Întoarcerea acasă

Călin ANDREI
Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Întoarcerea acasă jpeg

În noiembrie, cînd am plecat din China înapoi în România, era deja frig. O trecere rapidă de la briza plăcută de pe malul Lacului de Vest din Hangzhou la clima boreală de început de iarnă în București. Încă-mi aduc aminte ziua aceea cenușie, friguroasă, eu fiind îmbrăcat doar într-un pulover. Îmi place atît de mult vîntul proaspăt și rece care-mi bate în față, trece prin pulover și parcă prin fiecare celulă din corp.

Între plecări și întoarceri, observ lucruri, contraste, subtilități. Țin minte că, în drumul înapoi spre casă, am intrat într-o benzinărie unde era foarte cald. Atunci am realizat pentru a nu știu cîta oară cît de manierați sînt oamenii aici. E reconfortant. Oamenii la noi sînt mai intenși, dar și mai politicoși. Femeile – mai senzuale, cu forme mai feminine, parfumate, cu gesturi mai delicate. Bărbații – mai bine făcuți. În comparație cu asiaticii, la noi se simte parcă un potențial de agresivitate, sub aparența civilizată și politicoasă. E ceva foarte subtil, care creează un contrast aparent șarmant pentru asiaticii care nu-s obișnuiți cu așa ceva.

Alt lucru pe care-l observ imediat la fiecare întoarcere în țară e privirea românilor. Nici măcar nu am nevoie s-o văd, o cunosc prea bine. În China, sînt obișnuit ca oamenii să se holbeze întruna la mine. E o concepție total diferită a normelor sociale – nu este atît de condamnabil gestul de a te uita fix la o persoană, mai ales dacă e un străin. Izolarea de mii de ani a format un popor pe cît de numeros, pe atît de uniform etnic, ceea ce scoate imediat în evidență orice lucru diferit. O colegă, de pildă, mă întreba naiv dacă-mi vopsesc părul și s-a mirat foarte tare cînd i-am spus că blondul e culoarea mea naturală. Alt amic mă întreba dacă mustața mea e adevărată sau falsă. L-am privit direct în ochi și i-am spus că este făcută din coada unei veverițe europene foarte rare și că e foarte scumpă. M-a crezut.

Cînd ajung acasă, însă, știu din priviri că toată lumea judecă pe toată lumea. Dar știm să mascăm naivitatea sau ignoranța cu trufie și tupeu. Noi, românii cei „harnici” și „dîrzi”, avem multe de învățat de la hotărîrea și dîrzenia chinezilor, inteligența și creativitatea lor. Chinezii „copiază”, poate, de aproximativ un secol, dar să nu uităm mileniile de inovație și nenumăratele lor invenții care au schimbat fața lumii. Să nu ne lăsăm păcăliți. În realitate, „copiatul” reflectă pragmatismul chinezesc: de ce să reinventăm roata, să pierdem timp și resurse încercînd să ajungem și noi industrializați? E vorba aici de un conflict între două valori fundamentale: individualismul occidental și colectivismul asiatic. Mai ales individualismul nostru superficial, prost asimilat – asta duce la invidie, paranoia și lipsa unei gîndiri creative.

Mai demult, cînd locuiam în campusul academiei – unul idilic, verde, curat, liniștit, civilizat și cu arhitectură superbă –, aveam obiceiul să ies și să merg într-o zonă din dreptul Porții de nord, numită junk street – o zonă extrem de insalubră, dar foarte animată, cu un aer de favela – haos, mizerie, magazine, restaurante, cafenele, baruri și un furnicar de studenți. Mirosul de afară era cu adevărat insuportabil, mai ales în zilele de vară fierbinți și umede ca la sfîrșitul lui august. Plăcerea mea era să intru într-o cafenea curată și liniștită, cu aer condiționat și o aromă puternică de cafea și patiserie. Acolo mă duceam foarte des să citesc și să scriu. Îmi lipsește tocmai eclectismul exagerat de acolo. Cred că el stimulează imaginația, te împiedică să intri într-o stare letargico-senilă. Bineînțeles, eu sînt, totuși, un citadin. Asta se întîmplă doar în orașele mari, dar e o diferență – viața într-o metropolă chinezească e foarte bogată și dinamică.

Prin contrast cu China, viața de București pare mai mult una liniștită, de orășel de provincie – dar nu pot să spun că-mi displace. Acum mult timp, adolescent fiind, am învățat un lucru care întotdeauna face viața mai „trăibilă”, care te ajută să înaintezi spre viitor: acceptă schimbarea! E un element de bază al vieții. Fără schimbare, viața nu poate deveni mai bună. Chinezii au un proverb pentru asta: dacă vechiul nu pleacă, noul nu vine.

Călin Andrei este artist. S-a mutat în China pentru a studia caligrafia chineză și a locuit acolo timp de aproape 11 ani, în Hangzou, fosta capitală a dinastiei Song.

Foto: Irina Munteanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.