Internaţionale

SUA

„Amînăm din ce în ce mai mult momentul căsătoriei. În 1960, vîrsta medie a primei uniuni, în Statele Unite, era de 23 de ani pentru bărbaţi şi 20 de ani pentru femei; astăzi, e de 28, respectiv 26 de ani. Procentul femeilor americane care se mărită înainte de 35 de ani este mai scăzut decît în oricare perioadă de după anii 1950. Ne căsătorim mai puţin: ultimii 15 ani au fost martorii unor mari schimbări. O chestiune încă şi mai istorică – acum nu mai avem nevoie de soţi pentru a avea copii şi nu mai trebuie să avem copii dacă nu vrem. Iar cele care-şi doresc propriul copil biologic, fără să fi găsit părintele potrivit, au nimerit în epoca potrivită. În prezent, în Statele Unite, 40% dintre copii sînt născuţi de mame celibatare. Ceea ce nu înseamnă că ele au ales voluntar această situaţie, însă faptul că atît de multe femei din clasele medii şi superioare aleg acest drum a contribuit la atenuarea stigmatizării mamelor celibatare. (...) Şi nu doar că a fi mamă celibatară nu mai e un lucru prost văzut, ci maternitatea în sine nu mai e obligatorie. Începînd din anul 1976, procentajul femeilor între 40 şi 45 de ani care nu au avut copii aproape s-a dublat. Iar o femeie celibatară fără copii nu mai e automat considerată o fată bătrînă şi sterilă. Toate aceste schimbări în structura familială se explică în principal prin cuceririle mişcării feministe. De-a lungul ultimilor 50 de ani, femeile au cîştigat constant teren în faţa bărbaţilor (şi uneori chiar i-au depăşit) în ceea ce priveşte educaţia şi joburile. Un studiu din 2010 realizat pe populaţia urbană activă a arătat că femeile cîştigau, de fapt, cu 8% mai mult decît bărbaţii. (...) Bărbaţii au pierdut rapid terenul în faţa femeilor, în ceea ce priveşte venitul, reuşita şcolară şi perspectivele de angajare. Anul trecut, femeile americane ocupau 51,4% dintre posturile de conducere, faţă de doar 26% în 1980. (...) Implicaţiile sînt extraordinare. Dacă femeile se află în plină ascensiune în toate sectoarele societăţii şi dacă paritatea sexuală e în mod real la îndemînă, asta înseamnă că regimul matrimonial bazat pe o dominaţie economică masculină zdrobitoare îşi trăieşte, poate, ultimele clipe de glorie. Atîta vreme cît femeilor li se refuzau oportunităţile financiare şi educaţionale rezervate bărbaţilor, nu le rămînea altceva de făcut decît „să se mărite cu o partidă bună“. Acum că putem lucra la propriul statut şi propria siguranţă, şi sîntem, deci, eliberate de nevoia de bărbaţi, sîntem libere să-i şi iubim mai mult, într-un mod mai personal. Cam asta-i ce-ar trebui să fie dragostea, nu?“

(sursa: Kate Bolick, „What, Me, Marry?“, The Atlantic)

Lumea arabă

„În întreaga lume arabă, se observă o creştere îngrijorătoare a tinerilor, bărbaţi şi femei, care au pierdut trenul căsătoriei. Nu dispunem de statistici globale pentru toate ţările, dar peste tot numărul căsătoriilor e în scădere. În Arabia Saudită, procentul divorţurilor a explodat, şi asta,paradoxal, mai ales în regiunile Mecca şi Medina, oraşele cele mai sfinte de pe pămînt. Potrivit unui studiu al Ministerului Planificării, divorţurile au crescut cu 20% în ultimii ani, iar tribunalele au înregistrat, anul trecut, 13.000 de divorţuri şi 70.000 de contracte de căsătorie. Cît despre tinerele femei celibatare, ele depăşesc 1,5 milioane. Motivul acestui celibat? Potrivit unui studiu realizat de Ibrahim Al-Juweir, profesor de sociologie la Universitatea din Ryad, majoritatea fetelor preferă să-şi urmeze studiile decît să se mărite. (...) Celibatul este o catastrofă care a lovit toate ţările arabe, în grade diferite. În Egipt, ar fi 6 milioane de bărbaţi şi 4 milioane de femei de peste 35 de ani care nu s-au căsătorit. În Algeria ar fi peste 4 milioane de femei celibatare. Şi în Iordania şi Siria, cifrele sînt ridicate. Şi cu atît mai mult în Irak, unde condiţiile de viaţă fac relaţiile din ce în ce mai dificile. În ţările Golfului, cum ar fi Kuweit, Bahrein şi în Emirate, principalul obstacol îl reprezintă costul zestrei.“

(sursa: Ata Abdela, „Milioane de celibatari“, Al-Ahraim, Cairo)

Căsătorii aranjate

„În lume, o dată la 3 secunde, o fată sub 18 ani e căsătorită cu forţa. În India, 90% dintre aceste căsătorii sînt aranjate între familii. Rata de divorţ e sub 1%, iar susţinătorii argumentează că astfel de căsătorii aranjate sînt o cale eficientă pentru tineri de a-şi găsi un partener.“

(sursa: The CNN Freedom Project, http://thecnnfreedomproject.blogs.cnn.com)

„Potrivit unui recent raport exploziv, 850.000 de minore sînt căsătorite în Iran, dintre care unele au chiar mai puţin de 10 ani. În anumite cazuri, aceste fete au fost căsătorite cu bărbaţi în vîrstă, pentru a plăti datoriile famiilor lor. De asemenea, în cursul unui singur an, 2006, au fost 25.000 de divorţuri între copii ale căror vîrste variază între 10 şi 15 ani. (...) Aceste chestiuni fac obiectul unei dezbateri publice din ce în ce mai animate în Iran, chiar dacă legea iraniană permite căsătoria fetelor începînd de la 13 ani şi a băieţilor începînd de la 15 ani – şi chiar sub 10 ani, dacă părinţii şi justiţia îşi dau acordul.“

(sursa: Elaph, Londra)

Foto: Silviu Gheţie