Între iluzie şi utopie: România de mîine

Orice s-ar zice, viitorul sună prost: ne vom împuţina (ca număr), ne vom încălzi (global), vom uita biblioteca şi muzeul în favoarea Internetului şi a reproducerilor ieftine; unii (olandezii şi italienii) se vor scufunda în mare cu metri buni, alţii (americanii şi asiaticii) vor dispărea de pe coastele oceanelor, măturaţi de uragane botezate poetic. Pe timp îndelungat, toate predicţiile sînt catastrofale. Dar pe timp mediu, acel timp la îndemîna prezentului, care poate fi, de obicei, citit în anamneza lumii de azi? Între toamna lui 1944 şi prima jumătate a lui 1945, medicul şi scriitorul Ion Biberi, om al vremurilor sale optimiste, a realizat 22 de interviuri cu unele dintre cele mai importante personalităţi (mai degrabă din partea stîngă a spectrului politic) din elita românească a momentului. Textele respective au fost publicate în 1945 şi reeditate relativ recent, într-un volum apărut la Editura Curtea Veche, Lumea de mîine , admirabil prefaţat de Adrian Cioroianu. Dincolo de conturarea portretelor unora dintre cele mai semnificative personalităţi ale vremii (Enescu, Sadoveanu, Arghezi, Gusti, Vianu, Călinescu, între alţii), publicistul Ion Biberi provoca "profetismul românesc" într-un moment în care România tocmai se pregătea să intre, pentru cinci decenii, într-o paranteză istorică, politică şi (parţial) culturală. Răspunsurile, extrem de semnificative, se citesc şi azi cu uimire. Cei mai mulţi dintre artiştii, filozofii, istoricii, oamenii politici intervievaţi în această carte văd România aşezîndu-se firesc, normal şi demn într-o nouă Europă, democratică şi garantată de "lupta eroică a marilor Naţiuni Unite", cum spune sociologul Dimitrie Gusti. Încercînd, pe scurt, o citire a "lumii de mîine" româneşti în simptomatologia lumii de azi, am adresat mai multor personalităţi ale vieţii noastre publice aceste două întrebări privind viitorul României: 1. Vi se pare că 2007 este - din punct de vedere politic, economic, cultural - un moment-cheie pentru România? Au existat, după 1989, evenimente care ar fi putut modifica parcursul de pînă acum? 2. Cum credeţi că va arăta România peste 20 de ani? Provocarea - la care au răspuns curajoşii, edificaţii şi, totuşi, dilematicii vremurilor noastre - are mai ales meritul de a ne pune de acord că trăim timpuri (mai) bune şi că viitorul, pînă la urmă, ne aparţine. Între iluzie şi utopie, "România de mâine" e o proiecţie care face mai suportabilă România de azi. (S. S.)