Întîmplări întîmplătoare
Tot ce se întîmplă la scară mare în Univers se produce accidental și fără consimțămîntul nostru. Undeva, pe o planetă plină de toate culorile, rezultatul a miliarde de ani de evoluție biologică a fost spulberat într-o secundă. Vinovat este un asteroid mititel, rezultatul evoluției gravitaționale a cîtorva nori cosmici de mocirlă uscată, dar în mod real gravitația este de vină. Gravitația, acea forță invizibilă pe care orice obiect o are, de la melc la stelele supergigante. Gravitația (sau forța de atracție, cum se spune la Academie) este una din forțele pe care te poți baza în Univers. Ai văzut și tu: cînd cazi din pat ajungi întotdeauna pe podea, nu pe tavan! Te poți baza pe gravitație cînd e de bine, dar mai ales cînd e de rău. Gravitația nu știe că exiști, dar ei îi datorezi existența. Funcționează în fundal, ca mecanismul unui ceasornic, este nevăzută, dar evidentă în marea schemă a lucrurilor. Gravitația are program non-stop și este oarbă la fel ca justiția teoretică.
De aici de pe Pămînt, unde doar oamenii par să îți dorească răul, Universul pare prietenos cu viața. Toate s-au aranjat pentru a ne fi nouă bine, rîurile, planetele, aerul, munții și cîmpiile, ba chiar și animalele cele mai fioroase pot fi transformate foarte rapid în fleici și antricoate. Păcat că totul este doar o iluzie! Universul este la fel de prietenos cu viața precum supraveghetorii din muzeu cu vizitatorii. Dacă nu mă crezi, urcă pe cel mai înalt munte și încearcă să respiri. Sau coboară în ocean. Sau mergi pe Lună, Marte, Soare sau la Focșani. Pămîntul este eroarea fericită a naturii. Cei care stimează prea mult Universul ar trebui să se oprească aici din citit, pentru că altfel vor afla că Universul este un ceasornic imprecis, mai haotic și mai nepăsător decît ANAF.
Se spune că dacă ți-ai cunoaște toți strămoșii, ai descoperi că majoritatea au fost barbari violenți care și-au croit drumul prin vremurile complicate din Evul Mediu așa cum au știut ei mai bine. Fiecare familie cu barbarul ei! La fel, natura din jurul nostru este rezultatul distrugerii naturii de acum zeci de milioane de ani. Fiecare specie actuală de animale și-a găsit loc în haosul generat de cele cinci mari extincții ale vieții pe Pămînt. Cînd dispare leul se dezvoltă antilopa. După a dispărut dinozaurul, strămoșul speciei noastre a avut loc să evolueze, totul din cauza gravitației planetelor, care acum 65 de milioane de ani a pus un asteroid imens pe drum înspre Pămînt. Nu uita că se poate întîmpla iar, pentru că mai sînt îndeajuns de mulți asteroizi în sistemul solar.
Trec rapid prin glaciațiuni și mișcarea continentelor pentru a ajunge la cea mai frumoasă perioadă din istoria Pămîntului, Belle Époque a sistemului solar, Marele bombardament tîrziu. Dacă te plîngi că acum nu prea sînt locuri de parcare, află că acum patru miliarde de ani situația era și mai grea. Cam atunci, pe Pămînt și pe toate planetele, timp de zeci sau sute de milioane de ani, au căzut mii și mii de asteroizi pe zi. Pe vremea aceea oceanele conțineau rocă lichidă, iar gropile erau astupate zilnic de alte gropi. Nimeni și nimic nu ar fi putut supraviețui în acel infern apărut din întîmplare, cînd într-o zi, pur și simplu, planetele Jupiter și Saturn s-au trezit combinate gravitațional una de alta, iar cea mai mică, Saturn, a trebuit să se ducă mai departe de Soare. Împreună cu ea au plecat și celelalte planete mai mari, iar toți asteroizii au fost îndreptați înspre Soare, direcție în care le stătea în drum Pămîntul. Marele bombardament tîrziu a spulberat tot ce era atunci pe planetă și de-abia după milioane de ani suprafața s-a răcit și întărit. Puținii asteroizi rămași au căzut și au adus cu ei apă și cărămizile vieții, însă nu uita că totul a fost la întîmplare, un simplu moft gravitațional interplanetar. Acest capriciu se poate repeta. Nimeni nu știe ce poftă va avea în viitor gravitația combinată a planetelor din sistemul solar.
