Între confuzie şi mimetism

Cristian PÎRVULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 186 din 30 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

E deja un truism: în România, ca mai peste tot în lume, stînga şi dreapta sînt poziţii politice asumate. Aşa că presa abundă de referiri la poziţionarea şi autopoziţionarea partidelor politice româneşti pe axa stînga-dreapta. Prea puţini se întreabă dacă acest clivaj este unul real. Căci nu e suficient ca partidele să se revendice de la stînga sau de la dreapta, pentru a şi fi reprezentantele acestor orientări politice. De curînd, reacţiile la moţiunea de cenzură anunţată de PSD au făcut apel la poziţionarea partidelor pe axa stînga-dreapta. Spre exemplu, PNL, prin vocea cea mai autorizată, cea a preşedintelui său, a reiterat ideea că nu poate colabora la guvernare cu PSD, aducînd ca justificare clivajul stînga-dreapta. Dar în Ungaria vecină socialiştii şi liberalii formează împreună o coaliţie de guvernare din 2002, iar în Belgia această formulă a funcţionat din 1999 pînă la alegerile din iunie anul acesta. Să fie politica maghiară sau belgiană mai puţin influenţată de clivajele politice? Sau este vorba de o confuzie? Pentru a exista un clivaj, trebuie ca acesta să corespundă unei stări de spirit identificabile social. Stînga şi dreapta nu pot exista, dacă "poporul de stînga", respectiv cel "de dreapta" nu se manifestă. Şi nu doar unul, ci împreună, căci clivajul stînga-dreapta este unul corelativ. Nici stînga nu poate exista fără dreapta, nici dreapta fără stînga. Tocmai de aceea totalitarismul, fie el nazist sau stalinist, a desfiinţat clivajele, ca de altfel întreg spaţiul politic. Amestecînd criteriile, totalitarismele se situau dincolo de stînga şi de dreapta. E ceea ce s-a întîmplat şi în România, unde naţional-comunismul ceauşist amesteca tradiţia naţionalistă şi legionară cu elemente ale marxismului vulgar. Chiar dacă România nu a intrat nici în era postindustrială, nici în etapa politicii postmoderne, reperele ideologice clasice nu mai sînt folositoare. Astfel că nici stînga, nici dreapta nu au în România vreo semnificaţie politică cît de cît similară celei din Occident. Dacă e adevărat că sensul noţiunilor de stînga şi dreapta a variat în funcţie de epocă, semnificaţia valorică a acestora a rămas constantă. Ceea ce s-a schimbat a fost poziţionarea partidelor politice. Confirmînd oarecum viziunea lui Maurice Duverger privind sinistrismul - fragmentarea continuă spre stînga a spectrului politic -, partidele au evoluat de-a lungul timpului dinspre stînga spre dreapta. Aşa că, dacă în secolul al XIX-lea liberalii erau consideraţi de stînga, astăzi cei mai mulţi îi clasifică la centru sau la dreapta. Ceva asemănător s-a produs şi în cazul socialismului, care a evoluat continuu spre poziţii din ce în ce mai moderate, de la social-democraţie la new labor. Dacă ar fi să caracterizăm în general stînga şi dreapta, acestea definesc două tipuri de atitudini în raport cu societatea. Tocmai în această calitate ele au o mai mare relevanţă pentru cetăţeni, decît pentru partide. În Occident, mai cu seamă în zona mediteraneană de influenţă catolică, indivizii recurg şi astăzi la noţiunile de stînga şi dreapta pentru a-şi clarifica sistemul de referinţe politice. Şi, dacă dreapta a reprezentat dintru început o orientare spre conservare, spre păstrarea tradiţiilor, stînga a privilegiat ideile de schimbare sau de reformare a societăţii. Tensiunea dintre conservare şi reformare a reprezentat principalul motor al clivajului. De aceea, deşi sensul clivajului a fost marcat de epoci, dreapta şi stînga descriu un tip de valori politice, economice şi sociale relativ stabile. Simplu spus, egalitate şi libertate individuală la stînga, ordine, tradiţie şi libertate