Internitatea

Jasmina AL-QAISI
Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Internitatea jpeg

M-am întrebat dacă intimitatea mi-a fost violată prima dată analog sau digital. Şi eram sigură că a fost pe Internet. Ar fi făcut textul ăsta şi mai bătăios şi foarte previzibil. Dar nu. A fost hîrtie deschisă cu mîna şi citită cu ochii. Aveam un jurnal între 10 şi 13 ani. Primul calculator la 12. Internet la 14. La 13, mi-au citit jurnalul. La 14, arhiva de mess. Bîrfe de liceu, înjurături, degete abjecte. Părinţii mei nu sînt pudici, dar nici chiar ca mine. Au citit tot şi mi-au limitat accesul. L-au redus la zero. 

Aşa am ieşit eu tot liceul în oraş. Am fost un adolescent fericit, plimbăreţ, vorbăreţ, am şters toate băncile din parcuri cu pantalonii mei cu turul jos. Ca să mă pup cu băieţi mişto nu îmi trebuia Internet pe telefon. Sau telefon. Cînd mai găseam cîte o combinaţie, mai mergeam la unul, la altul să fac un CD – ca un

, aşa se făcea ca să cucereşti –, să stau puţin pe mess, să mai scriu ceva pe hi5. Aşteptam să plece ai mei în excursii ca să rup Internetul în două. Mă încărcam bine şi după aceea începea viaţa mea analog, care oricum era mereu de calitate.

Aşa am învăţat cum să mă ascund ca un şobolan: mi-am lăsat mereu codiţa roz la vedere. Tata era conectat permanent la messenger. M-am delogat, am luat un soft care vedea steluţele alea de parolă, am aflat parola şi aşa m-am ascuns trei ani de liceu. Habar nu aveau. Sau cred că s-au prins la un moment dat, pentru că, într-un week-end, tata mi-a ascuns cablul de alimentare. Am dormit la o prietenă. 

A venit primul an de facultate, pac! – laptop. Mi-e şi ruşine cînd mă gîndesc că şi acum îl am şi au trecut şase ani de atunci. Copil cuminte. Păstrează bine. Combinaţiile mele internautice deveniseră complicate. Şi le-am făcut mereu şi mai complicate. 

La 21, nu eram singura care îmi ştiam parola. 

Mă despărţisem a multa oară de un fost iubit care mă plăcea mult. Eu simţeam ceva. Că am fler de zgrumţuroaică. Şi eu pe el, dar eram cam nebuni. Ei, pentru că eu nu îi spuneam ce fac, că noi nu mai eram împreună, s-a informat singur. 

Vreo şase luni. 

Eu nu minţeam, dar eram prinţesa omisiunii. Cînd a bubuit altă dragoste care stătea pe ţeavă, s-a trezit şi agresorul meu intimist şi m-a şantajat emoţional pe motive arhivistice. O poveste de genul ăsta nu se termină niciodată bine şi nu se termină niciodată.

Apoi s-a dat drumul la Facebook. 

Mereu am simţit că îmi trebuie un jurnal. Asta pentru că oriunde scriam – în carneţelul roz, în

-uri ascunse prin

, în ferestre cu oameni pe care nu îi cunoşteam sau cu oameni pe care îi cunoşteam bine, citea, al dracului, cineva, şi mă simţeam deconspirată pînă în măduva anxietăţii. După ce am prins gustul autodeconspirării, am dat drumul la secrete. Setată pe criterii estetice precare, servindu-mi scopul de a ţine frîiele decenţei la degetele mici, am început să mă dezbrac fără să-mi ceară nimeni. Mama îmi zicea: „Eşti cam slobodă la gură. Nu ţi-e puţin ruşine?“ Şi nu mă refer la busturi, chiloţei sau poze la ştrand. Mă priceam doar la scîrboşenii. M-am tot deconspirat umoristic. De exemplu, de fiecare dată cînd îmi venea cîte o propoziţioară, puneam ghilimele ca să pară un citat. „Trupul e singurul meu bagaj.“ E, nu că sună mişto?

Am peste o mie de prieteni. Şi doi băieţi blocaţi – unul care m-a făcut grasă şi unul care mi-a frînt inima. Cîteodată mă văd cu oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile şi ne simţim de parcă sîntem vecini de scară. Eu ştiu că tu ai mîncat zacuscă, chiar mă întrebam de unde ai atîţia bani să te plimbi, am văzut că tot acolo lucrezi.

-urile de altădată sînt supte de vortexul Spune-Totul – Facebook. Şi

-ul e ceva ce vine natural. Mă mir că nu au făcut un buton pentru asta.

Astăzi e ultima mea zi de muncă. Trebuie să îmi predau telefonul de birou pe care l-am încins doi ani de zile. Mi-a mîncat viaţa. Înainte să îl primesc, aveam un telefon cu clapetă, frumos, mic, ţinea o săptămînă bateria. Şi chiar înainte de „Anonimul“ de acum doi ani, hap, primim telefoane de la birou. Primul meu

a fost cu o ilustraţie a unui american – un tip care ţine în mînă un telefon care îl strînge de gît. Ştiam că sînt compromisă. 

Acum şterg aplicaţiile, ultimele poze şi numerele prietenilor din agendă. Destul despre mine. 

Jasmina Al-Qaisi a lucrat o vreme în agenţia de publicitate Headvertising. S-a înscris la Masterul de Studii Vizuale şi Societate de la SNSPA, coordonat de Vintilă Mihăilescu, şi se pregăteşte să plece un an la Ljubljana. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?