Între un festival al torturilor și prăjitura de acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Între un festival al torturilor și prăjitura de acasă jpeg

În ce măsură calitatea Festivalului Enescu influențează viața muzicală autohtonă și nivelul orchestrelor românești? E, de fapt, vreo legătură între toate acestea?

Cînd mi s-a propus să scriu pe acest subiect, mi-am dat seama că e o întreprindere dificilă; sau poate nu, dacă asociez situația cu o paralelă între un festival de torturi și o prăjitură de casă, făcută de mîna proprie, pe care de drag o mai mănînci și pe alocuri arsă, dacă e cazul.

În mod cert, Festivalul Enescu este un brand de țară; s-a vorbit așa de mult despre asta, că nici nu-ți mai dai seama ce înseamnă, de fapt. Cam așa cum ni se întîmplă și cu George Enescu, a cărui figură o vedem pe bancnota de 5 lei și ne întrebăm: pînă la urmă, ce-o fi făcut așa de important Enescu acesta?

Ei bine, Enescu a fost, pur și simplu, un geniu, muzica românească îi datorează atît de mult încît e greu de conceput cum ar fi fost cultura românească fără George Enescu. Într-o țară în care prima simfonie cultă a fost scrisă abia în anul 1869 (autor George Stephănescu), faptul că doar 30 ani mai tîrziu un compozitor român crea într-un limbaj perfect acordat cu tendințele din vestul Europei, mai mult, cu o amprentă personală inconfundabilă, este de domeniul miracolului. George Enescu înseamnă pentru români însumarea unei experiențe pe care alte nații au dobîndit o în 200 ani de evoluție componistică; nu mai amintesc de statura sa de interpret (unul dintre cei mai mari violoniști ai primei jumătăți a secolului al XX-lea), de profesor și de susținător al vieții culturale, în general. Ce i-a rezervat România, mai ales în ultimii ani de viață? O moarte tristă în mizerie, într-un exil de neevitat pentru Enescu, case lăsate să se dărîme (cea de la Mihăileni a fost salvată prin eforturile lăudabile ale unor muzicieni, cea de la București, din spatele Palatului Cantacuzino, se află într-o impardonabilă stare de degradare). Dar și acest Festival Enescu, născut ca o declarație mai curînd politică în 1958, cînd România încerca să-și afirme o palidă independență față de regimul stalinist, transformat într-un soi de „Cîntare a României“ începînd cu finalul anilor ’70 și retrezit la viață după 1989, astăzi unul dintre cele mai importante festivaluri din Europa.

E bine să avem un astfel de festival? Aș spune că e vital pentru România să aibă un bun cultural cu care să se mîndrească, iar muzica clasică, limbaj universal, pătrunde în medii altfel greu accesibile. Personal mi s-a întîmplat să mi se vorbească despre Festivalul Enescu cu o oarecare invidie că avem ceva încă accesibil la București, de talia aceasta; toți muzicienii cunosc și apreciază acest festival, iar muzicienii sînt printre cei mai mobili ambasadori ai unei țări, așa că vestea unui loc primitor, cu un public foarte cald, este vitală pentru imaginea României, altminteri destul de prăfuită, ca să nu spun mai mult.

Festivalul Enescu este o etalare a torturilor speciale pe care ni le pregătește lumea muzicală actuală: artiști care acum sînt pe val, evoluții aproape uimitoare, orchestre pentru care ar trebui să plătești sume exorbitante ca să le asculți – într-o etalare de valori care nu pot constitui decît un model de nivel profesional pentru oricare muzician. Este un reper, iar pentru a avea valori, trebuie neapărat să ai repere.

Însă viața muzicală obișnuită de stagiune nu este o etalare a unor torturi speciale, și nici nu poate fi astfel, de fapt. Ea este guvernată de alte reguli și este determinată de alte resorturi; acasă, pregătim o prăjitură așa cum ne pricepem mai bine să o facem și o mai mîncăm și arsă, dacă se întîmplă să o ținem mai mult în cuptor, că doar e făcută de noi.

Ce ne-ar putea determina să pregătim o prăjitură bună acasă? Să avem ingredientele de bună calitate, o rețetă potrivită, să fim certați de un critic cînd nu facem ceva bine și, mai ales, să fim conștienți că fiecare acțiune a noastră, bine făcută, va conduce la realizarea prăjiturii perfecte.

Nu e doar o problemă legată de bani, deși, ca în orice activitate, banii sînt esențiali; este nevoie de viziune și înțelegere a unei lumi care este guvernată de propriile reguli, este nevoie și de critici imparțiali, și de un public pretențios care să sancționeze ieșirile în decor. Dar mai ales, ca în orice domeniu, este nevoie de probitate profesională, de renunțarea la această mentalitate păguboasă că „merge și așa“. În momentul cînd fiecare dintre noi își va face cu conștiinciozitate datoria, indiferent care este aceasta, îndeplinindu-și rolul pe care îl are în societate cum poate mai bine, atunci vom avea o altă Românie, mai bună. Și atunci cînd vom renunța să privim doar la ograda noastră mică și să vedem că lumea este mult mai mare și plină de lucruri bine făcute de alții, cu care nu doar că e recomandabil, ci trebuie să ne comparăm.

Cîndva, un om a făcut toate acestea, acest George Enescu al cărui model putem să-l preluăm și să-l ducem mai departe, fiecare dintre noi, muzicieni sau nu: modelul onoarei umane și profesionale, al bunului-simț și al reușitei prin muncă și talent. De fapt, unicul model posibil pentru ceva peren, care face istorie. 

Cristina Comandașu este jurnalistă la Radio România Muzical.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.