economică la dreapta. Principal element al clivajului, stînga s-a constituit abia la începutul secolului al XX-lea, în urma unei mutaţii ideologico-semantice şi a unei triple delimitări: de socialismul naţional care a basculat apoi spre extrema contrară (extrema dreaptă), de republicanismul liberal ce a alunecat spre centru-dreapta şi de radicalismul cu tendinţă autoritaristă care se va integra în zona moderată a naţionalismului. După aceea, manifestarea clivajului stînga-dreapta apărea atît de evidentă încît nimeni nu se mai îndoia de existenţa sa. Şi dacă totuşi unii aveau oarecari îndoieli, erau repede etichetaţi ideologic. Alain, spre exemplu, în ale sale Propos din 1930, afirma că, fiind întrebat dacă "ruptura între partide de dreapta şi partide de stînga, oameni de dreapta şi oameni de stînga mai are încă sens, prima idee care îmi vine este că acela care întreabă nu este un om de stînga". Însă manifestarea efectivă a clivajului nu poate fi certificată decît din momentul în care acesta este adoptat de marele public. Doar atunci cînd comportamentele de stînga şi de dreapta devin vizibile şi sînt interiorizate putem vorbi de manifestarea acestui clivaj. Or, în privinţa României dispunem de mai multe cercetări care indică absenţa oricăror referinţe ideologice de tip occidental pentru majoritatea românilor. Un bun exemplu îl constituie Barometrul de Opinie Publică al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, din mai 2004, care arată că atît cunoaşterea, cît şi utilizarea termenilor stînga şi dreapta în România sînt lacunare. Doar 49% dintre români auziseră de acest clivaj şi doar 29% puteau să se plaseze la stînga sau la dreapta pe o scală în 7 dimensiuni, în care 1 şi 7 reprezentau extremele, iar 4 centrul. Astfel, 9% dintre respondenţi se situau la 4, adică la centru, 9% se plasau la 2, deci la stînga, 11% la 5, mai spre dreapta, iar poziţiile 3 şi 6 - altfel spus centru-stînga sau centru-dreapta - erau indicate de cîte 5% dintre cei chestionaţi. Iar cînd cei intervievaţi asociau un cuvînt stîngii sau dreptei politice, cea mai semnificativă corelaţie a fost cea dintre comunism şi stînga la care s-au referit 31%, urmată de asocierea celor două opţiuni politice unor partide (14% asociau stînga fie opoziţiei de atunci, fie PSD). Foarte puţini - aproape nesemnificativi din punct de vedere statistic - erau cei ce puteau asocia elementelor clivajului anumite valori, precum egalitate la stînga (3%). Ca să nu mai vorbim de ordine, tradiţie sau libertate, pe care mai nimeni nu le-a amintit. De aceea, tentaţia de a folosi necritic clivajul stînga-dreapta, pentru a explica viaţa politică românească, trebuie reprimată. Chiar dacă în Occident dreapta şi stînga mai răspund, poate, rolului de a exprima confruntarea democratică dintre diferitele poziţii politice, în centrul şi estul Europei, ca şi în România, instrumentalizarea clivajului creează confuzie. Un exemplu: după primul tur al alegerilor prezidenţiale franceze din 2002, poporul de stînga s-a mobilizat pentru a împiedica "deriva la dreapta", dar cu doi ani mai înainte, atunci cînd Corneliu Vadim Tudor, asemeni prietenului său Jean-Marie Le Pen, s-a calificat în turul al doilea, poporul de stînga din România a fost inexistent. Iar electoratul PSD, prezumat de stînga, este format în cea mai mare măsură din locuitori ai zonei rurale, mai degrabă conservatori şi în mare parte vîrstnici. În ce priveşte muncitorii, victime ale tranziţiei realizate sub stindardul neo-liberalismului împărtăşit de toate partidele, aceştia sînt atraşi de PRM, iar mai nou de populistul Partid al Noii Generaţii, al cărui lider, patron de echipă de fotbal şi îmbogăţit al tranziţiei, a devenit un reper de reuşită socială.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.