, "plecarea inteligenţelor". Între timp mi-am mai schimbat opiniile: cred că inteligenţele fac foarte bine să mai şi plece, cu condiţia să nu piardă contactele. Dar melodrama, telenovela inteligenţelor care părăsesc patria este, din punctul meu de vedere, discutabilă, mai ales cînd patria nu dă semne de amor dezlănţuit. Oriunde te-ai duce, rămîi tot ce eşti, trebuie să te duci acolo unde te poţi împlini maximal, aducînd astfel beneficii de anvergură şi ţării tale. Dacă Enescu, Ionescu, Brâncuşi, Eliade, Cioran şi alţi cîţiva erau prea patrioţi şi rămîneau la Tecuci, n-ar fi făcut pentru România tot ceea ce au făcut plecînd. Lavinia HUIDAN: De ce Volvo în acest forum, de ce Volvo împreună cu olimpicii? Pentru că Volvo este mai mult decît o maşină premium; Volvo înseamnă un set de valori fundamentale, care se bazează pe siguranţă, stabilitate, inteligenţă, creativitate, dialog. Înseamnă substanţă, înainte de toate. În tot ce facem este discreţie şi decenţă. Aceasta este filozofia Volvo. Pornind de la ideea de dialog la care îndeamnă Volvo de 90 de ani, am încercat să construim un spaţiu mai larg pentru a răspunde la întrebări pe care ni le punem cu toţii şi care depăşesc sfera economicului sau a microsistemelor noastre. În cadrul acestui dialog am fost incitaţi de suplimentul "Exodul inteligenţelor", apărut în Dilema veche nr. 73 din luna iunie. Ne-am gîndit atunci la elitele româneşti, la febra pierderii elitelor în favoarea Occidentului pentru că România nu le poate oferi destul pentru realizarea lor personală; ne-am gîndit ce s-ar putea face pentru a rezolva această dilemă. Iar olimpicilor am vrut să le transmitem cît sînt de importanţi pentru noi. Dan PASCARIU: Prin structură şi prin formaţie, consider că oamenii trebuie să aibă dreptul la opţiuni. Trăim într-o societate în care încep să existe opţiuni. Eu am o abordare de piaţă: cine oferă mai mult şi mai bine poate să cîştige mai mult în ceea ce-l priveşte pe consumator. Olimpicilor noştri li se oferă şanse în diverse părţi ale lumii. Trăim într-o lume globalizată, în care există diverse opţiuni, diverse oferte, iar dacă unele dintre ele sînt considerate mai bune decît celelalte, nu înţeleg de ce să nu fie acceptate şi fructificate. Sînt convins că foarte mulţi dintre tinerii de astăzi, care aleg să meargă la studii în străinătate, se vor întoarce în România. Sînt convins din experinţă: am mulţi colegi tineri pe care i-am angajat după ce au studiat şi au lucrat în străinătate şi au ales să se întoarcă. De ce s-au întors? Pentru că în România, în acest moment, se întîmplă ceva, se întîmplă mult mai interesant decît acolo. Am o colegă care a lucrat la JP Morgan la New York şi, de cînd s-a întors în România, îmi spune că e fericită şi vine cu plăcere la serviciu: pentru că aici se întîmplă ceva, se construieşte o piaţă. Nu trebuie, cred, să ne temem de faptul că olimpicii noştri primesc burse la Stanford, la Harvard ori la Princeton şi pleacă acolo la studii. Din ceea ce vor acumula, vor putea face mai multe pentru România peste cîţiva ani, decît dacă ar rămîne acum aici şi s-ar duce la facultăţi care, din păcate, nu le oferă ceea ce le-ar trebui. Stau de vorbă cu tinerii care vin să se angajeze şi constat că s-au schimbat etichetele cursurilor, dar nu şi conţinutul lor. Or, în condiţiile în care nu avem o ofertă consistentă şi interesantă din punctul de vedere al calităţii învăţămîntului, trebuie să-i lăsăm să plece pe cei buni, să înveţe ca lumea acolo şi, cînd se vor întoarce, ne vor fi de folos tuturor într-o măsură mult mai mare. Ioan PÂNZARU: Guvernul României alocă, de anul trecut, nişte sume considerabile pentru burse la Stanford şi Princeton, aşa încît, pe lîngă cei care obţin burse la aceste mari universităţi prin eforturi proprii, pot fi şi unii care le obţin prin bugetul României. Sînt, în acest an, vreo 40 de bursieri ai Statului român care pleacă în Marea Britanie şi în Statele Unite, sînt circa 1.000 de bursieri prin Oficiul Naţional pentru Burse şi, în plus, există numeroase fundaţii care oferă, şi ele, posibilitatea de a studia la universităţi din străinătate. Fundaţiile germane, de pildă, se plîng că nu sînt suficienţi candidaţi pentru a forma o competitivitate de nivel înalt, pentru că nu există o suficientă cunoaştere a limbii germane. Există o piaţă imensă pentru a cîştiga bani din pregătirea intelectuală - prin burse, prin studii post-doctorale, prin tot felul de formule de studii internaţionale pe care noi nu reuşim să le fructificăm. "Dilema plecării" nici nu există Cezar DAFINEI: Cred că subiectul olimpicilor internaţionali este tratat puţin isteric în mass-media, ca şi alte subiecte. 