Întrebări pentru manageri
1) Ce valori comune au/pot avea elitele din afaceri şi elitele culturale? 2) În ce măsură este preocupată comunitatea oamenilor de afaceri din România de "cultura corporatistă"? Gilda LAZĂR 1. Cred că există valori specifice şi valori comune. Una dintre aceste valori comune ar trebui să fie excelenţa. Ar mai fi apoi exigenţa sau, mai degrabă, autoexigenţa. Calitatea, căutarea sinergiilor, implicarea, empatia, generozitatea sînt, de asemenea - sau ar trebui să fie - valori comune elitelor, fie ele culturale sau de afaceri. Ceea ce n-ar trebui să cultive elitele este tocmai elitismul, ca formă a snobismului. Se spune că snobismul apare cînd cultura depăşeşte inteligenţa. După părerea mea, definiţia e valabilă şi în cazul averii. 2. Nu pot vorbi în numele unei comunităţi, ci doar în numele companiei pe care o reprezint, JTI, şi care se numără printre pionierii promovării conceptului de responsabilitate socială corporatistă în România. La JTI există un set de valori etice, o viziune asupra afacerii şi o filozofie de sorginte japoneză, ca şi compania-mamă. Conform acestei filozofii, "a face afaceri înseamnă a avea o serie de întîlniri: cu oamenii, cu natura, cu arta". De la acest concept am pornit cînd, în 2000, am creat "Întîlnirile JTI" ("JTI Encounters"), un eveniment anual sponsorizat de companie, în cadrul căruia spectatorii români se pot întîlni cu elitele dansului şi ale muzicii clasice. Am început cu Béjart Ballet Lausanne, iar anul acesta invităm elitele (şi nu numai) la Cullberg Ballet. Emilian RADU 1. În mod evident, într-o măsură mai mare sau mai mică fiecare individ, fiecare comunitate reprezintă o piaţă pentru cealaltă comunitate. Supravieţuirea şi dezvoltarea comunităţii oamenilor de cultură în afara satisfacerii unor nevoi minime materiale - vulgare, cum poate ar spune ei - este aproape imposibilă. În aceeaşi măsură, condamnarea la foamete a sufletului şi a spiritului oamenilor de afaceri, prin blocarea accesului la cultură, nu poate decît să aibă efecte nefaste asupra individului, indiferent de abilităţile sale în ale business-ului. Respectul reciproc, onestitatea, integritatea şi calitatea produselor sau serviciilor pe care şi le oferă reciproc sînt un factor esenţial al succesului unei societăţi economico-culturale. 2. Supravieţuirea unei corporaţii, fie ea mare sau mică, pe termen lung, este, aş zice, imposibilă în lipsa asumării unei anumite culturi corporatiste specifice. Ea, cultura corporatistă, poate fi conştientizată sau nu de management sau acţionari, dar într-un fel sau altul există, fiind rezultatul unei experienţe istorice, al calităţii oamenilor care decid destinele corporaţiei, dar şi al nivelului de dezvoltare culturală şi corporatistă al societăţii, al pieţei în care acţionează. Un domeniu clar de competiţie între corporaţii devine din ce în ce mai mult cultura corporatistă, măsura în care ea potenţează energiile umane ale corporaţiei, oferă încredere şi atrage respectul clienţilor. Dan PASCARIU 1. În primul rînd, excelenţa. Ar trebui să mai aibă ca valori comune bunul-simţ, educaţia, onestitatea, moralitatea. Asta nu înseamnă că le şi au. 2. Preocuparea pentru cultura corporatistă depinde de tipul de om de afaceri şi cui îi este el afiliat. Pentru multinaţionale, apartenenţa omului de afaceri la cultura corporatistă este evidentă. Pentru ceilalţi, nu neapărat. Unii încearcă însă să construiască o cultură corporatistă, alţii rămîn la profitabilitate ca unic obiectiv.
