Între documentare și apropiere

Moni STĂNILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Dacă e să compar jpeg

Cu mult timp în urmă citeam romanul lui Gabriel García Márquez Generalul în labirintul său. Nu trag niciodată cu ochiul spre final, de teamă să nu descopăr vreun pic din cursul poveștii. De multe ori, nu citesc nici măcar textul de pe coperta a patra, dacă primul rînd face simțită o posibilă demascare.

La finalul acestui roman, Márquez are un cuvînt de mulțumire pentru cei care l-au ajutat cu documentarea. Acolo e și cineva din corpul diplomatic, care a făcut un zbor cu elicopterul special pentru documentarea romancierului. La vremea respectivă, scriam încă pentru Timpul de dimineață din R. Moldova și m-am plîns acolo într-un text. Am zis: „Ia, dom’le, ce acces la documentare au greii altor țări”. Și nu mă gîndeam neapărat la mine, alege orice scriitor celebru din România, că avem, și întreabă-l cît l-a ajutat statul. Fie și doar la documentare.

Dar la noi există altceva, prieteni și înțelegeri. Așa că m-am trezit scriind despre Brâncuși. Știam că, indiferent cum voi aborda subiectul, tot vor exista plîngăcioși, pentru că noi, poporul mioritic, sîntem specialiști în toate domeniile. Noi știm cum se face țuica de prune, cum se pune gresia, care sînt marile conspirații mondiale și, mai ales, cine a fost Constantin Brâncuși. (Și eu, înainte de o documentare destul de temeinică, trăiam, ca majoritatea, cu convingerea că Brâncuși a vrut să ne dea atelierul, iar „noi” l-am refuzat. Bine, nu-i deloc așa, dar asta nu ne anulează statutul de specialiști în toate.)

Acum vine momentul, destul de jenant, în care trebuie să recunosc că în Moldova nu ajung toate cărțile. Și am găsit eu cîte ceva despre Brâncuși prin biblioteci, dar nu destul. Aici a mai completat și Internetul, dar ajutorul mare nu a venit cu elicopterul de la corpul diplomatic, ci cu Poșta Română de la Adrian Botez. A fost singura cale ca materialele pentru documentare să parcurgă 140 de kilometri în două săptămîni.

Și a început. Exact ca la Alexandru și Ion, personajele mele din Colonia fabricii, am simțit cum mă „împrietenesc” cu Brâncuși. Și aici începe admirația. Bine, norocul meu că nu trebuia să scriu despre un personaj antipatic. Însă ce m-a frapat de la bun început și m-a făcut să mă atașez tot mai mult de Constantin Brâncuși a fost modul în care spunea o poveste în patru feluri diferite. Și, în nici una dintre ele, el nu ieșea mai bine. La biografii lui, cei care l-au cunoscut în timpul vieții, apar multe contradicții asupra aceleiași întâmplări. Cum și-a rupt piciorul, cum a fost dat afară din funcția de paracliser ș.a.m.d. Și fiecare biograf îți spune povestea cu convingerea că deține adevărul.

Evident că prima mea senzație a fost una de deznădejde. Aoleu, ce mă fac? Cum mă apuc eu să reinventez personajul, că nu scriam tocmai ficțiune. La Colonia fabricii mi-a fost ușor. Aveam documente și doi părinți care să îmi povestească despre Ion și Alexandru, pe care eu doar vag mi-i aminteam.

M-am apucat să trimit mail-uri pe la vreo doi brâncușologi, dar n-am primit răspunsuri. Așa că am pus cap la cap povestirile ca să trag singură concluziile. (Mai ticăia și ceasul de la editură, de la Adrian, care mă tot întreba cum merge treaba.) Și, în loc să mă enervez, m-a prins și mai mult dragul de Constantin Brâncuși. Hai să dau și un exemplu: în anii lui grei, de tinerețe și foame la Paris, a lucrat ca paracliser la biserica românească de acolo. Dar nu după mult timp, chiar după Paști, a fost dat afară. Și el a spus unor prieteni că s-a certat cu preotul pentru ciubucul de la enoriașe. Apoi altor prieteni, că era așa de frumoasă icoana Maicii Domnului, încît nu se îndura să îi stingă lumînarea cînd încuia biserica, iar parohul s-a temut că îi va da foc la biserică. Altui biograf i-a spus că în noaptea de Înviere, în loc să tragă clopotele, mai ales că era și episcopul acolo, el s-a apucat să mănînce din ouăle și pasca aduse de credincioși. Și așa mai departe, mai erau cîteva variante. Am avut răbdare cu documentarea, pînă am ajuns la momentul (doar vreun an mai tîrziu) în care parohul respectiv s-a ocupat la biserică de organizarea unei licitații ca să îl ajute pe Brâncuși. Or Brâncuși avea multe calități, dar iertător nu prea era, așa că am optat pentru povestea în care nu se certa cu parohul. Fiindcă i-am tot regăsit peste ani, în bună legătură.

Și ăsta e un simplu exemplu. Biografiile lui Brâncuși, alăturate, au o sumedenie de povești diferite. Și tocmai aici cresc din nou cotele admirației. Fiindcă nu îl interesa ce părere vor avea ceilalți despre el, dar nici nu simțea nevoia să pozeze. Din contra, am ajuns la concluzia că răspundea la întrebările indiscrete după cum presupunea că și-ar dori celălalt să stea lucrurile. Iar această apucătură a lui m-a ajutat să înțeleg ceva mai mult despre el, decît să mă aleg cu o simplă cronologie. Cine era omul Brâncuși, ce fel de fire avea? Asta te preocupă mai mult cînd scrii un roman biografic decît anul în care a fost dat afară din Salonul Independenților.

Și vezi cum documentarea se transformă în poveste și legătură, și nu mai simți greul, ci satisfacția, prietenia, admirația. Chiar și pentru apucăturile urîte, că nu citești viețile sfinților. Dar te bucuri să-l descoperi. Aici e punctul la care trebuie să ajungă documentarea: să nu te îngrozească, ci să te bucure. Și, vrei, nu vrei, personajul respectiv intră atunci în realitatea ta, exact ca un bunic care nu a mai trăit să îți vadă nașterea, dar cu care simți conexiunea, fie și doar prin ADN. Și gata, știi deja că, pe pomelnicul cu cei plecați din familie, de acum va fi prezent și Constantin.

Moni Stănilă este scriitoare. A publicat volumul Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare, iar în 2020, Țipă cît poți, Editura Polirom.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.