360 de zile nu se vorbeşte despre aceşti elevi, după care, pentru că ei au luat nişte premii internaţionale, brusc fizica noastră devine cea mai bună din lume. Ceea ce este neadevărat. Mulţi dintre olimpicii noştri fac banking, ştiinţe economice ori arhitectură, la universităţi americane de vîrf, care i-au luat pentru calitatea lor de a învăţa cu o tărie extraordinară încă din clasa a VI-a. Eu aş fi foarte fericit, ca profesor, dacă presa noastră - care, desigur, trebuie să răspundă cerinţelor publicului, dar ar fi bine să-l şi educe puţin - ar scrie despre cît de frumos este că un copil de clasa a VI-a e pasionat de învăţătură, de ştiinţă, de fizică. Altminteri, sigur că ştiinţele produc executanţi "mediocri" şi foarte utili - e foarte bine ca un om să fie "mediocru" şi să-şi facă treaba cu hărnicie. Învăţămîntul românesc acest lucru trebuie să şi-l propună: să producă nişte foarte buni şi harnici executanţi. Dacă dincolo de asta avem norocul să mai întîlnim şi diamante precum aceşti copii, atunci să ne ocupăm bine de ei: nu poţi, desigur, să faci industrie de diamante, dar ar fi o prostie să găseşti un diamant şi să nu-l foloseşti. Apoi, mi se pare stupid să vorbeşti despre "exod" cînd pleacă douăzeci de copii. Despre exod se poate vorbi atunci cînd pleacă un popor întreg - mai degrabă seamănă a exod ceea ce se întîmplă cu căpşunarii, decît ce se întîmplă cu cîţiva elevi de vîrf. Faptul că ei pleacă din România nu înseamnă că "inteligenţa românească" se pierde, ci pur şi simplu ea merge să lucreze acolo unde poate să-şi dea măsura; căci una este să lucrezi în laboratoarele de la Stanford, cu dotări pe care România nu şi le-ar permite nici dacă ar cheltui tot bugetul public numai pentru asta, şi alta este să lucrezi în laboratoarele din România, cu aparatele care sînt cum sînt şi gîndindu-te că poate nu-ţi ajunge salariul pînă luna viitoare dacă îţi cumperi o carte de specialitate foarte scumpă. Şi nu cred că aceşti copii trebuie să rămînă "în România", ci ai României: oriunde ar fi, să simtă că aparţin "clubului românilor". De fapt, "dilema plecării" nici nu există, pentru că au plecat toţi: în acest moment, toţi absolvenţii clasei a XII-a care sînt membri ai lotului de fizică al României sînt studenţi în SUA. Iar dacă pleacă şi se stabilesc în America, nu cred că îi pierdem nici măcar "în calitate de cetăţeni": ei sînt mai degrabă cetăţeni ai lumii, în cel mai bun sens al cuvîntului - sînt americani în America şi români în România, dacă România îi vrea. Dar am impresia, după cum se poartă în nouă cazuri din zece, că România nu îi vrea. Sînt profund impresionat că, în acest an, unele firme private se ocupă de aceşti copii, le dau atenţie, îi fac să simtă că ei contează într-adevăr. Şi Ministerul Educaţiei face ceva pentru ei, bineînţeles: a creat nişte Centre de Excelenţă care exact asta îşi propun să facă - programe speciale pentru elevii de excepţie; aceste Centre lucrează - dar cu bani de la buget şi cu inerţia imensă a instituţiilor de stat. Faptul că oameni care au avut succes în afaceri, în presă ori în lumea culturală, se ocupă de aceşti elevi este extraordinar pentru ei - este bine să te simţi membru al unei elite. Mai ales că ei sînt foarte puţini de nivelul lor - şi sînt puţini cei care îi pot înţelege cu adevărat pe aceşti copii; probabil că pentru foarte multă lume ei sînt doar nişte tocilari ciudaţi care învaţă de mici la toate materiile, în loc să se joace, cum fac toţi copiii. Dar cred că, dacă oamenii de valoare s-ar aduna, poate că s-ar schimba mai multe şi în România; ar fi bine, de pildă, dacă în presă s-ar scrie mai des, nu despre aceşti elevi - pentru că ei nu vor să fie vedete şi să dea autografe pe tricourile domnişoarelor -, ci despre faptul că e bine şi e util să înveţi, despre faptul că o ţară devine cu adevărat bogată datorită inteligenţelor sale, nu datorită dansatoarelor frumoase şi fotbaliştilor talentaţi. Colegiul "Noua Europă"

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.