O altă ciocnire întîmplătoare și benefică a fost cea dintre o planetă timpurie și Pămîntul bebeluș. Nu cu mult timp după ce planeta pe care stai acum s-a format, o alta s-a ciocnit cu ea. Corpul în plus a apărut din aglomerația care era sistemul solar, un loc în care sute de planete timpurii alergau la întîmplare în jurul Soarelui. Rezultatul a fost unul bun (dar putea foarte ușor să nu fie), denumit acum Lună, un obiect care nu este folosit doar de astrologi cînd citesc în stele, ci și de Pămînt ca să aibă o axă de rotație stabilă în timp. Marte nu are lună mare și axa lui de rotație este la fel de agitată precum copiii în magazinele de jeleuri. Fără Lună axa noastră s-ar fi înclinat mereu, în toate felurile, iar într-unul dintre scenarii Călărașiul ar fi devenit Polul Nord. O asemenea ciocnire nu mai poate avea loc, deci stăm liniștiți măcar în privința asta.
O altă întîmplare fericită este Soarele. Undeva, cu mult timp înainte să existe Soare și mare, o stea a explodat, dar nu orice fel de stea. Una imensă, mare și masivă, care a apucat să producă în ea altceva în afară de gaze inerte și inutile. Steaua era din vechea generație, un obiect în care nu se găseau materialele din care sînt construite blocurile, mașinile și viața, însă în ea, din cauza temperaturii foarte mari, elementele chimice din care sînt compuse doar stelele și nebuloasele se transformau în unele din care sînt compuse planetele și persoanele fizice autorizate. Ca orice stea masivă care se respectă, și aceasta a explodat, iar interiorul ei a ajuns afară, în neant, dar și în alți nori de gaz din care se formau stele. Nimereala a fost atît de întîmplătoare încît una din stelele care s-au format într-unul din norii norocoși este chiar Soarele. Tot ce e acum tare pe Pămînt a fost în steaua-mamă necunoscută via norul din care s-a format Soarele. De ce? Din întîmplare, din cauza unui aranjament spațial oarecare. Vrei supernove? Avem și acum. Există chiar și hipernove, obiecte îngrozitoare care dacă strănută la sute de ani-lumină de noi pot evapora atmosfera Pămîntului în doar cîteva minute. Poate suflul uneia este pe drum înspre noi. Nu știm.
Încă mai crezi că Universul este un mecanism bine pus la punct? Pînă și galaxia noastră își datorează existența mișcării haotice a unor galaxii mici și primordiale. Toate galaxiile mari actuale s-au format prin ciocnirea altora mai mici, în primele zeci-sute de milioane de ani după Big Bang. A noastră este formată din cadavrele deformate a sute de galaxii mici care s-au ciocnit în toate felurile, cu toate vitezele și sub toate unghiurile, fără un scenariu, doar în mod haotic. Și dacă o parte din galaxii nu s-ar fi ciocnit razant una cu alta, în locul lor nu ar fi apărut una în spirală, plină de nori de gaz și praf, materiale esențiale pentru un sistem solar sănătos. Poate cineva să spună că mecanismele Universului au fost unse și rotite astfel încît să se formeze galaxia noastră? Desigur că nu! Doar întîmplarea întîmplătoare e de vină. Și pentru că toate galaxiile sînt în mișcare, sîntem siguri că a noastră se va distruge peste patru miliarde de ani, prin ciocnirea cu una la fel de mare. Gravitația nu doarme niciodată!
A venit timpul pentru cea mai norocoasă alegere inconștientă a Universului. Nimic din ce s-a întîmplat pînă acum nu era posibil dacă nu exista materie, iar apariția materiei este unul din cele mai mari mistere din Univers. Vorbim aici de lucruri serioase, de primele fracțiuni de secundă după Big Bang, momentele cînd spontan au apărut materia și antimateria, dar nu sub formă de rîși și anticăprioare, ci de particule și antiparticule. Întîlnirea lor duce la anihilare, la dispariția amîndurora, însă acum, peste tot în jurul tău, din sufragerie pînă la cele mai îndepărtate galaxii, există materie și nu antimaterie. Atunci, în momentul fierbinte de la început, pentru fiecare un miliard de particule de antimaterie existau un miliard și una particule de materie, iar anihilarea lor a făcut să rămînă materie. Adică toate cărămizile din care este constituit Universul, casa ta, cîinele și pisica, mînerul de la ușă, mașina, primarul și preotul, totul este compus din surplusul de materie de atunci (poate totuși primarul nu). Întrebarea este: de ce? De ce s-a întîmplat așa? De ce era o particulă de materie în plus? Nu știm. A fost o simplă aruncare norocoasă de zaruri sau a intervenit un fenomen necunoscut? Întrebări fără răspuns, dar dacă a fost o simplă întîmplare?
Universul nu are nici motiv, nici scop. Tot ce se întîmplă natural are loc necontrolat și, în fond, cui îi pasă? Important e ca oamenii, aceste minunate produse secundare ale haosului, să funcționeze cu un scop nobil.
Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu“ din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică, Editura Nemira, 2021.
