Între "sindromul italian" şi "boala olandeză"

Publicat în Dilema Veche nr. 80 din 28 Iul 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am intitulat prezentarea de azi: "De la leul greu la o economie cu greutate", înţelegînd prin aceasta o economie care s-ar fortifica prin performanţe tot mai bune, care contează în Europa. Este de subliniat nevoia de a continua dezinflaţia, de a ajunge la inflaţie scăzută. Nu în mod întîmplător, Banca Naţională solicită o politică bugetară care să sprijine eforturile ei. Avem o mare "chestiune agricolă", care datează din perioada interbelică - cu 12% contribuţia agriculturii la PIB, în timp ce populaţia ocupată în mediul rural este de cca 40%. Contribuţia la buget este nesemnificativă, mare parte fiind agricultură de subzistenţă. Acest dat structural explică, parţial, de ce veniturile bugetare în România sînt cu 5-6% din PIB mai mici decît în Bulgaria, cu 8-12% din PIB mai mici decît în Polonia, Cehia, Ungaria. Avem şi o puternică economie subterană, care nu contribuie la bugetul public, şi avem multe întreprinderi de stat (utilităţi publice) ineficiente. Fiind limitat, bugetul public nu oferă bunuri publice esenţiale societăţii româneşti, în volumul necesar. Există risipă în bugetul public, dar trebuie amintită o teză foarte discutabilă, şi anume că, pe măsură ce reducem cheltuielile bugetare, este mai bine, întrucît facem loc sectorului privat. Nu numai teoria economică, dar şi practica arată că producţia privată însăşi nu se desfăşoară în mod sănătos dacă nu beneficiază de bunuri publice de bază (pe care sectorul privat nu şi le oferă). În anii ce vin, dacă am continua ritmul de creştere de 5-6% anual, am întîmpina strangulări în zona infrastructurii, dacă nu vom investi în mod corespunzător. O economie în modernizare rapidă are nevoie de o infrastructură adecvată. Avem o producţie, şi aici mă refer şi la structura exportului, cu valoare adăugată scăzută. Deşi se asimilează tehnologii noi, intensitatea fenomenului de absorbţie este scăzută. Pericolul este să repetăm, la altă scară şi în alte condiţii, sindromul italian, mai ales că mai bine din 20% din comerţul exterior al României în momentul de faţă se desfăşoară cu Italia. Italia, în fapt, are una dintre economiile mari bolnave ale Uniunii. Italienii nu mai pot folosi cursul de schimb ca modalitate de protejare a economiei naţionale faţă de şocuri adverse şi se sufocă. Pentru orice economie din Euroland care nu cunoaşte o evoluţie pozitivă în materie de primenire tehnologică şi competitivitate, deznodămîntul nu poate fi decît unul: stagnare, sau chiar declin şi supraîmpovărare a bugetului. Aceasta este o explicaţie majoră a creşterii deficitelor bugetare în numeroase ţări din Uniune. Cînd piaţa muncii este prea rigidă, cînd instrumentul de politică monetară nu mai există, ca şi cel de curs de schimb (pentru că s-a adoptat euro), rămîne doar bugetul să preia şocurile. Iar bugetul nu face faţă. Noi trebuie să avem în permanenţă în minte aceste lecţii Revin la România şi unde sîntem noi în acest peisaj. Alocăm puţin pentru cercetare şi dezvoltare, oficial în jur de 0,27% din PIB. După unele calcule ale colegilor mei din Grupul de Economie Aplicată, care a folosit o metodologie ce include cheltuieli ale firmelor de soft (pornind de la ideea că tot ceea ce cheltuiesc firmele de soft înseamnă cercetare), ajungem la 0,4% din PIB. Vedem distanţa faţă de ţinta de 1% din PIB pe care ne-am propus-o după 2007, şi mai ales faţă de parametrul Agendei Lisabona, care vorbeşte de 3% din PIB. În 2007, dacă admitem că vom fi primiţi, ne vom confrunta cu un şoc bugetar de 2,5-3,5% din PIB, care se referă la contribuţia la bugetul Uniunii şi cofinanţarea unor proiecte. În ultimii ani înregistrăm o creştere foarte rapidă a deficitelor externe pe fondul dezinflaţiei; în general, o economie, cînd este în stare de dezinflaţie, cunoaşte o creştere masivă a deficitelor externe, întrucît se apreciază moneda locală şi are loc şi o expansiune rapidă a creditului intern. Deficite externe excesive reclamă o politică economică prudentă, o bună conclucrare între BNR şi Guvern. Avem un cadru macroeconomic în ameliorare în ultimii ani, dar ca să-l susţinem avem nevoie de o rată mai înaltă de formare a capitalului/a investiţiilor (să ajungem de la 22-23% din PIB la peste 30%) şi de o absorbţie intensă de noi tehnologii, care să asigure valoare adăugată în creştere sistematică producţiei interne şi venituri tot mai mari cetăţenilor români. Lohnul nu mai este o soluţie pentru economia românească; trebuie să capitalizăm mult mai bine relocalizarea industrială care are loc în Europa. Avem nevoie de o politică macroeconomică în stare să evite pe termen lung ceea ce în literatura de specialitate se numeşte "boala olandeză": o apreciere excesivă a monedei locale, care nu este însoţită de cîştiguri de eficienţă, ceea ce duce la o golire a ţesutului industrial/productiv, o supraspecializare pe servicii şi o fragilizare a economiei. Bugetul public trebuie să elimine din risipa dinăuntrul său, şi trebuie să furnizeze bunuri publice în cantitate adecvată societăţii româneşti. În acest scop trebuie să facem în aşa fel încît să avem un coeficient cît mai ridicat de absorbţie a fondurilor UE (care pot ajunge pînă la 4% din PIB-ul României). Trebuie să evităm deficite bugetare mari şi soluţia preferabilă este o colectare mult mai eficace. Trebuie să reducem din contribuţiile la asigurările sociale (care sînt printre cele mai înalte în Europa). România are venituri bugetare considerabil mai mici decît suratele noastre din zonă, nu mai vorbesc de ţări din Uniunea Europeană a celor 15. Putem învăţa multe de la Spania, care are trăsături comune cu noi şi o experienţă "stelară" în absorbţia fondurilor UE, în dezvoltarea infrastructurii; dar şi de la Finlanda şi Danemarca, unde se combină un sistem de asigurări sociale extins cu performanţa economică înaltă. Nu pledez pentru adoptarea unui sistem social nordic, deoarece nu ne ţin curelele; ce vreau să spun este că oameni politici vizionari şi cu cutezanţă politică au reuşit să flexibilizeze piaţa muncii în Finlanda, Danemarca şi Suedia, fără a demantela "modelul social". Aceste ţări au cele mai bune performanţe economice în Uniune; au şomaj scăzut (au flexibilizat piaţa muncii), rate de creştere economică mai înalte, alocă pentru cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică peste 3% din PIB. Această situaţie dovedeşte un lucru: în ultimă instanţă contează ceea ce se face acasă, politica naţională înăuntrul Uniunii Europene face diferenţa. Dacă noi, prin politica economică concretă, am realiza un diferenţial pozitiv de creştere economică de 3,5-4% faţă de media restului Uniunii Europene, am ajunge de la cca 30% (în prezent) la aproximativ 60% din media venitului/loc în UE într-un orizont de 8-10 ani.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.