„Într-o zi mi-ai dăruit... o portocală!“

Radu GRIGORE
Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
„Într o zi mi ai dăruit    o portocală!“ jpeg

Conform dicţionarului, o divă înseamnă o cîntăreaţă sau o actriţă celebră, însă termenul vine din latină – diva-ae, unde înseamnă „zeiţă“. Pentru mine, cumva, termenul de divinitate e mai potrivit pentru cea despre care urmează să scriu: Anda Miranda Călugăreanu, pe numele ei întreg, mi-a guvernat viaţa la fiecare pas şi de asta găsesc că e mai potrivit să îi spun zeiţă decît divă (mai ales că astăzi acest cuvînt are şi conotaţii negative).

Era vara lui 1992, mai precis 15 august, şi îmi petreceam vacanţa la bunici, în Mehedinţi. Îmi aduc aminte foarte bine ziua. Începea Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia, prezentau Ştefan Bănică Jr. şi Cristina Ţopescu şi toţi eram strînşi în faţa unui televizor cu lămpi care prindea mai bine sîrbii decît TVR-ul. Cei doi au intrat solemn în scenă, şi imediat după acordurile orchestrei şi înainte să înceapă concursul, au anunţat cu tristeţe că Anda a murit la doar 45 de ani. Pentru ai mei murise o mare actriţă, un om de televiziune. Pentru mine murise Oache din Maria Mirabela şi cea care prezenta Club Anda.

Şocat de subita dispariţie a Andei, am început să îmi pun tot felul de întrebări, dintre care una rămîne valabilă pînă azi: Cît de departe ar fi putut ajunge Anda dacă se năştea într-o ţară care îşi iubeşte mai mult artiştii adevăraţi? Mă puteţi acuza că-i desconsider pe „fanii“ români sau că, la fel ca majoritatea tinerilor, vorbesc doar de rău societatea noastră. Însă raţionamentul meu e bazat pe dovezi clare. Nu la mult timp după ce marea artistă a dispărut, au apărut articole de scandal despre căsătoria şi divorţul ei cu Dan Tufaru, şi tot felul de acuzaţii aduse Vasilicăi Tastaman (cea de-a doua soţie a lui Tufaru). Şi să nu uităm şi de recentele emisiuni cu Ioana Tufaru (fiica Andei) adusă la televizor doar ca „subiect exotic“. După toate astea, cum aş putea să cred că Anda va rămîne, pentru generaţiile următoare, ceea ce e pentru mine?

V-am spus că Anda mi-a guvernat cumva viaţa, şi nu e o exagerare. În vara în care a murit, aveam 11 ani şi, din fericire, TVR-ul a avut grijă ca la fiecare emisiune de divertisment să ne aducă aminte de ea. Şi cum un copil e uşor influenţabil, după ore întregi de Anda, Pittiş şi Tufaru... l-am descoperit pe Bocăneţ. M-am îndrăgostit de filmul de televiziune Scara, şi cum nimic nu e fără sens şi toate lucrurile duc undeva, în toamnă am început cursuri de actorie ca apoi, opt ani mai tîrziu, să intru la UNATC, la secţia regie teatru, unde pe holul de la etajul 1 era un afiş cu promoţia Andei Călugăreanu şi în centru o poză cu artista. E clar că afişul şi-a lăsat o amprentă în subconştientul meu pentru că la examenul de anul întîi am folosit ca ilustraţie muzicală melodia ei, „O portocală“. Urcam treptele facultăţii şi auzeam pe holuri studenţi fredonînd melodia pe care o auziseră în timpul repetiţiilor mele. Diva mea lăsase amprente... sonore. Din păcate, era prea tîrziu. Mulţi dintre ei nici nu ştiau cine cîntă, cu toate că vocea ei groasă le părea cunoscută, asta pentru că văzuseră şi ei, ca şi mine, măcar un revelion cu Anda. Şi sper că atunci cînd desfac o portocală, aud măcar o dată refrenul ei: „Într-o zi mi-ai dăruit... o portocală!“

Deşi mă consider un mare fan, nu am în casă decît un dublu CD lansat acum ceva vreme cu cîntecele ei de la Cenaclul Flacăra şi un disc de la Electrecord care sare prea des ca să îl mai pot asculta. Am căutat mereu materiale cu ea, dar nimeni nu s-a preocupat îndeajuns. Mulţi ani mai tîrziu şi cîteva pachete de ţigări date şpagă, am reuşit să fac rost şi de o înregistrare pe un VHS din TVR cu Scara lui Bocăneţ, pentru că mi-am dorit să am o dovadă palpabilă a fanatismului meu. Cînd TVR-ul a aniversat 50 ani cu o serie de emisiuni evocative, a avut şi cîteva care s-au concentrat pe divertisment. Iar cum România are şi oameni bine intenţionaţi, toate momentele au ajuns pe YouTube. Aşa că vă recomand să vedeţi una dintre primele înregistrări cu Anda – „Un tren alb“ şi apoi din link în link să urmăriţi momentele cu Pittiş şi Tufaru şi, dacă scăpaţi de obsesia cîntecului „Să învăţăm cuvinte“, treceţi la cupletele de mai tîrziu cu Toma, ba chiar şi la emisiunea Club Anda. Dupa ce o să fiţi fermecaţi de prezenţa şi prospeţimea Andei, de naturaleţea şi uşurinţa cu care transmitea fiecare sentiment, de vocea ei de Edith Piaf, întrebaţi-vă unde ar fi ajuns dacă se naştea în altă ţară, care ar fi ştiut să aprecieze mai mult o adevărată divă.

Radu Grigore este regizor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.